Return to sender

Julie spune:

Tot pe trei-patru ani. Tre sa precizez ca am avut un copil tare vomitator.

Ne jucam, la un moment dat incepe sa miroase urat. Nu, nu de la mine. Matei se inverzeste la fata si numai ce-l vad ca face "oac". Ce-i, bre? - Bueh, zice, miroase urat. Ai tras un partz, nah, zic, dar vazand ca e groasa, il umflu in brate si-l duc la baie sa vomite. Bre, ii zic, da nu-i partzul tau?! Trebuia sa vomit io, daca-i vorba pe-asa. Da miroase uraaaaaaat! (sincer, nici pe departe, din punctul meu de vedere, da n-am avut dreptate, in ochii lui).


Alta data, il schimb, dimineata. ii pun niste pantaloni luati de afara, de pe franghie, in graba. "Oac", face copilu', inverzindu-se la fata. Eu - ce-i? ce-i?? El - pantalonii sunt umezi!!!!! (or fi fost, desi mie nu mi se parusera....)

Julie spune:

Matei la opt ani.

Vine cumnatul meu in vizita in Japonia, noi - inclusiv copilul, entuziasmati, ferciti, pregatiti, facut impreuna mancaruri si tort cu ciocolata si decorat cu numele cumnatului etc. Ajuns cumnatul la noi, de la aeroport, obosit si ametit dupa o asemenea calatorie, instalat in camera de oaspeti si invitat sa se relaxeze, sa faca un dus etc - fiind dupa-amiaza devreme, inca mai era ceva timp pana la o cina programata de le la 5 jumate incolo.
Matei cere voie sa iasa la joaca afara, cu prietenii, si i se da voie. Si se joaca, fotbal, ratele si vanatorii si la urma ascunselea. Si cum tufele din jurul blocului sunt numai bune de ascunzatori...
Dar tufele aveau omizi. Nu stiam. Usor veninoase. Nici asta nu stiam inca. Si bineinteles ii pica una pe dupa gat (o omida minuscula), si numai ce vine copilul in casa urland, scarpinandu-se, inrosindu-se, umflandu-se, il bagam sub dus rece, tati il spala, eu sun la salvare, salvarea nu vrea sa vina, chiar daca e vorba de reactie anafilactica, ca cica sa luam masina si sa mergem la spitalul nu stiu care ca e aproape de noi, cumnatul plin de jet-lag, confuzat de urletele in japoneza din toate partile - era si burlac pe vremea aia, deci nu stia care-i treaba cu copiii si planurile de-acasa care niciodata nu se potrivesc cu cele din targ - nu vrea sa ramana acasa sa se odihneasca (si in plus, daca da un cutremur? etc), asadar urcam cu totii in masina si mergem la spital. Injectii cu epinefrina, perfuzii, doctori alergand inainte si-napoi, din nou discutii despre anafilaxie.

Ajuns acasa tarziiiiiiiiiiiiiu, tati si fratele lui ceva mai devreme, ca i-am trimis inainte, pe jos, ca doar nu era musafirul sa-si petreaca toata prima seara in Japonia intr-un spital japonez. Da s-a dus dracului cina festiva. Iar a doua zi, in loc sa-mi plimb musafirul, mi-am petrecut-o cu copilul iar la spital, ca sa fac toate formele necesare dotarii cu un Epipen de care e si in prezent nedespartit.


Tot in timpul acelei vizite.

Mergem impreuna in Hakone, o statiune de fite de langa Tokyo. Seara, negasind nici un restaurant rezonabil ca pret dar pe placul nostru - adica impacat si copilul mofturos la mancare si cumnatul nepregatit inca pentru ciudateniile culinare de aici - ne hotaram si facem rezervare la un restaurant de 5 stele, cu meniu frantuzesco-japonez.

Cand vine vremea cinei, ne imbracam frumos - ca trebuia tinuta cel putin smart-casual - ne instaleaza maitre d'-ul la cea mai frumoasa masa, cu vedere spre gradina japoneza, cu iaz cu pesti rosii si aurii si felinare de piatra in care erau aprinse lumanari....foarte frumos. Comandam, ni se aduc intai bauturile, inclusiv copilului - un suc mare de portocale intr-un foarte elegant pahar de cristal, cu un picior foarte inalt.

Nu apucam sa ciocnim ca naduful da una peste paharul lui, care, rasturnandu-se, loveste inca doua ale noastre, exact ca in legile lui Murphy, si masa e maturata de un tsunami colorat de bauturi amestecate.

