Prieteni dragi

Fomalhauti spune:

Szivarvany (sper ca am scris bine) multumesc pentru mesaj.

M-am trezit dimineata si am citit ce s-a scris. Aceeasi idee: motivul pentru care merg este altul decat ca nu am bani. Si stau si ma mir. Mie mi se pare un motiv foarte obisnuit (din pacate). Este totusi vorba de cateva sute de lei. Mi se pare ciudat faptul ca tot apare ideea ca in spatele lui "nu am bani" este altceva. Frustrari de ale mele, teama de comentariile fostilor colegi ca "vai, ce am ajuns" si asa mai departe. "Nu am bani" este un motiv. Suficient ca sa nu faci o multime de lucruri. Nu are nevoie de ceva "in spate".

Nu am bani fiindca am facut altceva cu ei. Pana la urma nici nu mai conteaza ce am facut. Daca nu faceam altceva, ii aveam. Pana la urma nici nu e numai excursia. Adica, poate, daca in februarie se adunau banii de restaurant, ii dadeam. De fapt, sunt sigura ca ii dadeam. Si, poate, in martie imi luam o rochie. Asa, am scapat din vedere, nu a mai intrat in calcul. Stiu, un nou argument ca "nu vreau", daca vroiam eram non-stop cu gandul la intalnirea asta, puneam zilnic un leu - doi la pusculita, renuntam zilnic la un covrig. Da, putem face teorii despre functionarea psihicului uman, chiar facem, complicam lucruri care sunt simple. "Nu am bani" nu exista, trebuie sa fie altceva, o poveste pe care numai psihanaliza o poate scoate la iveala. De ce am uitat sa pun bani de o parte? De ce am dat pe un memory card sau pe ultimul produs lansat la Mc ("Capricho", parca asa se scrie, e bun).

La mine "nu am bani" inseamna "nu am bani". Nimic altceva. Dar nu am sanse sa-i conving pe psihanalisti (nici profesionisti nici amatori).

Nelia, imi pare sincer rau daca te-am dezamagit cu raspunsurile mele. Nu am inteles ca tu m-ai considerat defecta. Incerc sa repet ideea: convorbirea telefonica in care o prietena a incercat in fel si chip sa ma convinga sa iau niste bani m-a facut sa ma simt...caut cuvantul potrivit: ciudat/ciudata, stingherita, inadecvata. Adica eu ii tot explicam si ea o tinea pe a ei si concluzia a fost ca eu sunt incapatanata (a, stiu, asta va fi si concluzia unora de pe forum acum). Si m-am intrebat daca ar fi normal sa iau banii (in conditiile in care mie nu mi se pare normal). Avand in vedere ca nu era prima oferta m-am gandit ca poate e normal sa primesc banii. (Nu cred ca mai are rost sa insist cu amanuntele situatiei.)

Nelia, nu am considerat ca tu m-ai facut defecta (mama m-a facut). Ceea ce am scris a fost ca ma bucur ca exista si persoane care gandesc ca mine. Sigur ca nu ma asteptam ca toata lumea sa gandeasca la fel. Nu ma asteptam ca toti sa imi spuna ca e bine cum gandesc eu. Faptul ca au existat persoane care mi-au spus "normal ca nu poti lua banii aia" mi-a confirmat mie ca nu sunt defecta ("aaa, deci ai indoieli asupra functionarii tale")

Nu am indoieli legate de viata mea. Sau daca le am, nu le stiu. Ca sa fiu clara. Nu am zis ca e mai bine ca mine, am zis ca PENTRU MINE e bine asa, e ceea ce am ales si (constient) sunt multumita.

(Florin, te rog adauga un emoticon cu o grasa pe o canapea si un psihanalist alaturi - direct pe Freud, daca se poate; stiti una din dilemele psihanalistilor sau tocmai a celor care nu sunt?! Daca orice psihanalist trebuie sa fi fost psihanalizat la randul lui atunci inseamna ca Freud nu a fost psihanalist, ca nu l-a psihanalizat nimeni.)

Am scris pe forum ce simt eu. M-am intrebat daca ceea ce simt eu este asa aiurea incat nimeni nu poate sa inteleaga. M-am intrebat daca ar trebui sa accept banii aia. Stiu sigur ca nu mi-ar fi facut placere sa ii accept, m-am intrebat daca e "urat", "nepoliticos" sa refuz. Chiar cred ca nu este frumos sa refuzi. Asta e regula dar are niste exceptii.

