Alaptand la 4 ani - pe coperta
Raspunsuri - Pagina 12
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Lo_li_Ta Alaptatul pana la varste de-astea dauneaza dezvoltarii emotionale a copilului. Prin varste "de-astea" ma refer la 3, hai maxim 4 ani. Sunt foarte multe aspecte nesanatoase care intervin intr-o astfel de relatie mama-copil. Pt ca acesta nu este un simplu obicei alimentar, ci ceva care-si pune puternic amprenta asupra felului de relationare a fiecarui parinte cu copilul, a parintilor intre ei. Fiecare varsta cu ale ei. Nu e vorba ca se intampla in public sau nu. Am vazut documentare cu mame care alaptau preadolescenti, copii de 10, 11, 12 ani. Mi-as dori sa aiba pe cineva langa ele care sa le ia de o aripioara cu tot cu copil si barbat si sa le trimita la psihoterapie. Argumentul "copilul isi doreste" nu tine. |
Cu ce sustii afirmatia de mai sus?
Nici eu nu discut pe aceasta tema, fiecare face um crede ca este mai bine pentru copilul ei. Insa daca urmezi un mod de a creste un copil si il lasi sa se intarce singur sau sa se diversifice singur, mi-e teama ca tot pe la 3 ani sau chiar 4 se ajunge.
Alaptatul este ceva biologic, care tine exclusiv de mama si copil si nu tine de normele sociale acceptate de majoritatea intr-o anumita societate. In societatile in care te-ai nascut si ai vazut mereu copii alaptati pina la 3-4 ani, banuiesc ca o asemenea poza nu ar putea stirni decit admiratie pentru mama (cum a spus Rufus, arata nepermis de bine!
) sau pentru copil (vai, ce inalt este pentru virsta lui). In societatile in care sintem obisnuiti si nu ne socheaza copii alaptati la citeva zile direct cu biberonul, de mina bonei pentru ca mama s-a intors deja la munca, pe copertile revistelor sau a pliantelor care refac reclama la lapte praf, e si normal sa socheze o asemenea poza.
In fiecare din aceste doua societati, e ostentativ ceea ce nu e acceptat ca norma sociala, in primele alaptatul cu biberonul cind mama are lapte si in cele din a doua categorie, alaptatul la sin la o virsta cind biberonul si suzeta sint decente si mama e deja de multa vreme reintoarsa in cimpul muncii.
Ca sa existe o societate mixta, in care alegerile mamei sa fie total, real si cu adevarat acceptate de toata lumea, trebuie multa, multa educatie si deschidere de minte si de spirit. Eu nu cred ca exista inca, sa fie oare acesta un pas spre...?! Ma indoiesc, sincer.
Acum ramine de vazut de ce Time a ales sa o publice tocmai pe aceasta... a vrut sa distruga un mit, sa fie deschizator de drumuri sau ii mergeau prost vinzarile?
Cornelia
Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
Me comprends-tu, au moins en ce moment toi? Non, tu me juges fou; tu m’examines; tu te gardes de moi. Mais si tu parviens à saisir un jour ma souffrance, viens me le dire et je serai heureux une seconde, peut-être. (Maupassant, Solitude).
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui diamat Cred ca sunt sute, mii de feluri in care poti abuza un copil. Si mai cred ca unele lucruri sunt greu de inteles daca nu le-ai trait. Si ca poate, doar poate, un pic de retinere in a te pronunta asupra unui fapt pe care nu il intelegi, nu l-ai simtit, nu l-ai trait, este cel mai bun lucru pe care il poti face. Acum vreo doi-trei ani, cred, a fost aici, pe DC, un subiect despre un filmulet, cred ca acelasi care a fost pus aici mai devreme, cu un copilas de 8 ani alaptat. Al meu avea vreo 2-3 ani si stiu ca m-am gandit mult atunci. Oare e ok? Imi e bine cu imaginea aia? Ce simt cand o vad? Era clar ceva ce nu mai vazusem niciodata. Si n-am putut sa spun nimic, pentru ca mi-am dat seama ca nu am nici cea mai mica idee despre acea relatie intre mama si copil, despre cum poate fi o astfel de relatie. Acum, dupa ce am alaptat mult mai mult, dar nu 8 ani, imi dau seama ca nu sunt cu nimic mai desteapta :). Imi vad copilul, ma uit la el, m-am obisnuit cu relatia noastra asa cum e acum, la 1 an dupa intarcare. Ma gandesc cum ar fi daca ar mai suge si acum si pur si simplu nu pot sa imi dau seama. Da, e usor sa spun, mai, nu stiu, dar mi se pare cam mult. Dar in loc sa-mi fie usor, prefer sa ma gandesc, sa incerc sa ma pun in locul lor si, daca nu reusesc, sa zambesc si atat. Ceea ce va doresc si voua.  dianocica si d (4+) nu mai ajung pe forum prea des, daca aveti vreo treaba (neterminata  ) cu mine, PM va rog |
Cornelia
Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
Me comprends-tu, au moins en ce moment toi? Non, tu me juges fou; tu m’examines; tu te gardes de moi. Mais si tu parviens à saisir un jour ma souffrance, viens me le dire et je serai heureux une seconde, peut-être. (Maupassant, Solitude).
