Alaptand la 4 ani - pe coperta(2)

AB_AC spune:

Cristoiu e haios cum prezinti faptele si foarte real. Cand eram insarcinata cu primul copil eram in Olanda unde nu aveam decat solutia "pro" sa zicem extrema. Nascut acasa doar cu moasa, mare tam-tam pentru nascutul la spital. Cezariana nu exista ca optiune desi eu oricum nu o doream. Practic de atata presiune se accentua frica.

Eu intotdeauna am fost "pro-" natural in general, dar ce prezentau ei nu era o normalitate securizanta. Si da m-a speriat suficient cat sa vreau sa nasc in Franta natural, dar la spital. N-a fost sa fie am nascut prea repede in US.

Dar ma amuza ca descrierea alaptatului la cerere cum ai facut-o tu ..imi aminteste de vremurile bune ale DC-ului in care palavrageam intre noi. Eu si o alta mamica ...(foarte tanara pe atunci, foarte dulce) comentam tot cam ca tine... dar fara revolta. Era mai curand o mirare. Cum? Eu intelectuala pretentioasa...si cu toate ifosele unei proaspete cercetatoare sunt redusa la asa o functie primara? Sumisa dorintelor unui pui de om? Toata fiinta mea se revolta la idee inainte de a avea copilul. Atitudinea care apare in fata unui copil de patru ani vine de aici. De la faptul ca suntem educate sa vedem alaptatul ca o obligatie. E un "rau" necesar pe care-l suportam cat putem ca-i sanatos. Si cum utilitatea presanta nu mai e... apai fugim cat putem de repede si trecem copilul in alta etapa indiferent cat de pregatit au nu este el.

De la atitudinea fie... o sa incerc sa alaptez ca-i sanatos... nu stiu cum... ceva extrem de primar s-a nascut si da am fost fericita sa alaptez la cerere. Mi-am reluat lucrul, dar cum se trezea puiul cum mergeam la cresa universitatii si alaptam la cerere. Au fost multi factori care au contribuit la convertirea mea. N-am avut familie alaturi, doar noi doi si bebe. Nimeni nu-mi lua copilul sau nu incerca sa ne separe cu toate bunele intentii. Asa ca natura si instinctul au avut multe sanse. Am avut lapte foarte mult (chinuitor de mult) si am avut parte de la Leche League de ajutor moral ( zi si noapte puteam suna cu intrebari). Si nu m-am simtit deloc "vacutza" (cum zici tu). Traind intr-o societate care ofera intimitate alaptatului (bluze de alaptat in public, family room in care poti schmba si alapta copilul) nu am stat nici pe canapea... de fapt am descoperit ca un copil alaptat merge pe oriunde cu mama lui. Pana la sase luni aveam in geanta mea cateva scutece si un body. Nici n-am simtit ca am copil din punctul asta de vedere.

Am venit pe 7-8 luni ale fetitei in .ro si am lasat-o la mama ( cu congelatorul plin de laptic) cateva saptamani cat am facut turul posturilor si interviurilor ca deh voiam alt job mai bun. Mama a stat cu fetitza de cand avea 5 luni si mandra nu s-a suparat prea tare pe disparitia mea desi a torturat-o pe mama cu bautul lapticului cu linguritza, cu mini biberonul.. a fost un circ. La intoarcere am reluat alaptatul dar cat am stat in .ro am stat ca pe ghimpi. Nu puteam iesi mai nicaieri cu copilul, iar in parc toti se uitau ca la urs desi bluzele de alaptat lasa o fanta mica prin care iese doar sfarcul si deci nu se vede nimic. Nu aveam liniste... Oriunde gaseam cate un binevoitor care sa-mi zica ca o sa alaptez pana la adanci batranete, ca e mare... Hmm avea 8 luni. Evident mi-am scurtat inconfortabila sedere si am platit mamei bilet sa vina in vacante.
Nici in Franta n-a fost simplu. Faptul ca-n pauzele de mese ma intorceam sa-mi alaptez bebe doi soca. Unii colegi au tinut sa spuna si studentilor de ce nu-s acolo in pauza de pranz. Si da a trebuit sa fac fata comentariilor interesante.