Marturisesc ca ieri am luat din nou "la mana" cheltuielile pentru vacanta. Am doua plicuri (goale) pe care sunt scrise cheltuielile pentru vacanta (plicurile sunt intr-un rucsacel pe care il port numai in vacanta si in care mai las ceva de la o vacanta la alta, un bilet de intrare la Disneyland, un bon de cumparaturi...). Unul din plicuri e strict cu bani pentru mancare. Eu zic ca suma prevazuta este cea minima. Celalalt plic este pentru "distractii". Dar deja sunt si aceia "obligatorii" (banii) - sa luam de exemplu Loro Park, ca tot am discutat de el. Biletul este luat online (nici macar nu pot sa fiu atat de nesincera cu voi sa scriu ca as fi renuntat la Loro Park daca nu era luat biletul). Dar mai trebuie bani pentru drumul pana acolo, banii aia sunt scrisi pe plic. Repet: au fost niste mesaje aici care m-au facut sa reiau calculul. (Acelasi rezultat: nu am bani.)

Sincer, sincer de tot: nu am nimic, chiar nimic cu cei care mi-au spus ca nu e frumos/bine ce fac. Nu am nimic cu cei care mi-au spus ca este normal ca prietenele mele sa se supere. Le-am inteles si pe els mai bine. Nu am deschis subiectul ca sa primesc urale ca nu iau banii. Chiar am vrut sa stiu cum poate fi interpretat refuzul meu si am vrut sa stiu de ce nu poate fi pur si simplu acceptat (si am inteles).

eunice78 spune:

Parerea mea sincera este ca intre titlul topicului si continutul lui sunt contradictii flagrante. Adica nu poti sa spui ca ti-e drag cineva care it provoaca o reala stare de disconfort cand iti trimite un mail ca vrea sa te vada.
Apoi nu mi se pare corect sa spui ca ai chemat tu una din fete (ai scris pe undeva asta), care vine din strainatate si apoi tu nu te duci, nu vrei sa le primesti. Mi se pare o atitudine egoista care nu poate fi justificata prin lipsa banilor.
Chestia asta cu pusul mesei si cu nu am bani sa merg nu stiu unde este o chestie de fudulie romaneasca (eu la altii nu am intalnit, scuze si sper sa nu te superi) care tin neaparat sa dovedeasca ca traiesc la un anumit standard sau ca au o imagine care este conforma cu cele cerute de gura lumii, ca "asa se face" (dupa regulile cui??). Ori, in masura in care tu esti multumita cu stilul tau de viata, ar trebui sa il accepti, sa le primesti pe prietenele alea dragi, chiar fara tratatie si sa le spui ca ti-ai dat si ultimii bani din casa pt excursia copiilor. Si daca ele iti sunt prietene pe bune, te vor intelege. Eu as intelege si te-as admira ca nu incerci sa fii altfel decat esti. Si zau ca nu m-ar interesa ca nu ma servesti decat cu un pahar cu apa..
Pe de alta parte, gandeste-te ca s-ar putea sa nu le mai vezi niciodata (eu am deja 3 colegi morti si nu am decat vreo 15 ani, nu 30 de cand am terminat liceul).
In alta ordine de idei gandeste-te ca sunt oameni care vin acasa dintre straini..eu cand merg prin zonele prin care am copilarit si nu mai gasesc prietenii de odinioara sau sunt prea ocupati sa ne intalnim ca sunt la serviciu sau plecati..sufar cumplit..e totul gol si simt muult mai acut ca nimic nu mai e acolo..si pe cuvant ca nu ii caut sa vad cate masini au, ce tinute fistichii au sau ca sa mananc ceva..
Ai putea inclusiv sa mergi la restaurant, in haine absolut banale, spunand ca ai venit pt 20 miin sa saluti pe toata lumea ca nu ai avut cu cine sa lasi copii si nu poti sta mai mult, dar nu ai vrut sa ratezi momentul..si in conditiile astea nu ar fi nicio pb tinuta in care ai veni..la sotul meu a fost cineva cine a venit asa, in treacat doar, si toata lumea s-a bucurat.

