Alaptand la 4 ani - pe coperta
Raspunsuri - Pagina 7
Lo_li_Ta spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Ilinca_M.
Parerea mea proprie si personala este ca cine face asemenea afirmatii a alaptat maximum 8-9 luni  E absurd sa spui asa ceva, tu crezi ca un copil poate fi alaptat "cu fortza" sau poti sa-i induci "mila" fatza de tine, parca si aud un copil gandind:"pfoai, ce m-am saturat de supt, da' uite ce disperata e mami, e dependenta de mine, nu poate evolua, ia sa-i fac pe plac"  Nu stiu la ce varste te referi, dar daca-ti imaginezi ca in cazul meu si al copilului meu "nevoia de a alapta" este mai mult a mea si "in niciun caz a copilului"...ce sa mai spun, da-mi voie sa  , ca altceva ce sa fac?! Unii din exterior stiu mai bine care-s nevoile copilului meu:)))Despre tanti aia din filmuletz nu spun nimic, ca mi-e frica...daca de prietena mea am spus ca exagereaza alaptand copil de 3 ani si i-am luat-o pe urme...mi-e frica sa spun ca nu-mi place tanti asta (nu numai fiindca alapteaza copii de scoala dar mi se pare asa, in general, cam dusa) sa nu cumva sa ajung ca ea (caci chiar nu vreau:)) Pe de alta parte sunt constienta ca asa cum imi pare mie cam trilulilu femeia aia, asa par si eu celor care au alaptat maximum un an, asta e, e greu sa te pui in papucii altora;)) I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around. |
Nu stiu de ce fac efortul sa-ti raspund, caci esti mult prea incoerenta in discurs, dar in fine, o sa incerc. Si cand spui ca esti incoerenta ma refer la sofismele de genul "vai, oamenilor li se pare normal sa vada bebelusi rontaind pufuleti, dar sunt scarbiti de copii de 3-4 ani care alapteaza". Stii tu ca una o implica pe cealalta obligatoriu?
In rest, povestea e prea lunga ca sa ma apuc sa tin lectii de psihologia copilului pe aici, dar te asigur ca scriu in cunostinta de cauza. In primul rand, alaptatul la 3 ani nu este o "nevoie a copilului". Daca plange si urla fara, nu inseamna ca "ii trebuie". Este cel mult un refugiu/o perpetuare a unui obicei cu mari implicatii afective/o modalitate de calmare. Si te inseli daca ai impresia ca un astfel de fenomen e unidirectional. Alaptatul este o FORMA DE RELATIONARE, implicit, bidirectionala. Copilul nu are "nevoie" sa tina in gura un sfarc din care curge lapte mai mult sau mai putin, oricare ar fi el. Copilul are "nevoie" sa suga de la mama lui, simte "nevoia" unei apropieri fizice mult prea intime, care nu se mai justifica. Asta nu pleaca doar de la copil, iar prin "nevoia mamei" nu se intelege o nevoie constienta si articulata. Sau tu comunici cu fiica ta strict verbal si direct? Nu exista nimic "intuitiv" in relatia voastra?
Copilul are niste faze de dezvoltate. Fizic, afectiv, dpdv al gandirii, etc. Ei bine, de pe la 24 de luni pana spre 4 ani incep sa se contureze niste aspecte ce tin de identitatea lui. (de sinele corporal de ex, incepe sa-si perceapa realist propriul corp). Spre trei ani apare acea crizade opozitie, in care se testeaza limite. Tot pe atunci anxietatea, mai ales cea de separatie ajunge la cote maxime. Reactiile opozante sunt o parte f importanta a integrarii copilului ca persoana in lumea asta in care va fi nevoit sa traiasca. Poate din punctul asta de vedere privesti altfel protestele ei. Nu sunt manifestari proprii ei si nu tin neaparat strict de problema alaptatului.
Rezumatul este ca de pe la 2 ani jumate- 3, copilul trece prin prima faza de exprimare a independentei si a afirmarii ca INDIVID separat de mama, e momentul cand isi cauta si trebuie sa-si caute obiecte de atasament in afara sferei cunoscute. Presupun ca poti sa tragi si singura concluziile si poti sa rationezi de ce prelungirea unui comportament specific "bebelusiei" in copilaria mica poate sa perturbe anumite etape pe care copilul trebuie sa le "bifeze". Un copil stie f bine asta, n-ai sa vezi copii aceia inca alaptati la 5-6- 10 ani, ca sug cu mandrie in fata colegilor de gradinita/scoala.
Si da, exista studii care arata ca alaptatul pana la varste mari (repet, peste 4 ani) duce la predispozitie la adictii, dependenta emotionala si ca dauneaza relatiei de cuplu. Ar mai fi si unele mai scandalizante, dar cum mi-e lene sa caut sursele va trebui (sau nu) sa ma credeti pe cuvant.