Vin doi chelneri, repede, cu manusi albe si in frac, cu servete albe pe brat, sa ne ajute. Vreti sa schimbam fata de masa si tot sau doriti o alta masa - ne intreaba. Eu, sensibila deja la nuantele imperceptibile japoneze, am remarcat un fir din sprinceana unui chelner zvacnind si am raspuns repede ca vrem alta masa. Dap, am luat una mai aproape de bucatarie si departe de gradina cu felinare de piatra. Si am tras fata de masa peste poale - servetul de masa nu putea sa acopere toata baltoaca de bautura de pe tinuta mea very smart. Copilul si-a continuat seara in hainele marinate de sus si pana jos in suc de portocale.

Iar noi batranii a trebuit sa comandam ceva mai mult alcool decat crezuseram initial ca vom avea nevoie pentru a ne veseli.

roxanaz spune:

Julie
"Matei cu nevestele" a fost cea mai tare!! mai ai fotografia sper, nu???

AB_AC spune:

Brava Matei! Dar acum s-a decis sau tot "nu vei"?

alinuk spune:

e ft tare subiectul ca pe masura ce citesc la voi imi amintesc si eu altele

o calatorie sprintena spre munte
serpentine, frumuseti
amandoi ostrogotzii in spate, cumintei in scaunele
cel mic la varsta imitatiei delicioase...chiar daca nu intelegea ce spunea, facea cel mare
Teo (atunci 4 ani si ceva): "mami, parca mie imi vine sa vomit"
Andu (2 ani si ceva): "mami, mami si eu vliau sa bomit"





Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)

sarbatorim de ziua tuturor copiilor...



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

Selene_Bunny spune:

Cel mai nebun copil pe care il stiu live a fost frate-mio.

4 ani.

- Nana (asta eram eu), stii ca semnul ala de la intrarea in oras e stramb?
- Da, de ce?
- Eu l-am strambat...

Pe vremea aia, copiii stateau afara, in fatza blocului, nu stateau parintii cu ei, cheia de gat, alea, alea.

Vine el odata ud leoarca, avea 5 ani.

- Unde ai fost?
- Am trecut Somesul...

cristoiu spune:

Varu-meu pe undeva prin Moldova, eram in circuit prin tara, el avea vreo 4-5 ani. Se ia la trinta prieteneasca cu un baietel de acolo, unul bine facut fata de al nostru care, vorba lui taica-meu, se spala pe picioare in sticla de lapte. Bineinteles varu-meu sub, moldoveanul peste el si dai si lupta si lupta si dai.

Taica-meu: "ei Dragos, mai rezisti?
El: "Praf il fac! Ia-l de pe mine ca-l omor"

inbox spune:

:)))

Lumea mea

Julie spune:

Roxana, normal ca am poza, da o tin in sertar. Ca daca o scot si i-o arat se crizeaza, zice ca nu-i adevarat si fuge. Ma gandesc ca daca m-o enerva foarte tare intr-o buna zi am sa i-o pun la zestre.

AB AC, iti dai seama ca, ajuns acum la venerabila varsta de 15 ani, e din nou intr-o perioada de "nu vei!". Cu mici diferente si una majora: ca nu are tupeu sa-mi mai tranteasca "nu vei"-ul in fata. Da-mi serveste altele, unele asa de bine tintite incat replica mea incepe cu puncte de suspensie, continua cu o ridicare brusca si muta a tensiunii arteriale si se termina cu un "NU VEU!" al meu, de mosneag coleric.

Mmmmm, mai am si altele... ce ziceti, le torn?

xxxwoman spune:

In asentiment cu cristoiu, am si eu una similara....

Intro:
- Maaaaamiiiiiiiiiiiii, maaaaaaamiiiii... Cookie imi loade cheioanele....
- Cookie, da creioanele copiilor, nu ai voie!
- Maaaaamiiiii, maaaamiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, da' Cookie nu ma lasa sa ma shoc...
- Cookie!!!!!!

Copii raciti cu randul asa ca - unul la gradi, unul acasa....
- Hai, Deiu! Ne pregatim sa o luam pe Diana de la cresa.
- Pai eu nu veau si melg...
- Deiu, nu pot sa te las singur. Hai, schimbarea si sa mergem!

Dupa 30 de minute, revenim cu totii....Casa plina de hartie maruntita, semn ca dragutzul companion a prins cateva role de prosoape de bucatarie....
- Hmmmmm ... Cookie... te plictiseai... sa vezi ce omor iti dau eu acu!
Deiu:
- Vezi, ti-am zis eu mami ca tebuia sa laman acasa. Daca elam acasa nu s-ar fi intamplat asa ceva....


Cookie mic....
- Mami, pot sa ma joc cu catelu'?
- Vai, ati zapacit de tot catelul asta... Nu doarme? Ca eu vad ca doarme...
- Nu mami, nu doalme, doar se preface...