Fomalhauti spune:

Un "amanunt":

In urma cu niste ani sotul meu s-a mutat de la un servici la altul, cu salariu mult mai mic (adica doua treimi). Singura modalitate de a evita asta era sa lucreze in strainatate. De fapt era o modalitate de a spori considerabil veniturile familiei. Am stat, am discutat si am decis ca sotul meu sa ramana alaturi de noi, fizic si, implicit, sa ne asumam consecintele scaderii de salariu. Sigur ca a fost nevoie sa "taiem" pe undeva. Printre altele am ales sa "taiem" intalnirile la restaurant cu prietenii si musafirii. (Am "taiat" si din excursii.)

Cam tot pe atunci (poate un an inainte sau un an dupa, nu mai conteaza) sotul celei care mi-a oferit prima bani a ramas fara servici. Ei au luat o alta decizie decat noi, el a plecat in alta tara. Dupa un timp s-au despartit - adica el a gasit pe altcineva (tampitul!).

Chiar este firesc ca ea sa-mi dea acum mie bani?

marius spune:

Acest amanunt tine doar de conjunctura. Se poate intampla oricui, orice, in orice moment.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

pisigri spune:

Am tot citit si am zis ca nu am ce cauta la subiect, eu sunt inconstienta din nascare, nu am nici un chef sa ma vad cu colegii din liceu sau facultate, ca aia care mi-s dragi si prieteni mi-s aproape si de-s peste mari si tari, iar ceilalti...nu-mi trebuie; nu-s neaparat multumita de punctul in care ma aflu dpdv al jobului, dar nici nu am nevoie sa ma judece/comenteze nimeni pt asta, si tot asa.
Dar la asta trebuia sa scriu.
Mama mea este o persoana calculata. De-aia care trebuie sa stie ca are o rezerva "de dat la doctor" in caz de nenorocire. Nu conteaza citde mare e probabilitatea sa nu se intimple niciodata nenorocirea aia; mama mea s-a indatorat la banci pe 20 de ani ca sa se mute dintr-un apartament de bloc, in alt apartament de bloc, doar de teama unui eventual cutremur, undeva, cindva.
Asa e ea, o iau cum este si o iubesc asa cum este; este MAMA. Nu ar putea fi fericita facind alte alegeri. Nu am avut niciodata venitul care sa ne puna "in pericol" de a ajunge pe aproape de orci, nici pe departe! dar ma gindesc cit de frumos ar fi. Si desigur ca ar trebui ca ele sa ne stropeasca !

Asa ca... eu pot sa inteleg si lipsa de "tragere" sa participi la restaurant; mi-e putin mai greu sa inteleg lipsa de chef de a primi fetele la tine acasa, dar nu stiu cu ce primeai tu musafirii in zilele bune, asa ca nu pot sa judec asta. Si stiu ca nu e f dragut nici sa spui "hai la o cafenea" in replica la "abia asteptam sa trecem pe la tine sa te vedem si sa vedem si copiii", nu e f politicos si curtenitor.

Nemultumirea ta provine din faptul ca ai vrea sa impaci si capra si varza, dar lupul e cel care iti creeaza probleme. Adica te simti vinovata ca te simti ok renuntind la a-ti reintilni prietenele. i asta inteleg, nu stiu cum o fi la altii, si mie mi-e tare greu sa "reinnod lucrurile de unde au ramas" cu oameni cu care vorbesc o data la 6 luni, si numai bine, cind se reinstaleaza acel grad de familiaritate de odinioara, vine momentul despartirii



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Alizee spune:

Ce legatura este intre divortul femeii si faptul ca s-a oferit sa iti dea bani pt intalnirea cu colegii ?

Edit : poate ca o pui pe o treapta mai jos fata de tine pt ca a divortat si nu vrei sa te insulte cu acesti bani ?






allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Porumbita spune:

pai eu ti am povestit din perspectiva cuiva care a vazut si Jungle park si Loro Park;
e mult mult mai fain Jungle Park ul (inclusiv baiatului meu de 3 ani i-a placut mult mai mult) spectacolele cu animale sunt mai frumoase!
dar e pct meu de vedere!

buli spune:

eu numai o chestie mai zic si gata.
inteleg ca o prietena nu are bani sa participe la o chestie la restaurant, inteleg la fix si treaba cu banii, si cu prioritatile.
insa, ce nu as intelege in ruptul capului, si m-ar face sa ma simt jignita si frustrata, ar fi ca prietena respectiva sa nu faca un efort sa se vada cu mine, mai ales ca nu avem ocazia sa ne intalnim prea des.
oriunde, la piata, in parc, aiurea oriunde.

