Prieteni dragi

angelique_19 spune:

Am citit pe diagonala si nu stiu de ce multi o critica ca nu se poate bucura de venirea prietenelor ei.Daca ar avea bani eu cred ca nu ar fi nici problema, si-ar satisface si ea placerea de a darui asa cum crede ea o masa prietenelor ei pe cinste si s-ar revedea cu ele.Eu o cred cand spune ca daca vin musafiri la ea acasa nu trebuie sa de-a numai la musafiri,copii vor cere si ei.Si daca ea nu mai are bani ca pleaca in calatorie de unde sa scoata.Ii trebuie bani si sa manance cu copii cat e plecata si banii sa le lase celorlalti care raman acasa.Si alte cheltuieli de care vorbea si pentru care si-a facut o lista.Cu sapte copii e greu,o mama cu un copil face o tava de pizza si satura toata familia,pe cand o mama cu sapte copii trebuie sa faca 6 ca sa ii poata satura.Iar despre faptul ca nu munceste este fix alegerea ei,ea are 7 copii si cred ca nu este usor sa faci curatenie,sa speli sa calci dupa atatia copii.Eu o admir pe Fomalhauti si o inteleg

11+

nelia spune:

Trist. Oricum, pina la final, subiectul in sine este trist. In situatia de sus ori toate sint adevarate si pur si simplu era prinsa in virtej si ea chiar a crezut ca vine... ori e altceva, cum ar fi fuga de o confruntare, nu cu tine, ci cu cea care a fost cind alergati prin ploaie (de fapt, cred ca asta e si in cazul autoarei subiectului de fata si nu pentru ca ea nu e multumita de viata actuala, dar e multumita ea singura, in prezenta celor care o stiu asa cum e acum, nu a celor care o stiu de-o viata - na, ca m-ai suparat cu psihanaliza lui Freud).

Cristoiu, de cind nu ai mai vazut-o pe prietena respectiva?

Iar pe Androix cred ca ati inteles-o gresit, ori ea nu s-a exprimat foarte clar, pentru toti... eu am inteles ce a vrut sa spuna.

Oricum, pentru mine prietenia este ceva sfint. Motivele, oricare ar fi ele, mai putin cele legate de familie, dar cele plauzibile, nu orice... tin pina la prietenii dragi. Pentru ca stiu ca fara ei, oricit de bine ar fi in familia mea, eu nu pot fi completa ca fiinta. Cind nu-i ai e musai sa ti-i faci, iar cind i ai, pastreza-i, iubeste-i, sint o comoara!

Si mai e ceva, Fomalhaulti a scris ca vor veni cinci, ca sigur vor veni cu cadouri scumpe, cu cosmetice, cu tort, cu de toate... si ea se va simti aiurea cind copilul de 5 ani va intreba de ce s-a terminat tortul. Banuiesc ca si Fomalhaluti proceda la fel cind fetele veneau prin tara: ea le-a asteptat cu masa intinsa si cu de toate, ele veneau incarcate cu de toate. Si asa si-ar dori sa procedeze si acum, asta ar face-o sa se simta bine, pentru ca imaginea din trecut a ramas, daca momentul ar fi prins-o intr-o perioada mai propice vizitelor.

Aici o inteleg un pic. Sint prietenii care asa au functionat in timpurile bune, cind toata lumea avea... cu cadouri peste cadouri. Numai ca eu cred ca atunci cind te duci in vizita la cineva pe care nu l-ai vazut de ani de zile, care intre timp a facut copii, te duci cu mici cadouri simbolice, nu navalesti peste el cu cadouri costisitoare pentru ca sigur ca il pui intr-o situatie usor inconfortabila, chiar daca se va bucura de ele. Daca iti este chiar bun prieten si vrei sa-i oferi ceva, pentru ca iti face placere si pentru ca stii ca pe ei ii va bucura, poti sa o faci oricind in timpul anului, nu neaparat cind te duci in vizita, in acel moment al revederii.