Ilinca_M. spune:
Lolita, nu stiu din ce carti ai compilat sau ce filme ai vazut, dar stiu sigur ca nu ne regasim ca personaje pe acolo:)). Ce sa spun, efortul tau de a demonstra ceva ce nu are nicio tangentza cu realitatea e considerabil, nu are rost sa reiau tot ce am zis sau sa incep cu alte exlicatii, stiu ca cine a avut de inteles, a inteles, cei care au pornit din start cu ideea ca "un copil care poate molfai o banana; are 2 dinti; umbla-n picioare etc. nu mai trebuie alaptati" vor ramane la ideea lor si chiar nu ma intereseaza.
Am trait filmul asta si in alt context si cred ca nu e deplasata comparatia: am avut un caine pe care l-am crescut de la 2 luni si il cunosteam...mai bine ca pe mine insami (ca el nu era asa de complex:))). Stiam si puteam sa bag mana-n foc ca NU va va fi niciodata agresiv cu vreo fiinta umana (decat, eventual, daca acea fiinta m-ar ataca la modul real cu vreun topor:)). Si totusi erau oameni care STIAU mai bine ca NU trebuie sa am incredere in el, ca trebuie sa scap de el inainte sa nasc, ca ar trebui sa-l tin cu botnitza etc etc pe principiul ca "e animal, nu stii niciodata".
Ca si acum, lumea stia mai bine, din exterior privind, ce si cum. Reactiile mele erau in functie de moment, uneori ma apuca rasul, alteori ma irita "desteptaciunea" si siguranta cu care faceau niste afirmatii in totala necunostinta de cauza, recunosc ca ma gandeam:"ma, fir-ati ai dracului sa fiti, n-ati trait nici 5 minute alaturi de cainele asta, da' stiti voi ca nu tre' sa am incredere in el, numa fiindca asa ati invatat voi, ca animalu' e animal!"
Cam asa si acum...Nimic insirat acolo nu corespunde situatiei noastre dar eu ar trebui sa cred in blabla-urile cu "maximum de anxietate de despartire la 3 ani"(helooou! fata mea merge cu drag si voiosie la gradinitza de la 2 ani si 5 luni! Anxietatea de seprare a manifestat-o la maximum undeva intre un an si un an jumate!" Da' stai ca iar incep sa despic firul in 4 si zau ca nu are niciun rost:)))
I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.
diamat spune:
Pentru mamele care sunt ok cu alaptatul unui copil pana la 1-2 ani, dar gasesc repulsiv/ abuziv/ grotesc alaptatul dupa, priviti o poza, facuta special dupa deja faimoasa coperta, in aceeasi pozitie, cu un copil sub 2 ani. Mamica spune ca a facut-o special pentru 'iluzia optica'. Sper sa se vada
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150758018677671&set=a.205256877670.145787.202794322670&type=1&theater
mianda spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ilinca_M. Ti-ai pus vreodata problema ca pentru altii faptul ca tu ai privat un bebelus atat de mic de ceva atat de important si de benefic pentru dezvoltarea lui (atat fizica precum si psihica) precum laptele matern e considerat abuz? Oare care e mai "abuzat", un copil de 3-4 ani care e lasat sa-si urmeze chemarea naturala de a suge sau unul de 6 saptamani intzarcat fortzat, sa poata mama dormi mai bine, sa sa poata odihni, sa poata fuma, bea, merge linistita in concediu lasand copiii la bunici? Asa ca eu zic sa nu sari inca si cu o mana sa suni la "Protectia copilului" si cu alta la Politie, racnind:"abuuuuuz!" |
Esti mult prea agresiva si nu-si are rostul.
Desi nu meriti un raspuns, ti-l dau:
Nu am intarcat copilul fortat, pentru a putea pleca in concediu si nici pentru a-mi bea linistita cafeaua! Am avut eu probleme de sanatate.
Si stai linistita, poti sa-ti alaptezi copilul pana la majorat. Nu e copilul meu si pana la urma, poti sa ti-l cresti cum te taie capul.
Lo_li_ta
Ilinca_M. spune:
Nu am facut nicio referire directa la tine cand am dat exemplul odihnitului/plecatului in concediu etc.
Tu ai venit si ai decretat sus si tare ca a alapta copii de anumite varste (tu, daca nu ai alaptat, presupun ca vezi inutila alaptarea copiilor de la cateva luni, maximum un an, in sus) este ABUZ (i'auzi brau').
Ti-am aratat si reversul medaliei: ce-ar fi sa fie incadrata si "fapta" ta, de a intzarca bebelusul la 6 saptamani, drept ABUZ? Asa cum tu etichetezi actiunile altora fara sa ai nici cea mai vaga idee despre ce e vorba, asa pot fi etichetate si actiunile tale, atata tot. In rest, iti dai seama ca putin imi pasa ca esti tu de acord sau nu "sa alaptez pana la majorat":)))
I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.