chiar acum mi-am amintit o situatie in care o foarte draga prietena a venit in oras si avea doar cateva ore la dispozitie. am insotit-o la cumparaturi, la biserica, am stat pe o banca in apropiere de biroul meu, in drum spre tinta ei si in final am petrecut 2 ore agreabile, vorbind, pe care le-am strecurat cumva in programul amandorura.
altadata am fost acasa la parintii unei prietene ce locuieste in strainatate - n-am "servit" nimic, ne-am bucrat de timpul petrecut in gradina si am vorbit

eumada spune:

Formahaulti,
Nu-s poate cea mai potrivita sa-ti dau sfaturi,dar eu cred ca ai procedat corect.Ti-ai indeplinit visele...din ce ai spus tu,ai o casa frumoasa pentru cei 7 copii ai tai...,ai tot ce le trebuie pentru ei,vrei sa le oferi ce e mai bun.Perfect.

Ca in ce e mai bunul asta esti si tu,perfect.

Acu` depinde ec intelegi prin notiunea "nu am bani".
Linia este diferita pentru diferite persoane.
Eu nu am acum bani sa-mi fac clinica visata.De exemplu.Dar la altul a nu avea bani inseamna sa nu aiba ce pune pe masa.

La tine inseamna ce?ca nu ai bani?
Iesirea la restaurant cu prietenii tai?
Ei,daca in loc de asta optezi pentru o vacanta cu familia,bravo tie.

Esti o persoana fericita.Stii de ce spun asta?Fereasca Dumnezeu sa ai bani si sa-i dai pe doctori,sau sa nu ai cui da ca sa usurezi suferinta copilului(copiilor tai)Asta e cea mai crunta situatie.Sa-ti doresti sa dai tot doar ca sa-ti poti strange puiul drag in brate si sa nu poti.

Banuiesc ca la tine notiunea de a nu avea bani se refera ca nu ai 10-15 milioane disponibile cum de cheltuit cu o rochie de firma(astea in general sunt extrem de finute si cad perfect),un pantof?(vara)?...sandale cochete,probabil te oprisesi la agazine gen Collie...dar,oare astea sunt importante?Nu umbli cu eticheta in afara,in general firmele consacrate sunt discrete ca si markeri de firma.Nu va sti nimeni daca toaleta de pe tine e 20 milioane sau 1.5...

Io zic ca ti-ai ales corect prioritatile si ca-ti faci prea multe griji.

Fomalhauti spune:

Eunice, nu ma supar. Vreau sa inteleg. Asa vor gandi mai multe persoane, ca nu tin destul la ele.

Aici era, de fapt, problema cu banii lipiti de imaginea mea. Cred ca multi din cei prezenti la intalnire nu vor putea crede ca "nu am bani". Mi se pare aiurea, unii nu aveau bani inainte si au acum, ce e asa ciudat ca eu aveam si nu mai am?! Dar, da, asa vor gandi. Probabil exista persoane pe care nu le voi putea convinge niciodata ca motivul real pentru care nu particip la intalnire este ca nu am bani. Imi pare rau.

Acum zambesc fiindca mi-am amintit de ceva, de niste comentarii foarte asemanatoare cu cele care se fac aici, pe care le-am facut eu. Tot la o intalnire de genul asta. O colega spunea despre o alta, prietena de-a ei, ca va veni. Si respectiva nu aparea. Asa ca a sunat-o. Colega a raspuns ca nu mai vine la intalnire, ca se duce la opera. Mi-amintesc ca am comentat atunci, ca nu vrea sa vina, ca, uite, altii au venit din strainatate...

De fapt, cred ca mai bine minteam. Stiu ca o sa spuneti ca trebuie sa fiu sincera cu prietenele mele. Nu, nu trebuie intotdeauna. Daca ma straduiam sa gasesc o minciuna buna nu se supara nimeni, ele nu se mai gandeau ca eu nu tin la ele si ca nu vreau sa vin. Interesant, dar puteam sa gasesc o minciuna mai credibila decat adevarul.

Si iar ajung la intrebarea mea: chiar este asa greu de crezut ca un om nu are bani? Chiar exista intotdeauna solutii? In orice moment? Ma bucur pentru cei care cred asta.