Concluzia mea a fost ca eu lasata in banii mei... am stiut sa regasesc acel instinct primar si sa-l urmaresc. Da m-am simtit mandra ca am reusit sa-mi alaptez copiii si da e inca o legatura facuta cu ei. Cred ca in educatia viitoarelor mame si in general in societatea moderna trebuie luptat nu pentru o optiune sau alta ci pentru a lasa o zona libera in care mamele sa-si gaseasca propriul drum. Nu trebuie sa vii peste ele nici sa le oferi lapte praf la prima criza de crestere a copilului cand nu dorm doua nopti la rand, nici sa le interzici anestezia la nastere. Pariul meu e ca natura prevaleaza daca societatea e obligata sa stea la distanta.


Bird70 nu trebuie sa fim de acord. Fructele uscate sau proapete in lapte fermenteaza. Asa ca bine nu fac stomacului. Pot fi mai usor sau mai greu tolerate.

nelia spune:

Spuneam de jucarii... in raioanele de jucarii veti gasi numai bebelusi cu biberoane, nici macar un simbol care sa arate fetitei de 2 sau 3 ani ca bebelusul ala suge la mami la titza. Pentru baieti gasiti numai avioane, masini, trenuri, arme, eroi... nici un simbol care sa transmita mesajul ca baiatul va ajunge, poate, intr-o zi... tata... Vedeti case cu familii, mama hraneste copilul cu biberonul, tatal e linga ea, amindoi imbracati elegant etc. Nu mai spun de culori, la baieti deja nu mai gasesti aproape nimic care sa nu aiba imprimeuri militare sau care te duc cu gindurl spre armata si razboi... Oare pentru ce-i pregatim?

La fel si cu animalele, nu cred ca cineva a vazut vreodata un animal de plus alaptindu-si puiul. Dar au tot felul de castronele, de periute, chiar si biberon...

Eu m-am suparat si nu le-am mai luat jucarii din astea. Le-am luat in schimb o mitza reala, pe care am lasat-o sa faca pui. Si am avut noroc de o mitza care si-a alaptat puii si a dat dovada ca e o mama super prin atentia si grija fata de pui. Si asa am raspuns intrebarilor lor: dar de ce le da laptic? Dar o doare? Dar nu o enerveaza cind o sug? Dar nu... dar de ce... etc. Si a vazut si cum a stat mitza linga ei, cum i-a protejat, cum i-a ingrijit, cum i-a invatat sa se duca la ladita cu nisip (serios), cum i-a scos afara si statea numai pe linga si dupa ei... stresata si ingrijorata sa nu li se intimple nimic. Dar au vazut si desprinderea, au vazut si ca mitza i-a mai lasat, s-a mai dus in treaba ei si nu venea cu orele, ca erau mari si mincau si puteau sa stea si singuri.

Nu am castrat-o inca, am lasat-o sa mai faca o data pui, ca Lisandru era cam micut si nu stiu daca a inteleg ceva din lectie... si pentru ca nu au vazut nasterea, ca erau plecati in vacanta. Am de gind sa-i las sa vada cum fata... Consider lectia data de mitza noastra cea mai buna lectie pentru copiii mei, eu nu mai am ce sa le spun, au interiorizat prin intermediul ei calea naturala a acestor procese, au si celalat discurs la indemina... cind vor alege, o vor face in cunostinta de cauza.

Dar tare suparata sint pe producatorii de jucarii, nu imita deloc natura, totul e artificial in inventiile lor...

Cornelia

---

Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)

Me comprends-tu, au moins en ce moment toi? Non, tu me juges fou; tu m’examines; tu te gardes de moi. Mais si tu parviens à saisir un jour ma souffrance, viens me le dire et je serai heureux une seconde, peut-être. (Maupassant, Solitude).

AB_AC spune:

gmmm nici nu stii cat simpatizez cu tine. Si noi am ajuns cu copilul la urgente ...pentru ca regurgita sange uscat. ... Am facut crevase cu rani, am facut mastita, am ajuns la mastita recurenta pe un san. Faptul ca fetita a fost nascuta prea mica ii dadea un ritm de supt idiot. Acus golea sanii, apoi ma lasa cu ochii in soare si niste sani durerosi. Din experienta mea, a allye-ei i a Sabinei s-a nascut helpline-ul acela pe DC. Noi aveam copiii de sase luni-un -doi prin 2004 si dupa ce trecusem prin calvar si gasisem alaptatul zen.. ne-am zis sa ajutam.
Ceea ce ti-a lipsit ca sa faci din chin placere a fost o experta in lactatie, nu o asistenta care sa-ti spuna sa alaptezi e normal si nu ti se va intampla nimic si ca n-a vazut africance cu crevase. Crevasele inseamna o pozitie proasta si un pui prea flamand ca sa suga fara sa te raneasca. Asemenea probleme sunt normale, frecvente si da sunt rezolvabile. In US exista o voluntara in zona ta pe care o poti trezi zi si noapte sa o intrebi ce sa faci ca te doare, ca plange, ca .... Si aceea voluntara organizeaza si reuniuni in care mamici cu bebei alaptand arata pe viu cum se face. Exact aceea experienta sociala pe care femeile de azi nu o mai au. De doua generatii fetele nu-si mai vad mamele alaptand fratii/surorile mai mici. Alaptatul devine ceva teoretic din carti. Ceva rusinos, o obligatie morala de a incerca.

Nelia uitai ... da si asta e tot fun-ul DC-ului...La mii de kilometri gasesti pe cineva cu care rezonezi:) si cu care poate apuc sa beau o cafea la sfarsit de luna:)

nelia spune:

Este si concluzia mea! Si pun acelasi pariu ca tine.

Cornelia

---

Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)

Me comprends-tu, au moins en ce moment toi? Non, tu me juges fou; tu m’examines; tu te gardes de moi. Mais si tu parviens à saisir un jour ma souffrance, viens me le dire et je serai heureux une seconde, peut-être. (Maupassant, Solitude).

simplyana_m spune:

Activismul si militantismul sunt, intr-adevar, agresive. Dar trebuie sa recunoastem ca sunt calea cea mai eficienta de a influenta opinia publica, care abia ea pune cu adevarat presiuni. Si cand presiunea devine prea mare intr-o directie, se genereaza o miscare de reactie in sens opus, si tot asa, pana se realizeaza conventiile care sa impace pe toata lumea. Asta e sistemul prin care societatea isi impune valorile si e bine sa constientizam acest lucru.

Insa a fi pro-alaptare inseamna pentru mine intai si intai investirea mamei cu incredere, incredere in ea insasi, incredere in corpul ei, incredere in puterea ei de a evalua situatiile si de a decide pentru ea si pentru copil, iar cand mama se simte constransa de idealuri si necorespunzatoare, intoarcerea la natural si firesc a esuat lamentabil, dupa parerea mea. Nu impunerea/adoptarea unor anumite valori ne duce in eroare, ci ambitia noastra de a le realiza la modul absolut, metodic, fara sa ni le si insusim. Eu consider ca este crucial sa fim autentici in convingeri si fapte, ca lucrurile sa evolueze in directia pe care o dorim. Si daca nu ne asumam propriile limite, riscam mereu sa fim depasiti de situatie si sa ne trezim la polul opus decat ne imaginam/doream.

Acum, am zis toate astea pentru ca ma apucasem, mi se invarteau in minte si deja stateau pe limba, dar Nelia si AB_AC au spus mai sus asa de frumos cum sa ne insusim naturalul asta la care ne propunem noi sa ajungem, ca nu mai e nevoie sa zic si eu.
Si mie mi s-a intamplat maternitatea, mi s-a intamplat alaptatul, totul a decurs asa de firesc si parca "fara mine", ca realizez ca nici nu stiu nimic despre toate lucrurile astea, n-as putea invata pe altii, si admir grozav pe cine poate. Bineinteles ca si eu am facut greseli, si cu sarcina, si cu nasterea, si cu alaptatul, si cu parinteala in general, dar sunt greseli care m-au cladit, nu m-au daramat, si nu acuz pe nimeni pentru ele.

http://www.lucamic.blogspot.com/

cruis spune:

i]citat din mesajul lui Ingrid S[/i]
La subiect nimeni nu mi-a raspuns si nici lui Bird de ce e ok sa fie un copil alaptat la 4 ani si mai incolo. S-au invartit in jurul cozii pana sa te ia ameteala, dar ceva concret, nu. Sau mai bine zis, logic.

Eu zic ca se pune invers problema. Deci? De ce nu e ok? Nu ma intereseaza opiniile nedocumentate...

