cum gestionezi situatia : ambii copii plang unul a

Am un baietel de 2 ani si jumatate si o fetitza de 2 luni. Baietelul isi adora sora dar avem cateva probleme. Nu am ajutoare de nici un fel de la o vreme si noaptea cand cel mare vrea sa doarma si sa se joace cea mica plange foarte tare. Instinctul ma face sa ma ocup de cea mica fiindca stiu ca cel mare macar intelege ce vorbesc. Dar oricat de intelept ar fi mi-e teama ca va naste frustrari.
As vrea sa imi rog sotul ca atunci cand va mai veni si ma voi intalni cu situatia asta sa o mai tina el pe cea mica si eu sa ii aloc timp baietelului. dar problema e ca il vede fr rar in ultima vreme si isi adora tatal, nu pot sa ii rapesc si acel putin timp al lor. si asa e vb de cateva ore pe sapt pt urmatoarele 2 saptamani si exact acele ore cand intampin aceasta problema..

AB_AC spune:

Ia-o pe cea mica langa voi si pe baietel trateaza-l ca pe un egal. Adica nu-i zice... fa asta ca tu esti mai mare... ci " hai sa o luam (noi) pe cea mica...uita-te cat e de natafleatza... plange din nimic... ehehe tu esti mare acum... cand erai mic faceai la fel:)) si tot asa.. ma duceam la toaleta hop plangeai, eram in dus hop plangeai... bebelusii astia nu inteleg nimic... da cresc ei... atunci sa vezi ce grozav ne vom juca impreuna...

Copiii au multa bunatate si empatie in ei... lasati sa-si aleaga atitudinea... o vor alege pe cea buna si care te ajuta... insa ca noi toti... vor sa o aleaga ei nu sa le fie impusa.

Mie fetita ajunsese sa-mi zambeasca cu subinteles cand frate-sau avea cate o dorinta de bebeluseala... Dar n-am facut asta de la inceput... am gresit impunandu-i la inceput si apoi a trebuit sa o recuceresc... Dar se poate{flo]

OanaRusu spune:

foarte de acord cu ce zice AB_AC
La noi sunt 2 ani fara 8 zile diferenta - si aveam 2 seri pe sapt cand eram singura cu ei la culcare.
Pastrez cu mult drag poza cu ei doi dormind linistiti - am facut-o in prima seara cand a mers cu bine
In principal m-am straduit sa-i am pe amandoi in brate dc aveau amandoi nevoie, dar cand nu se putea.... explicam la fel ca si el plangea cand era asa micutz (asta ii mai amintesc si acum cateodata.. ca si el la 4 ani facea cum face sor-sa ...) si ca trebuie sa o ajut ca nu stie sa vb sa spune ce-i trebuie, dar el stie si-mi poate spune.
Premiul mi-a venit brusc - cea mica a spus primul cuvant clar cu intentia directa de a obtine ceva: "bapte" adica sa-i dau ei laptele pt frate-sau; nu a zis mama, tata sau papa - a zis ceva ce ii trebuia lui (el inca avea sticla de lapte seara, ea era cu tzitzi)
Putere si rabdare!

klavier spune:

Ai rabdare, o sa treaca...

La noi plangea cea mare mai mult decat cel mic; pana la urma l-am obisnuit pe cel mic (pe la vreo 3 luni) sa doarma / adoarma singurel in patutul lui, in timp ce eu ii citeam / o adormeam pe cea mare in aceeasi camera.

Cum l-am obisnuit? Era mare si nu il mai puteam tine in brate non stop, de greu ce era, asa ca l-am asezat in patut si l-am mangaiat usor pe cap, explicandu-i cat am putut de delicat ca il iubesc si sunt langa el, iar el face nani, si il rog sa doarma etc etc, si el urla, si eu ii explicam, si uite asa am constatat ca plangea la fel de mult ca atunci cand il tineam in brate si il plimbam prin camera.

Pana la urma a inceput sa isi iubeasca asa de mult patutul si pe mine care il mangaiam, incat au venit vremuri in care el punea capul pe perna, imi zambea, intorcea capul pe o parte si adormea, in timp ce sora-sa mai mare cu 2 ani si 4 luni mai avea nevoie de o ora pana sa o conving sa adoarma.