Frica de despartire

Am o fetita de 19 luni.Locuiesc cu parintii si cu sotul,deci nu prea a stat doar ea cu mine acasa.Desi o mai lasam cu parintii sau cu socrii,chiar iesea si afara cu ei,acum nu mai e chip.Am fost la o nunta,am lasat-o la cineva cateva ore si de atunci este farte speriata.Nu mai sta cu nimeni,abia mai sta cu tatal ei fara mine.Nici afara nu mai vrea fara mine.Am lasat-o cu bunicii 2 ore si a plans aproape incontinuu,iar daca o scoate altcineva afara plange si ma striga.Si nici altceva nu mai pot sa fac prin casa,vine la mine,ma apuca de haine si vrea sa urce pe mine.Nu ma intelegeti gresit,ma bucur ca ma iubeste si ca se simte in siguranta langa mine,dar am nevoie sa mai si plec si in curand ma voi intoarce la servici!Cum o pot dezobisnui?

giulia81 spune:

diuta, atunci cand ati lasat-o la acel cineva cateva ore cum ati lasat-o? ce i-ati spus?

Caught between the devil and the deep blue sea...

aschiutza spune:

Diuta, pot sa iti spun cum se pregateste la noi despartirea la cresa si poate adaptezi ceva de aici.

La inceput m-am dus cu Florian (un an) si am stat in grupa intre o jumatate de ora si o ora. Cind a inceput sa se adapteze la ceea era in jur si nu doar sa se agate de mine, am plecat din camera 5 minute. Cind am plecat i-am spus (asa m-au invatat acolo): plec si cind ma intorc te iau acasa. Pe urma am marit perioada cind Florian s-a lasat linistit de educatoare (e normal sa plinga la despartire, dar daca accepta sa fie mingiiat de altcineva si ii trece, atunci s-a adaptat. De fiecare data la plecare ii spun ca il iubesc si ca ma intorc si ca vin si il iau acasa.

emilia.m spune:

Eu am avut toata pruncia probleme de acest gen. Pana am mers la scoala, mai precis. M-a crescut bunica mea care locuia in acelasi apartament cu mine si parintii mei. Eram foarte sociabila, imi placea sa ies in parc, sa ma joc cu copiii, acceptam sa stau cu alti oameni cata vreme era si bunica sau mama sau tatal meu in jur.
Nu aveam propriu-zis incredere decat in ei.
Cand ma duceau la gradinita la program de 4 ore, era disperare mare. Plangeam si tremuram de frica ca m-au lasat acolo si nu vor mai veni sa ma ia. Nu stiu de unde imi veneau ideile astea. Cu timpul am vazut ca vin si ma iau si m-am mai linistit dar nu complet. In pauza pe care o luam cu o ora inainte de terminarea programului de 4 ore mergeam sa verific daca bunica a venit sa ma ia. Daca nu venise (cu 1 ora inainte, repet!) plangeam toata ora ramasa sau tot timpul ramas pana venea (a intarziat mult o data si nu va spun ce tragedie a fost).

---

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

PCOS, Tiroidita Autoimuna Hashimoto

diuta_20 spune:

Am uitat sa va spun ca suntem in perioada eruptiilor dentare (toti caninii).Este agitata,are diaree,o doare,,stiu ca si asta influenteaza,dar parca este dependenta.

rrox3 spune:

Diuta fetita pare sa se fi speriat foarte tare cand ai lasat-o la cineva cateva ore ca sa mergi la o nunta. A fost un soc pentru ea.

La cine ai lasat-o? Ce i-ai spus inainte despre asta? Cum era cand ai recuparat-o? Ce ai aflat ca a facut acolo?

Nu o poti "dezobisnui" pur si simplu. Fetita se teme, e nevoie sa o calmezi, sa afli ce a speriat-o atat de tare si sa o linistesti. Are nevoie de garantii ca nu i se va mai intampla asa ceva, de aici disperarea cu care se agata de tine.