Numai ca, daca doresti neaparat sa vezi un prieten bun si drag, orice din tot ce s-a spus pica, te duci oricum si oricind, si vine si el oricind si oricum. Revederea, dupa parerea mea, nu are nici o legatura cu primirea sau felul in care te prezinti in vizita si cind prietenia e cu adevarat reala si puternica, se trece peste orice. Daca nu se trece, atunci inseamna ca nu e... e ceva, e o relatie, dar nu corespunde titlului de prieteni dragi. Ori, fiecare are perceptia proprie a ceea ce inseamna "prieteni dragi".

Cornelia

JuliaSM spune:

Tare imi plac subiectele de genul acesta, cu dezbateri ample si uneori patimase, pe diferite aspecte ale vietii! In afara de faptul ca uneori ies tare sifonate si adanc ranite persoane pe care le apreciez si imi sunt dragi, atat cat ne permite spatiul virtual sa indragesti pe cineva, poti invata o gramada de lucruri, nu doar superficial, ci si mai profunde, pana la adancimea unor principii si stiluri de viata.

Mie, una, tare mi-ar prinde bine sa nu mai fiu atat de calculata si prevazatoare si sa pun mai mult accent pe clipa de ACUM, sa ma bucur cu copiii nostri, de bucuria lor, chiar cu prilejul unor vacante exotice pe care ni le-am permite, cu unele mici-mari sacrificii, de dragul lor! Sa se duca pe apa sambetei grija pentru ziua de maine si sa iau ziua de azi asa cum e, cu bune si cu rele, incercand ca pe cele bune sa le fac si mai si, iar pe cele rele sa le rezolv eficient. Ca o buna crestina ce-as vrea sa fiu, imi amintesc ca si Christos a spus sa nu ne ingrijoram pentru ziua de maine, ca ajunge zilei necazul ei, prafrazand ca trebuie sa facem fata vietii portionat, in episoade de cate 24 de ore si facand tot ce ne sta in putiinta ca fiecare mic episod sa se incheie cu bine. Greu, hm? In cazul asta, Fomalhauti e mai crestina decat mine, desi stiu ca e atee (sau agnostica, nu retin exact).

In ce priveste banii, cunosc cazuri triste si demne de toata mila si aspra judecata, cand parintii investesc ultimul banut intr-o viloaie in Romania, in timp ce sta de ani de zile intr-un apartament cu 1-2 camere cu copiii, fara a merge cu ei in vacante sau investind minim sau deloc in copilaria lor. Si ei raman fara bani de cheltuit, ajung sa caute reducerile la alimente sau strang cureaua la maxim, in numele scopului pe care si l-au propus. Ce copilarie au copiii aceia, ce si-or aminti cand or fi mari? Ce daca or avea o casa frumoasa de impartit cand or muri parintii, oare chiar la asta se limiteaza zestrea pe care o transmit parintii copiilor??
In cazul asta, copiii lui Fomalhauti sunt de invidiat, ca au parinti care le arata lumea si frumusetile ei PE VIU, cand cei mai multi ditre noi nu le vedem decat in imagini sau documentare. Sa nu mai spun ca stropii de apa de la orca se opresc in lentila camerei de filmat, nu ajung pana la noi, cei de pe canapea.
Cum spuneam la inceput, mi-ar prinde bine si mie, si copiilor mei cu siguranta, daca as face mai mult si as gandi si calcula mai putin.Viata asta si-asa e scurta, merita traita daca nu la cote maxime si cu adrenalina in jet continuu, macar la un putin peste mediu, si aceea din cand in cand, dar macar regulat.

AB_AC spune:

Si eu as vorbi din perspectiva prietenei venita in "turneu". Imi e dor de prietenii mei. In general incerc sa fiu atenta ... si o plimbare in Herastrau e perfecta. Hei nu trebuie sa te vezi acasa... sau la resto.

Cred ca banii si imaginea pe care vrem sa o dam altora risca sa strice totul. Si noi am avut ups and downs... am avut momente in care aveam probleme cu familia si tot asa. Majoritatea am avut de toate.