Pentru intrebarea ta incearca aici, mai punctual si documentat de atat nu cred ca se poate. Daca trebuie traducere, shout out.

www.askdrsears.com/news/latest-news/dr-bill-comments-time-magazine" target="_blank">opinialui sears despre articol/poza

Ioiii, asa ceva ca aici n-am mai vazut de la subiectul de acu cativa ani cu pupatul pe gura al copiilor :))) Ah, ba da. Trec si eu odata la 4 ani pe-aici si tot asa?

Oricum, moderatia m-a dezamagit profund la subiect. Macar ce a fost clar sa fi fost sanctionat. Regula de discutie numarul 1, no bad words, say it nicely, nu asa se invata la gradi? Nu ma adresez direct nimanui c anu vreau polemici, dar pff, sa vorbeasca cineva asa cu mine live... nici macar adolescent rebel sa fii... Chiar credeti ca numai Ilinca e in situatia asta ilegala? Oare de ce nu intra si altcineva sa discute? S-au gandiut cele murdare la gura cum se simt? Ah, nu e o discutie, e o refulare.

nafi spune:

Cristoiu - imi place cum ai prezentat propria experienta si sunt deacord cu tine.
Eu de obicei ma feresc sa judec ptr ca stiu ca nu detin adevarul abosult ci doar "know-how" ul ce provine din propria experienta si un ceva din ce-am mai cules citind pe ici pe colo.

Ca si experienta personala si pentru mine alaptatul a fost un sport extrem. fiul meu s-a intarcat din proprie initiativa pe la 7 luni dar spun sincer , cand s-a intamplat am zis Slava Domnului ptr ca eram la limita stresului.

Cum ai zis tu . ma simteam pe post de vacuta personala , nu aveam suficient lapte ( bea 1.5 litri in 24 ore ) si eram mereu cu masa plina de suplimente alimentare ptr a creste productia de lapte, mancam ce stiam ca e mai bine ca sa am un lapte cat mai bun etc.

Ricky era si un neastamparat, imi facea sanii prastie de cate ori sugea si de asta era si imposibil sa-l alaptez in public. plus ranile avute care imi provocau dureri ca primele 5 minute de alaptare plangeam de durere etc...

Ce sa mai zic...a fost o experienta neplacuta si am facut-o doar din dragoste ptr copilul meu. Dar in conditiile date , cu toata dragostea mea ptr el, nu cred ca as fi continuat sa-l alaptez mai mult de un an ptr ca nu stiu daca beneficiile alaptarii pana la 2 sau 4 sau 6 ani ar fi fost mai mari decat frustraea pe care o traiam si stresul care imi eroda sistemul nervos.

Deci...problema nu e cat de benefic e alaptatul ptr copil ptr ca indubitabil face bine...problema e cum percepe mama alaptatul si consecintele asupra psihicului ei.

Ilinca_M. spune:

Bird70, eu cred ca tie ti-e greu sa intelegi ca nu toti oamenii sunt la fel, ai impresia ca exista un singur mod de "parinteala" corect si cine nu face asa musai e "comod".
Eu am inteles perfect care e stilul tau si sunt convinsa ca ti se potriveste si ca e exact ce le trebuie copiilor tai. Poate ai fost si inclinata spre acest stil nu doar prin fire ci si prin faptul ca avand un copil diferit, care iubea rutina si nu suporta sa fie scoasa din ale ei a fost necesar sa te apleci asupra nevoilor ei si sa creezi un cadru foarte organizat, plin de reguli, program, rutina.
Dar nu toti copiii sunt asa si nici toti parintii. La tine se vede ca esti o persoana riguroasa, careia ii plac regulile, ii place ordinea etc. Eu de exemplu, si sotul meu si mai si, fiind artist, suntem altfel, suntem genul care respinge regulile daca nu li se par logice/corecte/necesare, ne place programul flexibil, n-avem ore fixe de masa si in general nu prea avem ore fixe de nimic...nu suntem nici anti-sociali nici excentrici, dar pur si simplu suntem firi mai libere, chiar rebele, suntem foarte relaxati in cresterea copilului, nu ne-am cramponat de "reguli de crestere", standarde, baitza si somn la ore fixe...ne-am adaptat copilului si gata, totul ni s-a parut simplu si frumos, bebelusul sugea cand vroia, adormea cand ii venea, ulterior manca atat cat ii pica bine, isi facea singura programul si n-am avut nicio spaima ca vaaai, se obisnuieste "de capul ei", "musai sa aiba program, copiii iubesc rutina"(ei, da, vezi sa nu, si a mea o iubea...pe cea care si-o fixa singura si o schimba exact cand ne obisnuiam cu ea:)))
Eu sunt convinsa ca fetelor tale le prieste modul in care au fost si sunt crescute, mi se pare normal ca unii sa aiba din fire firi mai conventionaliste, mai inclinate spre ordine, program etc.
Dar la fel exista si copii lasati in ritmul lor, ne-bagati in reguli fixe, crescuti cu mare dragoste si grija dar cu relaxare...caci asta nu inteleg unii (acele firi foarte "programatice" si "freak control") ca a lasa copilul in dezvoltarea lui fireasca fara sa impui, sa reglezi cu fortza etc NU inseamna nici comoditate, nici lipsa de interes, pur si simplu e ALT mod de parinteala. Rezultatele crede-ma ca sunt imbucuratoare, copilul meu e foarte vesel, echilibrat, calm, n-a avut nici etapa tantrumurilor, n-a avut nici etapa pocnitului copiilor, nici a lui "nu" la orice...ma rog, aceste rezultate sunt o combinatie intre firea copilului, mediul in care creste si modul in care a fost crescut.
Nu toate mamele cantaresc copilul zilnic cu cartea intr-o mana si graficele in cealalta, nu toate mamele simt nevoia sa induca rutina bebelusului si sa-l programeze cum vor ele (si eu as putea numi eu asta comoditate, nu? Adica mama practic regleaza programul copilului in functie de programul ei, de nevoile ei, asta nu e comoditate?), nu toate mamele urmeaza diversificarea "ca la carte", cu orar si cantitati fixe, nu toate mamele considera ca la momentul X e musai sa renunte la san/suzeta/biberon, ca la momentul X e musai sa scape de scutec etc.




I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

iulia_b spune:

Ilinca, tu vb prin prisma unei mame de copil mic. eu am 2 copii la scoala si crede-ma ca fara cateva regului nu am putea functiona. Ex, trezitul la 6.30 pt ca la 8 incep scoala..daca i-as lasa s-ar culca la 12 seara si nu ar mai functiona in parametri corespunzatori a doua zi. La gradi nu conta ca ajungea la 8 sau sau 10. Daca i-as lasa, s-ar juca la calc toata ziua. Sa nu zici ca de ce i-am lasat sau altele asemanatoare. Am calc in casa (sotul e programator), isi dau singuri drumul, intra singuri pe youtube (i-as frustra prea tare paroland calc)

Ilinca_M. spune:

Altceva:
vad ca majoritatea mamelor care au alaptat doar cateva luni au facut-o fiindca era un stres pentru ele, simteau multa presiune pe ele, nu prea le reusea alaptatul, se simteau obosite, vroiau sa ofere copilului o mama echilibrata nu una depasita de situatie. Deci nu au renuntat la alaptat "spre binele copilului", ca au considerat ca alaptarea nu mai asigura anticorpi, vitamine etc.
Ok, mi se pare foarte fair sa renunti la ceva ce te epuizeaza,iti provoaca stres si intr-un final chiar anxietate si repulsie. Dar ce e asa de greu de inteles ca pentru unele alaptarea nu a fost si nu este un chin, pur si simplu le-a venit natural, au trecut usor peste micile greutati (nu cred ca sunt prea multe mame care sa nu fi avut ragade, sa nu fi luptat cu puseele de crestere, sa nu fi fost trezita de 10 ori pe noapte).
Da' uite, mie mi s-a parut usor (cu periodice episoade de cand sugea toata noaptea din cauza dintilor sau cand racita si cu nasul infundat fiind m-a muscat de mi-a facut ditamai crateru', si asta pe la 2 ani), copilul meu s-a simtit extraordinar fiind alaptat, eu sunt convinsa de beneficiile alaptarii si sunt sigura ca nu sunt "contraindicatii", fiica mea vrea in continuare sa suga...de ce i-as taia io macaroana, numai asa, sa fiu "in randul lumii"? Si ce lume...care asociaza alaptarea cu incestul si abuzul...nu merci, prefer sa nu fac parte din "lumea buna"

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.