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Lo_li_Ta Nu stiu de ce fac efortul sa-ti raspund, caci esti mult prea incoerenta in discurs, dar in fine, o sa incerc. Si cand spui ca esti incoerenta ma refer la sofismele de genul "vai, oamenilor li se pare normal sa vada bebelusi rontaind pufuleti, dar sunt scarbiti de copii de 3-4 ani care alapteaza". Stii tu ca una o implica pe cealalta obligatoriu? In rest, povestea e prea lunga ca sa ma apuc sa tin lectii de psihologia copilului pe aici, dar te asigur ca scriu in cunostinta de cauza. In primul rand, alaptatul la 3 ani nu este o "nevoie a copilului". Daca plange si urla fara, nu inseamna ca "ii trebuie". Este cel mult un refugiu/o perpetuare a unui obicei cu mari implicatii afective/o modalitate de calmare. Si te inseli daca ai impresia ca un astfel de fenomen e unidirectional. Alaptatul este o FORMA DE RELATIONARE, implicit, bidirectionala. Copilul nu are "nevoie" sa tina in gura un sfarc din care curge lapte mai mult sau mai putin, oricare ar fi el. Copilul are "nevoie" sa suga de la mama lui, simte "nevoia" unei apropieri fizice mult prea intime, care nu se mai justifica. Asta nu pleaca doar de la copil, iar prin "nevoia mamei" nu se intelege o nevoie constienta si articulata. Sau tu comunici cu fiica ta strict verbal si direct? Nu exista nimic "intuitiv" in relatia voastra? Copilul are niste faze de dezvoltate. Fizic, afectiv, dpdv al gandirii, etc. Ei bine, de pe la 24 de luni pana spre 4 ani incep sa se contureze niste aspecte ce tin de identitatea lui. (de sinele corporal de ex, incepe sa-si perceapa realist propriul corp). Spre trei ani apare acea crizade opozitie, in care se testeaza limite. Tot pe atunci anxietatea, mai ales cea de separatie ajunge la cote maxime. Reactiile opozante sunt o parte f importanta a integrarii copilului ca persoana in lumea asta in care va fi nevoit sa traiasca. Poate din punctul asta de vedere privesti altfel protestele ei. Nu sunt manifestari proprii ei si nu tin neaparat strict de problema alaptatului. Rezumatul este ca de pe la 2 ani jumate- 3, copilul trece prin prima faza de exprimare a independentei si a afirmarii ca INDIVID separat de mama, e momentul cand isi cauta si trebuie sa-si caute obiecte de atasament in afara sferei cunoscute. Presupun ca poti sa tragi si singura concluziile si poti sa rationezi de ce prelungirea unui comportament specific "bebelusiei" in copilaria mica poate sa perturbe anumite etape pe care copilul trebuie sa le "bifeze". Un copil stie f bine asta, n-ai sa vezi copii aceia inca alaptati la 5-6- 10 ani, ca sug cu mandrie in fata colegilor de gradinita/scoala. Si da, exista studii care arata ca alaptatul pana la varste mari (repet, peste 4 ani) duce la predispozitie la adictii, dependenta emotionala si ca dauneaza relatiei de cuplu. Ar mai fi si unele mai scandalizante, dar cum mi-e lene sa caut sursele va trebui (sau nu) sa ma credeti pe cuvant. |
Daca vorbesti in cunostinta de cauza, as putea sa vad si eu ceva stiintific care spune ca alaptatul unui copil de 2-3-4 ani l-ar putea impiedica sa se dezvolte? Asta, asa pentru curiozitatea mea, caci nu poti fi de acord cu toti specialistii... fiecare si-i alege pe cei cu care rezoneaza.
