Bunica pe post de bona?

De cand am vazut tot felul de cazuri la televizor despre bone care nu stiu cum sa-i ingrijeasca pe copii ma ingrozeste ideea ca va trebui la un moment dat sa apelez si eu la o bona. Mai mult, zilele trecute, cand am vazut stirea cu fetita care s-a inecat in fantana arteziana fiind in grija bunicii, m-am ingrozit si mai tare... Stiu ca exista doua categorii de bunici -cele care sunt de parere ca nepotii trebuie sa vina doar in vizita, adepte ale principiului "Fiecare sa-si creasca copiii lui!" si cele care sunt bucuroase sa ajute la cresterea nepotilor. Pe de alta parte conteaza foarte mult si dorinta si atitudinea parintilor. Voi ati accepta ca mama / soacra sa aiba grija de copii, in locul unei bone?

MElise

blackgirl0 spune:

Soacra este cu ochii pe cel mic ca pe butelie. Mama mea, nu prea. Mai atenta este la ce vede la TV/net. Am avut o doamna care a avut grija de copil si tare atenta era. Insa ma vad nevoita sa apelez din nou la mama si zau ca nu stu ce voi face. Deja imi spune ca baiatul o oboseste.

roxanaz spune:

Eu sunt in situatia fericita in care mama mea e cea mai buna bona. a stat cu Patrick de la 1 an, apoi si cu Eva.... face lectiile cu Patrick pana vin eu, le da sa manance, cateodata il iau amandoua pe Patrick de la scoala.
si e cu ochii pe ei tot timpul
deci, ce sa zic - da, se poate, dar bunicii trebuie sa si vrea dar mai ales sa poata sa aiba grija de o zvarluga.

giulia81 spune:

la noi mama mea a fost bona, si ma declar super multumita! a fost si inca este 100% dedicat nepotului atunci cand sunt impreuna. desi lucreaza inca, iese cu el cu bicicletele (amandoi, fac concurs), se joaca cu el si multe altele pt care eu recunosc ca nu as fi avut rabdarea/timpul/cheful necesarl-am lasat si cu soacra mea, la tara, de pe la varsta de 5 ani, dar....mai bine nu!

Caught between the devil and the deep blue sea...

szivarvany spune:

Daca bunicii corespund cerintelor tale, de ce nu ? Important e sa va puneti de acord in ceea ce priveste pretentiile tale si posibilitatile lor si de ce nu, sa aiba si bunicii o recompensa pentru munca lor

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

Porumbita spune:

nu, in situatia de acum

ambele lucreaza si nu vrem noi sa iasa la pensie ca sa stea pe post de bona chiar si in cazul in care ar accepta bani (desi nu vor) pt ca dupa 1.5/2 ani copilul merge la gradinita (asa am procedat cu primul si asa voi proceda si cu al doilea) si ele ar fi iesite din campul muncii

MElise spune:

La mine deocamdata nu e cazul, pentru ca abia am intrat in concediu de crestere a copilului si am de gand sa stau 2 ani. Insa ma gandesc ca dupa 2 ani va trebui sa am in vedere diverse variante pana la gradinita. Faza e ca deocamdata si mama mea si soacra mea se tem efectiv sa puna mana pe bebe. Uneori ma apuca rasul...parca n-ar fi crescut si ele 2, respectiv 3 copii. Incerc sa inteleg fenomenul... mama zice ca dupa ce mai creste Tudor o sa fie altfel, ca nu o sa-i mai fie frica... Deocamdata mai multa baza am in sora mea care nu are copii, dar e graviduta si isi exerseaza instinctul matern. Numai la ea pot sa apelez daca am de facut ceva si trebuie sa plec de acasa...

MElise

szivarvany spune:

E de preferat doua bunici care-si cunosc limitele decat doua care detin adevarul absolut !
E bine ca mai ai 2 ani de gandit si planuit :-)

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

CorinaDani spune:

da, am incredere maxima in ambele. plus ca le pot spune "pe sleau" cum sa procedeze in anumite situatii, le rog sa-mi respecte decizia.
mama a avut grija de fetita mea de la varsta de 8 luni pana a implinit 3,5 ani. la inceput venea la mine acasa si statea cu ea pana veneam noi de la serviciu, pe urma a inceput sa ia fetita acasa la ea si o "recuperam" noi dupa-masa de la ei. alternativ, cand parintii mei au fost plecati, au avut probleme de sanatate, consultatii la medici, etc., m-am bazat 100% pe soacra mea, care locuieste si foarte aproape de noi.
am avut noroc sa fie amandoua in putere si dornice sa se implice in cresterea fetitei mele. daca nu se intampla asa, probabil as fi stat 2 ani in CIC (nu 8 luni), rastimp in care mi-as fi cautat o bona de incredere, cu recomandari bune, cu calitati care sa fie pe masura cerintelor mele si nu in ultimul rand, pe care s-o accepte si s-o indrageasca si fetita mea. pentru ca daca nu exista afinitate inca de la inceput intre bona si copil, sunt sanse mari ca bona sa plece din cauza ca nu se acomodeaza sau copilul sa inceapa sa se manifeste aiurea.

cristinuk@ spune:

daca era mama langa mine probabil ca ash fi apelat la ea doar din cand in cand e uneori exagerat de protectoare
dar cum nu e nimeni prefer sa ma ocup eu..... nu o straina de copiii mei pana merge si cel mic la gradinita ( in septembrie adica )