Prieteni dragi

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

marius spune:

Am doua puncte de spus. Unul este neplacut iar altul este ... acceptabil.
1. Incep cu acceptabil. Categoric acest gen de intalniri nu se rateaza vorba ceea "nici daca mergi in fundul gol". Asemeni celorlalti conteaza relatia, revederea, se cauta omul nu haina. Asa incat nu va conta absolut deloc cu ce te vei imbraca sau incalta. In egala masura sub exact aceleasi auspicii si daca vin la tine si vor bea un simplu pahar cu apa nu acest aspect ii va interesa. Tu esti cea cautata si copiii tai. Ca ai sau nu ai crontanei sau ultima reteta de super prajitura pe masa este total irelevant.
2.cel neplacut. Sigur ca este si ramane la latitudinea fiecaruia cum isi gestioneaza viata si resursele insa te-ai intrebat un picut daca nu ar fi cazul sa schimbi ceva in felul tau de a aborda viata? Vezi tu in fiecare zi functioneaza cu mici exceptii regula cauza/efect. Esti propria ta conditie. Ceea de a ajuns sa te deranjeze defapt a existat de multa vreme, ca ai ignorat-o este altceva. Ca nu se va schimba cu vorbe si constatari este la fel de adevarat. Intrebarea este: ce faci de maine? Ca de bine e clar ca nu e bine si drumul e inchis.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

BlackCat4evR spune:

Eu m-as intrista rau, dar rau daca cea mai buna prietena a mea nu ar veni la intalnire pentru un motiv atat de pueril precum banii. As face totul ca sa o conving sa vina si i-as pune totul la dispozitie. M-as simti jignita daca nu mi-ar accepta ajutorul. As crede ca pretuieste mai mult niste mofturi decat pe mine...
Si prin mofturi inteleg chestii de gen: "banii sunt bani." Ei bine, da, banii sunt doar bani. O prietenie e nepretuita!

ellej spune:

Cu o luna inainte de terminarea liceului clasa noastra a hotarat sa mergem 3 zile la mare cu diriginta si sa facem banchetul acolo. La vremea respectiva parintii mei o duceau greu cu banii si n-am vrut sa le cer, asa ca am declarat din start ca eu nu vreau sa merg (evident ca voiam, dar eram constienta de greutatile materiale de atunci).

Cele 3 prietene bune pe care le aveam in clasa nici n-au vrut sa auda; m-au convins sa stau cu ele in camera ca o sa ne descurcam cu banii etc. Mama saraca a inteles ca eu refuzasem sa merg din cauza banilor si s-a imprumutat de bani pentru tren. La banchet am purtat o bluza imprumutata de la o prietena, fusta mini si pantofii cu toc ai mamei si aratam super (ma rog, la 17 oricum arati super :)) In final a fost grozav, chiar fara bani (oare cum ne descurcam pe atunci fara bani? si reuseam sa ne distram foarte bine).

M-am lungit; ideea e ca prietenele mele (care, cum zici si tu, nu erau nici ele milionare) au vrut sa fim impreuna mai mult decat sa aiba nu stiu cati bani in plus. Si as fi regretat daca nu m-as fi dus, fiindca e una din amintirile importante din viata.

Eu cred ca si prietenele tale sunt sincere cand spun ca doar vor sa te vada. Si nu e ca si cum te vor sponsoriza sistematic de acum inainte. Dar e vorba de o amintire speciala, care va va ramane tuturor o viata, si n-ar fi pacat sa n-o aveti doar pentru ca n-ai gasit o rochie si n-ai vrut sa accepti niste bani, bani care de altfel nu reprezinta o avere si iti sunt oferiti din suflet ?

iulia_b spune:

Problema este ca la aceste intalniri trebuie sa treci testul cu hainele, cu masina cu care vii, eventual cu barbatul. E nasol rau daca te dai jos dintr-un Logan, "normalitatea" e Audi. Si daca n-ai Audi si haine de firma inseamna ca e nasol de tine.

histamina spune:

1. o calugarita italiana mi-a spus odata ca:daca nu primesti ceea ce ti se ofera, nu te lasi iubita si la randul tau iubesti egoist.
imi tot oferea prajituri si eu, jenata ca nu le puteam plati, refuzam.am acceptat si a fost fericita.
2.chestia cu pantofii trebuie sa o spun neaparat!
ingerul meu pazitor e responsabil cu magazia de haine si pantofi din Rai,asta-i sigur!fetelor, nu mi-am mai cumparat de ani pt ca mereu a fost ceva mai important pe lista (medicamente, facturi).
bun.cum mi s-au rupt cizmele, a venit seara urmatoare nu o pereche,ci doua perechi.
am ramas fara haine de vara,ca pe alea vechi le tot purtam.am primit vreo 3 sacose numai cu scumpeturi.
inainte sa nasc, in vreo 3 sapt, fi-miu avea si sifonier si aptut si hainute.
a nu se intelege ca traiesc numai din primit.Doamne fereste! a s eintelege ca am invatat sa accept un gest d eprietenie.
la randul meu sunt o bucatareasa pasionata si stiu ca prietenii spun camarii mele, comoara.ei gasesc mereu acolo dulceturi, gemuri, marmelade, lichioruri,siropuri de fructe,toate,toate naturale,facute d emine,asa cum gurmanzii sunt incantati de slana mea afumata,muschiuletul afumat ,toate tot d emine facute.
daruiesc cu mare bucurie si primesc cu mare bucurie.Maica Treza de Calcutta spunea ca cei care dau cu bucurie,dau mai mult.