AgnesLuca spune:

Subscriu intrebarilor puse de giulia si Roxana (presupun ca a fost lasata cu o persoana straina, fara pregatire prealabila). In plus as vreau sa-ti spun ca la un an jumate nu se poate vorbi de dependenta in sens patologic asa cum ai tu tendinta s-o faci. Este un comportament normal, specific virstei, comportament care in conditii normale de dezvoltare dispare de la sine. La majoritatea copiilor, tipul asta de comportament se atenueaza mult spre 3 ani si dispare complet in jurul virstei scolare.
Daca cumva ai "disparut" fara s-o anunti (din dorinta de a proteja copiii parintii fac frecvent aceasta greseala), explica-i acum despre ce a fost vorba si asigur-o ca nu o sa se mai intimple; va avea nevoie de ceva timp pina sa-i recistigi increderea. Inainte sa mergi la servici, ia in calcul o adaptare foarte treptata si fara presiuni la gradinita sau cu bona. Aschiutza a descris bine procesul, in plus as mai adauga ca poti sa lasi un obiect de-al tau (o esarfa, geanta,...) ca garantie ca te intorci. Citeodata face minuni .

diuta_20 spune:

Da,asa este am lasat-o la o persoana apropiata noua,dar pe care ea nu o vede des astfel incat sa se familiarizeze cu ea.Si este adevarat ca am plecat cand ea nu era atenta,fara sa ii spun nimic,pentru ca ar fi plans tare cand ar fi vazut ca plec.Si inainte de incident era destul de greu sa plec fara ea,dar nu plangea atat.Pana la urma se linistea,dupa maxim 10 minute.Cand am venit ea dormea,m-a simtit si s-a trezit foarte fericita ca m-a vazut,apoi nu s-a mai culcat cateva ore,m-a tinut in brate,ma magaia,ma pupa,ne jucam.

rrox3 spune:

Diuta Nu mai pleca niciodata fara sa ii spui ca pleci, cat vei lipsi si cu cine va sta pana revii tu. Da-i repere foarte clare si fii sincera. Poti sa-i lasi ceva de-al tau cat timp esti plecata, chiar in grija "uite, ai tu grija de ... pana vine mami inapoi"
Nu o mai lasa cu persoane necunoscute, cu care nu e obisnuita.
O sa dureze pana ii recastigi increderea. E nevoie sa fii consecventa. Ia-o treptat, vorbesti cu ea, ii dai detalii cum ti-am scris mai sus, pleci cateva minute si revii. Dupa ce se obisnuieste cu asta, cresti intervalul.
Rabdare multa si intelegere. Nu trebuie certata sau rusinata pentru dependenta ei. E fireasca, asa cum ti-a scris si Agnes.

Pune-te putin in locul ei. S-a trezit brusc abandonata la o persoana straina, unde nu mai statuse niciodata, fara sa stie nimic despre mama, cand si daca se va reintoarce. Cum crezi ca s-a simtit?

Numai bine!

AgnesLuca spune:

Diuta, , cu totii gresim ca si parinti, important e sa invatam din greseli si sa nu perseveram !
Probabil ca fetita ta va mai plinge la despartire, sa stii insa ca nu e nici o problema atita vreme cit se lasa repede consolata. Mai greu e pentru noi, mamicile, de multe ori.
Incearca sa o lasi pe timp foarte scurt cu bunicii (am citit mai atenta mesajul tau initial si ma gindesc ca ei vor avea grija de ea cind tu vei merge la servici) dupa cum a descris si Roxana, nu mai pleca deocamdata pentru doua ore fara ea. Dupa ce se obisnuieste, lungesti intervalul.

giulia81 spune:

exact cum mi-am inchipuit
fetele te-au sfatuit foarte bine, nu as mai avea nimic de adaugat

Caught between the devil and the deep blue sea...