Alaptand la 4 ani - pe coperta
Raspunsuri - Pagina 14
cristoiu spune:
Ilinca prin a spune ca e imbucurator, practic spui ca asa trebuie, ca asa ar trebui, si uite ce bine ca exista mame care fac asta. Prin extrapolare asta ar insemna ca cele ce nu fac asta fac rau, prost sau in detrimentul copilului.
De ce nu ne putem intelege la mijloc, ca fiecare face asa cum ii dicteaza instinctele de mama si atita vreme cit instinctele nu sunt umbrite de potentiale probleme psihice, e ok.
Mie instinctul de mama mi-a spus sa incetez cu alaptatul de pe la 7 luni. Copilul meu a inceput cu diversificarea de pe la 4 luni. Copilul meu e absolut ok, atasat in mod sanatos, independent, inteligent, integrat in mini-societatea lui, usor adaptabil si, nu in ultimul rind, sanatos. Tu ti-ai alaptat copiii pina mai tirziu si sunt ca in descrierea de mai sus. Inseamna ca este ok, si drumul tau, si drumul meu.
Deci eu nu pot spune ca ma bucur ca exista mame care alapteaza pina la pubertate, la fel cum nu pot spune ca exista mame care alapteaza pina la 6 luni. Atita vreme cit copiii sunt sanatosi, dezvoltindu-se frumos si bine adaptati, nu pot spune decit ca este imbucurator ca exista din ce in ce mai multi parinti care sint focalizati pe interesele copiilor, care isi pun cu adevarat problema cum sa sprijine dezvoltarea armonioasa a copilului catre adultul independent si perfect integrat de maine. Cred (parerea mea) ca in complexitatea de factori care isi pun amprenta pe felul in care un om relationeaza cu mediul, durata alaptarii (care nu trece limitele patologice) este neesentiala.
Intrebarea este care este limita patologica? Pai problema este ca patologia este delimitata si definita de societate. Spre exemplu, noi consideram pedofilia a fi dincolo de limitele patologicului. Totusi in Grecia lui Platon era parte integranta din educatia in limitele normalitatii. Daca majoritatea societatii ar suferi de schizofrenie, atunci schizofrenia nu ar mai fi vazuta ca o deviatie de la normal, de la norma, nu ar mai fi caz patologic.
Deci revenind la alaptat, intrebarea care se pune este care sunt limitele patologice ale societatii in care traim. Deci sa ii lasam pe eschimosi, pentru ca 1. ei nu mai traiesc de mult in iglu asa cum isi imagineaza lumea la tropice si 2. societatea innuita este pentru noi ca Grecia lui Platon, nu suntem membrii ei.
dana vio spune:
Citat: |
citat din mesajul lui szivarvany Danavio, sper sa nu te citeasca vreodata vreo mama adoptiva sau vreun copil adoptat Ref.alaptat: laptele matern s a dovedit ca e cel mai cel mai cel pt un bb/copil. De aici, e problema mamei si a copilului sa prelungeasca sau nu momentul _ Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP. |
Iti raspund tie pentru ca imi esti foarte draga! si nu vreau sa ma intelegi gresit. Cand m-am referit la o femeie "straina" m-am referit strict la alaptare. As fi vrut sa stiu de la ce varsta il alapteaza pe cel mare.
Alexandra Maria
14.12.2007
ina.click spune:
na-ti-o franta ca ti-am dres-o :)
tot nasol suna, sorry.
f frumoasa impresie artistica totusi, de apreciat, cu mica scama de pe umar.
ina.click spune:
ca sa fiu on topic totusi,
1. eu am alaptat pana pe la 1.2 ani
2. n-as fi vrut sa nu mai alaptez, targetul meu ramane 2 ani, 2 ani jumatate
3. nu ma vad insa nici spanzurandu-ma in neagra disperare ca n-am reusit sa ajungem la 2 ani de alaptare cu primul, asa cum nu ma vad nici smulgand brusc pe un eventual al doilea copil de la san in ziua nefasta in care atinge varsta fatidica de 2 ani sau 3 ani sau cat dracului am sa imi propun.
4. eu personal nu cred ca as alapta peste 4 ani, dar nu ma vad niciodata denigrand sau PASANDU-MI macar de una care alapteaza peste. De fapt asta e cuvantul, da. Nu imi pasa. E o optiune indiviuala care nu afecteaza copilul in mod negativ. Eu asa cred. Poate l-o fi afectand, daca gasesc informatii si teorii mai bine fondate care sa imi confirme si mie aceasta supozitie, am sa ader la acest curent de opinie. Momentan, nu prea cred si prin urmare nu-mi pasa.