Lo_li_Ta spune:
Ilinca draga, asta e, unde nu e , nu e. Eu nu incerc sa te conving pe tine sa-ti incarci copilul maine, desi n-ar fi rau avand in vedere ca ai spus ca n-o faci ca sa "n-o lasi sa urle". Nu stiu cate mamici au trait intarcarea ca pe o experienta zen, fara lacrimi si suparari. Poti s-o iei si invers, cu cat e copilul mai mare, trauma e si ea mai mare. Incercam sa enumar niste chestii pt ca mamele care alapteaza pana la 15 ani, s-o faca in cunostinta de cauza, constiente fiind ca exista o probabilitate f mare ca in final sa nu fie tocmai o treaba benefica.
Ce e in carti e usor de observat in realitate. Un copil nu se dezvolta dupa litera cartii si cartile nu sunt scrise ca sa se potriveasca mot-a-mot oricarui copil sau ca sa-l bage in tipare. Dar pt ca niste fraieri s-au chinuit ani de zile sa traga niste concluzii, s-a ajuns la ideea cam universal valabila ca niste stadii de dezvoltare exista (cu mici variatii dupa fiecare autor), iar cam toata lumea e de acord, ca e nevoie sa-l inchei cu succes pe precedentul (sigur, cu o mica perioada de intrepatrundere) ca sa poti sa-l abordezi bine pe urmatorul. Sunt niste "milestones" prin care un individ trebuie sa treaca in drumul spre maturitate, ca sa ajunga un adult echilibrat.
Cat despre faptul ca nu te regasesti in "filmul meu", ce sa mai zic. Stii, e ca si cum.....esti de acord ca exista pubertate, ca apare la fetitele caucaziene in medie undeva intre 9 si 13 ani si ca are o serie de manifestari, ma refer la cele fizice ca-s mai palpabile? E ca si cum tu ai spune, la 12 ani ai fetei tale, "i-a venit menstruatia, ii cresc sanii, dar n-are pic de par la axila. Clar nu e la pubertate, pubertatea nu exista." Cam asa rationezi tu. intre 2-4 ani exista un fel de "mica pubertate".
ina.click spune:
Iar ati dat-o in dueluri.
Eu scrisesem un post mai lung insa pronia cereasca probabil a facut o misculatie de n-am mai apucat sa dau submit. Mai bine.
Mi-am jurat ca nu ma mai bag in din astea :)
Rezumat totusi, parerea mea e ca atata timp cat nu ne afecteaza direct, alegerile celor din jur ar trebui sa ramana in grija lor.
Ilinca_M. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ina.click Iar ati dat-o in dueluri. Eu scrisesem un post mai lung insa pronia cereasca probabil a facut o misculatie de n-am mai apucat sa dau submit. Mai bine. Mi-am jurat ca nu ma mai bag in din astea :) Rezumat totusi, parerea mea e ca atata timp cat nu ne afecteaza direct, alegerile celor din jur ar trebui sa ramana in grija lor. |
Si io am jurat ca nu ma mai bag in de-alea cu maidanezii, da' nu ma lasa irima:))) Rescrie postarea, ca mi-as clati si eu ochii cu ceva, tu poti sa scrii si in contradictoriu cu mine, ca tot citesc cu placere
I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.
andacos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ilinca_M. Rescrie postarea, ca mi-as clati si eu ochii cu ceva, tu poti sa scrii si in contradictoriu cu mine, ca tot citesc cu placere I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around. |
Lasind la o parte faptul ca jignesti intentzionat totzi participantzii la topic(indiferent de tipul postarii),in spiritul celor scrise as mai adauga doar ca"corb la corb nu-si scoate ochii!"
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
Selene_Bunny spune:
Limita mea psihologica e maximum 2,6 ani.
Am primit pe e-mail o... cum sa-i spun?... invitatie la pareri? despre alaptatul pana cand se intarca singur copilul. Indiferent ca o face la 2, 3, 4, 5, 6, 7 ani, ba chiar mi se dadea spre exemplu o comunitate din nush ce munti la mama dracului, unde nu se imbolnaveste nimeni, fiindca sunt alaptati copiii pana la 7 ani.
Parerea mea vizavi de comunitatea respectiva este ca virusii nu ajung pana acolo din cauza altitudinii (comunitatea e cam inchisa) si nu din cauza alaptatului pana la 7 ani. Ceea ce mi se pare... deraiat.
Pe mine ma rodea altceva, si anume, parerea sotilor despre alaptatul peste 2,6 ani.
Adica... cum se impaca viata sexuala in cuplu cu alaptatul dupa 2,6 ani? Sotul cum se raporteaza la sotie? Apar sau nu apar frustrari?
In acest sens, nu stiu decat parerea unui singur barbat strain. Si parerea lui a fost: "1 an e suficient".
Din putin se face mult - ajutor umanitar!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...