Si noi vom avea in vara asta intalnire de la n-spe ani:) Ha, cred ca cel mai tare il invidiez pe colegul care ne-a zis.. "A am votat pentru data asa indicativ ca pana-n august mai e o eternitate:))" Eu care am deja mai totul plin:)) m-a pufnit un ras plin de gelozie. Si apoi nu-mi fac probleme de rochie:) La sfarsit de liceu am imprumutat una:) si toata seara m-am stresat sa nu o murdaresc:)

Chuny spune:

Pai cheia este echilibrul in toate ... si vacante frumoase, dar nici sa faci ratie la inghetata si sa numeri bomboanele pe bat de la fiecare copil. Vacanta in familie ? Da, dar cu toata familia daca se poate. Vacante mai simple in care sa se bucure toti impreuna.

Nu poti primi musafiri la masa? O cafea si saratele sunt de ajuns, asta daca stii tu sa te prezinti senin in fata prietenilor care daca sunt prieteni oricum nu vin sa-ti faca inspectie.

Insa cand nu ai haine si abea ai ce manca, atunci nu te indatorezi pana peste urechi si dup-aia mai vii si te plangi ca prietenii nu te inteleg. Oricum aici subiectul nu era despre a alegii prietenii sau o calatorie, e mai mult de atat.

nelia spune:

Si asa cum fiecare intelege notiunea de prieten drag cum vrea, asa si intelegerea prioritatilor in viata este diferita. Pe mine, din tot ce a spus Fomalhaulti si ce s-a spus pe marginea subiectului adus de ea in discutie, cel mai putin ma intereseaza de cit de calculat e unul si inconstient e altul. De fapt, nu sint masurabile, ca investitie in timp, nici una, nici alta. Insa stiu sigur ca daca un copil va tine minte ceva, nu va fi calculul parintelui, asta il face pe parinte sa se simta linistit, copilul habar nu are de el, vor fi ceea ce vede in copilarie, nu ceea ce i se spune. Ceea ce simte, ceea ce il bucura pina cind il lasa fara aer (si ca sa fiu mai clara: cum ar fi imaginile care se vad pe geamurile submarinului sau senzatia picaturilor de apa aruncate de orci... si eventual gustul tortului adus in vizita cind meniul asteptat erau paste cu sos de rosii).

Cornelia

nelia spune:

Ce-aveti mai cu saratelele? Toata lumea spune de saratele, iar sotul meu de trei zile imi cere saratele.

Cornelia

Mik spune:

"ie" lucru bun. foarte bun.
Nu costa mult ingredientele si sunt tot timpul apreciate. insa tre' sa fii femeie cit-de-cit gospodina sa le faci, ca nu se fac singure, din pacate.

cristoiu spune:

Deci eu acum am chef sa fac saratele, are careva o reteta no-fail? Ca nu am facut niciodata, bunica-mea face dar n-am cum sa ma teleportez.

Nelia pe prietena respectiva nu am mai vazut-o de 3 ani. Ma tot ameninta ca vine la mine sa-si petreaca o vacanta cu copilul, dar pina acum doar amenintare a ramas. Nu e buba, stiu ca uneori sunt banii la mijloc, pe urma afacerea ... Viata ... Doar nici eu n-am mai dat 3 ani prin Ro. In cazul ei nu inteleg pur si simplu, adica ea nu s- a schimbat, ar mai alerga si acum prin ploaie, isi traieste viata asa cum vrea ea, complet nebuna, e un om minunat. Dar de cind au apucat-o experientele mistice la care eu nu am aderat cu entuziasm am senzatia ca m-a taiat de pe lista cumva. Poate ii e teama de vreun adevar, ca eu i-am mai tinut oglinda in fata in trecut si m-a mai taiat de pe lista o vreme, dar de data asta nu stiu ce ar putea fi. Eu tot aia ramin, poate nu mai alerg prin ploaie sa nu imi stric pantofii desi as vrea, dar eu ramin prietena ei cind va avea nevoie de mine.

DarkBendis spune:

Ufff... ca tot vorbiti de intalniri de xx ani... eu am intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului si mi-e asa de ciuda ca nu ma pot duce,e exact in zilele in care am niste examene foarte importante de la care nu pot sa lipsesc .

Dark Bendis
& The Goblin Prince (31.12.2008)

"I dream of wolves. With them I run."
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"