Imi pasa de copiii batuti, imi pasa de parintii cu adevarat abuzivi, imi pasa de oamenii rai, impacliti, ignoranti si de victimele neajutorate ale frustrarii lor. Insa alaptarea prelungita mi se pare o alegere strict personala si inofensiva si de aici cotcodaceala si furia impotriva acestui fenomen mi se par nejustificate. E ca si cum te-ai indigna ca una poarta sutien cu deschidere in spate si alta in fata.
Cum te va afecta pe TINE alaptarea prelungita?
te fugareste tanti asta din Time sa iti dea si tie?
Iti face copilul gelos?
Barbatul?
trebuia sa fii tu pe coperta si te-a inlocuit vaca asta alaptatoare?
Si atunci? de unde atata inversunare.
Chill.
cristoiu spune:
Pe mine nu ma deranjeaza tanti de pe coperta, ma deranjeaza titlul. Adica daca nu alaptez pina la 7 ani I'm not mom enough.
ina.click spune:
da-l in papuci de titlu, daca citesti Cosmo sau alte balarii de genul asta afli ca nu esti destul femeie daca nu te arzi in @#$% sau daca n-ai poseta de nu stiu care. Sau ca nu esti barbat adevarat daca nu faci un sport extrem. sau, sau, sau, sau.
Conditia ta umana e definita, de la o revista la alta, de frecventa cu care schimbi partenerii sexuali, de orificiile pe care alegi sa le implici in sex, de marca de pantofi, de detergentul de vase, de anii de alaptat, de tipul de carucior, de numarul de hobbyuri pe care le platesti copilului, de lungimea cracilor, de numarul de la sutien, hai sa fim seriosi cine crede toate porcariile astea?
nelia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui dana vio Eu cred ca alaptatul este o dependenta emotionala doar dupa 1an (vasrta copilului, desigur). Pana atunci, este doar o forma de hrana. Este hranit la san pentru ca organismul lui nu poate procesa altceva. Din momentul in care poate manca si altceva se poate "desprinde" de san si orice explicatie ca e sanatos, indicat, datoria mamei etc, mie mi se pare o poveste. In zona noastra se spune ca un copil trebuie alaptat pana reuseste sa-si bage degetele de la picioare in gurita. Atunci e momentul sa se indrepte spre altceva. Si cand incepe sa-si ia singur de-mancare, gata, de-acum nu mai moare de foame. Tot ce trece de faza asta, mie mi se pare o exagerare. Adica vine de la gradi si cand are chef suge?! Si asta nu e dependenta emotionala?! Sa fim seriosi! Iar in ceea ce priveste poza din Time, eu cred ca inca alapteaza pentru ca ii mentine forma fizica. Si sa alaptezi un copil de 5ani adoptat este un ABUZ. Oare copilului chiar ii place?! Sa suga san de la o femeie straina?! Alexandra Maria 14.12.2007 |
Eu nu stiu vreun studiu si nu am auzit vreun specialist sa se exprime la acest nivel, alaptatul unui copil adoptat. Adica in regula sa-l hranesti cu biberonul cu lapte praf, dar nu e in regula sa-l alaptezi la sinul tau de mama adoptiva? Stim noi acum cum se sterg urmele din psihicul unui copil abandonat sau ramas fara parinti la o virsta foarte frageda si in ce mod se poate stabili legatura emotionala si afectiva cu noua mama prin alaptat? Nu, nu stim. Nu stim nici daca alaptatul schimba ceva, dar nici invers, daca nu cumva schimba... Femeia a ales sa faca asa pentru ca s-a gindit ca e unul din lucrurile pe care il poate si vrea sa-l faca pentru copilul adoptiv. Nu am auzit pe nimeni sa spuna woau, a adoptat un copil si a facut si unul al ei, ci doar uite, dupa ce ca-l alapteaza ca nebuna pe al ei, il mai alapteaza si pe al doilea, abuzindu-l. Zau...
Cornelia
nelia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui cristoiu Intrebarea este care este limita patologica? Pai problema este ca patologia este delimitata si definita de societate. Spre exemplu, noi consideram pedofilia a fi dincolo de limitele patologicului. Totusi in Grecia lui Platon era parte integranta din educatia in limitele normalitatii. Daca majoritatea societatii ar suferi de schizofrenie, atunci schizofrenia nu ar mai fi vazuta ca o deviatie de la normal, de la norma, nu ar mai fi caz patologic. Deci revenind la alaptat, intrebarea care se pune este care sunt limitele patologice ale societatii in care traim. Deci sa ii lasam pe eschimosi, pentru ca 1. ei nu mai traiesc de mult in iglu asa cum isi imagineaza lumea la tropice si 2. societatea innuita este pentru noi ca Grecia lui Platon, nu suntem membrii ei. |
Curios felul in care a decurs mesajul tau... Eu am inteles ce ai vrut sa scrii, dar sa pornesti de la pedofili si schizofrenici ca sa demonstrezi ca patologicul este delimitat si definit de societate, mi se pare asa, .