cat priveste 7 copii?
ai 7 comori si esti cea mai bogata mami!

buli spune:

e o zicala - daca vrei gasesti solutii, daca nu vrei gasesti motive.

cam asta cred eu ca e esenta.

si mai cred ca prieteni sunt cei acre vor sa se vada/intalneasca/impartaseasca cu tine. atat. chestiile materiale sunt irelevante si schimbatoare.

boticelina spune:

Citat:

citat din mesajul lui iulia_b

Problema este ca la aceste intalniri trebuie sa treci testul cu hainele, cu masina cu care vii, eventual cu barbatul. E nasol rau daca te dai jos dintr-un Logan, "normalitatea" e Audi. Si daca n-ai Audi si haine de firma inseamna ca e nasol de tine.

ce trist

Chiar asa sa fie? Atunci cu atat mai mult m-as prezenta in blugi...

Monica si

Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Fomalhauti spune:

Fetelor, jur ca nu vreau rochie super-ultra pentru restaurant. Doar ca ceea ce port eu acum multe din voi nu ar purta nici la piata. Dar eu sunt perfect linistita cu asta, sunt impacata - dar nu ma pot duce cu ele la restaurant. Nu este cine-stie-ce restaurant dar nu poti merge cu haine usor decolorate si uzate la o reuniune. Daca renuntam in ultimele doua luni la toata mancare in plus pe care am inghitit-o cu siguranta imi luam si rochie si pantofi. Dar daca renuntam la mancarea in plus nici nu aveam nevoie.

A ajuta pe cineva este minunat. Si a primi ajutor este minunat, nu e nimic umilitor sau jenant. E minunat sa primesti ajutor cand esti intr-o situatie dificila, cand ceva in viata ti-a scapat de sub control, a aparut o boala (batem in lemn), ti-ai pierdut serviciul, te-a lasat sotul (iar batem in lemn). Chiar si cand ti-ai pierdut casa din cauza unui imprumut la banca (iar...).

Mie nu mi-a scapat nimic de sub control (bine, mi-au scapat de sub control cheluielile legate de excursie). Sunt sanatoasa (cred), apta de munca.

E minunat sa primesti ajutor atunci cand AI NEVOIE. A merge la restaurant nu este o nevoie. Este o distractie. Nu e normal sa primesti ajutor ca sa te distrezi.

Plec in Tenerife. Am platit o excursie cu submarinul. E greu de spus daca am platit-o inainte sau dupa ce am decis sa nu mai merg la intalnire - asta cu intalnirea a fost ceva "progresiv" - daca trebuia sa dau banii acum doua luni ii dadeam. Dar "a intervenit" submarinul, mi-am dat seama ca de fapt imi trebuie si rochie, a mai "intervenit" catamaranul, mi-am dat seama ca nu am nici pantofi, mi-am cumparat un memory card pentru aparatul foto - nu stiu in ce ordine. A, da, am fost la Budapesta - de fapt cu asta au scapat lucrurile de sub control.

Revenind la submarin. Nu m-am mai plimbat niciodata cu submarinul. Nu stiu daca o sa o mai fac. Nu stiu daca copiii mei vor mai avea ocazia sa o faca vreodata. Poate peste 10 ani tot omul se va plimba cu submarinul in Dambovita. Sau poate nu se va mai ivi niciodata ocazia. Nu le pot lua aceasta experienta copiilor mei. Si vreau sa fiu acolo, sa-i vad cum se mira, cum li se maresc ochisorii, casca gura. Imi plac momentele astea.

Prietenele mele nu s-au plimbat cu submarinul. Nici copiii lor (de fapt, la una dintre ele e posibil sa se fi plimbat). De ce sa-mi dea mie bani sa merg la restaurant? De ce sa nu se plimbe ele cu submarinul? De ce sa nu-si plimbe ele copiii cu submarinul? Adica eu dau banii mei pe submarin si ele dau banii lor sa ma duca pe mine la restaurant. Nu e corect.

As fi acceptat banii daca as fi fost intr-o situatie dificila. As fi acceptat banii daca ar fi fost vorba de o nevoie reala. As fi acceptat banii daca una din prietenele mele ar fi castigat o suma importanta la loto sau daca ar fi fost casatorita cu un milionar (desi si aici e discutabil, daca nu l-ar fi iubit probabil nu as fi acceptat banii, m-as fi gandit ca "ea sta cu animalul in casa", ea merita sa se bucure de bani)

roxanaz spune:

Fomalhauti, eu te inteleg perfect. si inteleg si rusinea si blocajul de a nu putea sa iei bani pentru asa ceva, stiind ca ai cheltuit altii. dar intelege-le, macar cateva minute, si pe ele.
nu te face sa te simti mai bine daca accepti banii sub forma de imprumut? pentru linistea ta, pentru a trece peste aceasta limita?

Roxana