Deci sintem de acord ca alaptarea, mai ales virsta pina la care se face aceasta este legata de normele sociale. Pedofilia si schizofrenia ramin tulburari psihice si in timpul grecilor si acum. Faptul ca pe timpul grecilor, prima era acceptata de majoritatatea nu inseamna nici ca era bine, oricum ai intoarce-o, tot abuz al adultilor asupra copiilor era. Sigur ca daca am fi 80 la suta schizofrenici, normele sociale ar fi dictate de acestia si atunci un om sanatos ar deveni un om in afara normelor sociale impuse de majoritatea.
Intorcindu-ma la alaptat, cum am spus acesta e biologic. Daca majoritatea copiilor ar fi alaptati sa spunem pina la 7 ani si am creste cu acest lucru, i-am vedea peste tot, a alapta 2-3 ani ar fi cum este acum un an sau mai putin. Intr-o societate in care media virstei pina la care se alapteaza este undeva intre 3 si 6 luni, normal ca deja 2 sau 3 ni se pare peste limita patologico-sociala admisa, 4-5 e deja culmea nesimtirii.
Cind fetita lui Tom Cruise a aparut la patru ani si ceva cu biberonul in gura si carata in brate peste tot, nu am auzit pe nimeni scandalizindu-se, am auzit vai, ce scumpa e... si asa si era. Daca a aparut poza cu Salma Hayek cu fetita ei de patru si, cu titlul incendiar ca mai alapteaza inca fetita (care oricum sparsese gura tirgului alaptind un copil sarman, care nu era al ei, abuzindu-l din cite inteleg dintr-un mesaj de mai sus), nu pot sa va spun cite comentarii s-au iscat... ca o face de ochii lumi etc.
Adica inteleg eu ca norma sociala nu are nici o treaba cu limita patologica pina la care un copil suge, atit timp cit este din biberon si e lapte praf. Insa sare in sus atunci cind un copil suge (inca!) dar de la pieptul mamei.
Time nu stiu de ce a facut-o. A facut o sedinta foto cu o mama, o femeie, o sotie si ce mai e ea pe acolo. Banuiesc ca au fost poze cam pentru fiecare din pozitiile respective. A ales aceasta poza, cu un titlu mai mult decit tendentios. Ei stiu de ce au facut-o... mama nu pare deranjata nici de titlu, nici de poza... Eu as fi fost pentru ca nu stiu care sint extremele, dar in mod sigur a alapta la 4 ani nu e o extrema. Nu faptul ca suge la 4 ani e problema, ci mesajul transmis de poza plus titlu... dar altfel ar mai fi fost observata, ar fi fost incendiara daca nu puneau acel titlu? Ei aveau nevoie de dezbatere si pentru asta aveau nevoie de un titlu care imparte din start lumea in doua categorii si le pune in pozitie de conflict. Caci un dialog normal pe aceasta tema, cu argumente si contra-argumente nu s-ar fi vindut, nu intereseaza pe nimeni, nici macar aici, la acest subiect, darminte pe piata, unde sint sute sau mii de reviste, cu sute sau mii de titluri incendiare.
Chiar si faptul ca l-au fotografiat pe scaun mi se pare tendentios, era mai simplu sa-l fotografieze in brate, parea mai mic... Insa asa cred ca nu se vedea in toata splendoarea ei silueta mamei... insa sigur este ca poza a deschis discutiile si acestea vor tine si vor schimba ceva in imagine, vor modifica limitele sociale. Caci uite aflam de prin comentarii si pozitiile luate, mai mult sau mai putin oficiale, ca sint mult mai multe mamici fata de cit ne-am imaginat care isi alapteaza pruncii intre 2 si 5 ani. Si s-ar putea sa le vedem mai des pe coperti, alaturi de cele care alapteaza cu biberonul... Unde e problema, ce deranjeaza?
Si ca sa raspund la intrebare cu limita patologica impusa de social... Acum 10 ani iti spun sigur ca aceasta era pe la un an, nu deranja pe nimeni daca nu se alapta deloc, de pe la 11 luni incepeau presiunile celor din jur (ii mai dai inca sa suga, pai nu maninca, pai nu e mare, vai, ce rusine, da-te jos, esti mare acum, nu se mai suge titza ma-tii si alte comentarii dragute). Peste un an deja era patologic o problema, mama avea probleme emotionale, copilul va fi un dependent toata viata, mama traieste numai pentru copil si prin copil, ce mai tragedie mare... peste 18 luni, grav. Peste doi ani deja lumea dadea doar ochii peste cap, nu mai comenta, ca nu mai era nimic de comentat... e copilul tau, faci ce vrei, eu ti-am spus, vei vedea tu... Se alapta pe ceas, la trei ore... si, daca la 3 luni nu minca deja, era condamnat la anemie si probleme de sanatate pentru toata viata...
Acum vreo 5 ani, lucrurile deja se schimbasera... era din ce mai normal sa alaptezi sau sa incerci sa o faci macar in primele luni, in mediile medicale se schimbase atitudinea, se faceau cursuri prenatale in care se arata importanta alaptarii... limita era undeva pe la un an (un progres), 18 luni deja parea normal, un pic peste doi ani era acceptabil, hmmm, trei chiar... totusi, e prea mult. Se redusesera cele trei ore, deja lumea incepea sa accepte ca un copil urla cind ii este foame si e bine sa se tina cont de acest urlat... Iar diversificarea incepea pe undeva pe la vreun patru luni... dar la sase totusi era musai sa pape cam de toate...
Acum vreo trei ani, mai ales de cind la nivel mondial s-au pus specialistii de acord ca ar fi bine sa se alapteze pina spre doi ani, exclusiv daca se poate pina pe la sase luni, la cerere ar fi ideal... limita patologica social determinata a fost impinsa hat spre 18 luni, cine alapta pina la doi ani era deja bine vazut, daca sareai peste 2,5 era in regula... peste trei, hai pina la un trei si jumatate era inca acceptat... peste, hmmm, din nou sint niscaiva probleme pe acolo. Deci se uitase de tot ceasul, cererea era baza, asa se mentinea si lapticul mamei (si chiar si sanatatea fizica si psihica), iar diversificarea... dupa sase luni e in regula, 7 deja nu mai era chiar o problema.
Ce va urma si pina unde va merge inca nu stiu, dar probabil ca va ajunge media undeva pe la un 3-4 ani, la cerere, diversificarea undeva intre 7 luni si un an, fara probleme. Pararel cu alaptatul, vor fi si alte metode de a hrani copilul acolo unde nu se poate, din strategiile pe urmatorii 5 ani ale multor societati dezvoltate observ ca se incurajeaza mult alaptarea, se va schimba mult viziunea asupra ei... sper din tot sufletul sa fie multe mamici care sa alapteze, sa incerce si sa fie ajutate sa o faca in primele luni, iar indiferent ce aleg dupa inceputul diversificarii sa nu mai fie supuse presiunilor sociale.
Cornelia
Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
Me comprends-tu, au moins en ce moment toi? Non, tu me juges fou; tu m’examines; tu te gardes de moi. Mais si tu parviens à saisir un jour ma souffrance, viens me le dire et je serai heureux une seconde, peut-être. (Maupassant, Solitude).
cristoiu spune:
Nelia, ai dreptate, tebuia sa ii zic pederastie nu pedofilie. Doar ca pederastia are spectru mai larg care nu ma interesa. Dar daca vrei, homosexualitatea este in continuare in ziua de azi considerata de unii in anumite culturi si societati a fi in sfera patologicului. Cit despre schizofrenie, imi venise in minte exemplul dat de o prietena care s-a lasat de psihologie fiindca a ajuns sa iai puna intrebarea cine e ea sa ii trateze pe oamenii astia drept bolnavi si cum poate ea fi sigura ca normalul ei e norma buna si nu a lor. Daca tin bine minte la schizofrenie se referea. In fine, iti garantez ca nu trag la masea daca asta sugerai cu emoticonul, fiindca alaptez un bebelus de 6 saptamini.
inbox spune:
Nelia, foarte frumos scrii si te citesc cu placere pe la toate subiectele, eu ti-as aproba toate mesajele :).
Vroiam sa mai adaug, ca nu numai faptul ca au pus copilul pe scaun, dar si faptul ca au ales un baietel...i-a facut pe multi sa se gandeasca la incest, ceea ce este total aiurea, dar ma rog, fiecare vede ce vrea.
Mama arata super, si da Rufus, se datoreaza si alaptatului.
Ce sa mai zic, ca asta cu sotul ce are de zis, iara mi se pare aiurea. In primul rand ca relatiile intime dintre soti nu au de suferit, sa fim seriosi, cate din mamele de aici au avut interdictie la sex pe timpul sarcinii sau din alte motive medicale...sotul ce a avut de zis? Problema se poate pune si invers, sotia ce are de zis daca sotul are o problema medicala un an, doi, poate chiar mai mult? Asta este din categoria, sotul neservit, pleaca de acasa, sau cum? Apropierile dintre soti, pot fi si de alta natura, nu neaparat caluteala!
In fine, urmaresc cu interes subiectul :).
Lumea mea