Chestia cu lenea sa le cauti nu merge, daca vorbesti in cunostinta de cauza ar trebui sa ai la indemina macar un link spre un studiu care demonstreaza acest lucru. Pentru ca nu, eu nu te cred pe cuvint.
Toata lumea care a studiat un pic psihologia copilului stie ca sint faze in dezvoltarea lui. Si mai spun ca asupra duratei fiecaruia, specialistii nu prea cad de acord, caci unii sint de acord cu respectarea ritmului copilului (care e foarte diferit de la copil la copil), altii care incearca sa bage copiii in ele si sa considere abatere de la norma acolo unde nu intra...
Pe mine ma intereseaza cum aceste faze sint impiedicate sa se desfasoare asa cum majoritatea specilistilor aucazut de comun acord, atit cit se poate, de alaptare... Adica sa inteleg ca biberon la 3 ani e in regula si titza nu? Chiar as fi curioasa sa vad un studiu pe aceasta tema, poate aflu si eu lucruri noi...
Cornelia
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Lo_li_Ta Poti s-o iei si invers, cu cat e copilul mai mare, trauma e si ea mai mare. |
In primul rind, copiii de aici erau alaptati pina la maxim 5, cel din poza are 3. Iar afirmatia asta este nefondata, cel putin din experientele cunoscute de mine. Faptul ca daca e mai mic si nu stie sa spuna ce i se intimpla ca unul care vorbeste deja sau il supui mai usor pentru ca nu are inca puterea de a se revolta, nu inseamna ca intarcarea s-a produs fara traume...
Cornelia
Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
Me comprends-tu, au moins en ce moment toi? Non, tu me juges fou; tu m’examines; tu te gardes de moi. Mais si tu parviens à saisir un jour ma souffrance, viens me le dire et je serai heureux une seconde, peut-être. (Maupassant, Solitude).
nelia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui bird70
In cazul nepoatei pot sa spun fara nici un dubiu DA. A ajuns cu sanatatea la pamant din cauza alaptatului exclusiv pana la 2,5 ani. Rezerva de fier se termina la 6 luni, copilul a devenit foarte anemic. Au ajuns cu ea in spital din cauza anemiei severe. Apoi din cauza ca statea agatata de san tot timpul, zi si noapte cu lapte in gura, din cauza lipsei altor alimente, i s-au stricat dintii. Copilul ala mai are cateva masele cariate in gura, restul dintilor s-au rupt si radacinile au fost scoase la dentist. Maica-sa a sustinut tot timpul ca a alaptat-o pentru ca refuza sa manance. Pai toti copiii refuza sa manance, trebuie sa ai rabdare, sa le oferi mancarea de mai multe ori, sa-i convingi. Am observat ca mamele care alapteaza au tendinta sa diversifice mai tarziu, in jur de un an si nu la 6 luni cum e recomandat. Asta nu mi se pare ok. Cat despre verisorul meu, nu cred ca laptele matern in sine ci alaptatul si atitudinea matusii mele i-au facut rau. Ea l-a vrut bebelus mult dupa ce nu mai era. EA a avut o problema si a avut nevoie de copilul ala care sa se uite in ochii ei de la san si sa simta ea ca e indispensabila si unica pentru el. Si asa a ajuns ca mi-l aduc si eu aminte (si suntem de aceasi varsta) sarind pe maica-sa care statea pe canapea si tipand sa ii dea tzatza in timp ce o tragea de bluza  . |
Bird, voi fi sincera, desi deja imi pare rau ca am intervenit la subiect. Intr-unul deschis, in care chiar s-ar dori sa se afle parerile diferite ale specialistilor si motivele pentru care mamele au rezonat sau nu cu ei (XIO are dreptate, deocamdata nu e nimic sigur, s-a ajuns la concluzia ca doi ani e indicat, cu diversificare treptata de la sase luni la un an - acum 10 ani nici vorba de asa ceva, un 9 luni era maximul bunului simt), poate ca as veni si eu cu specialistii mei si felul in care am inteles eu alaptarea si intarcarea.
Dar ceea ce nu-mi place este cum faci tu legatura intre alaptat in cazurile particulare din familia ta si alaptat in general. E ca in discutia cu vaccinul, in care eram pe pozitii inversate. A tine copilul pe lapte pina la 2.5 ani e rau si daca e alaptat la sin si daca e alaptat la biberon pentru ca sigur ca se anemiaza. Laptele este acelasi, si cel de la sin si cel din biberon, nevoile copilului nu mai sint. Felul in care aduce ca exemplu nociv de alaptare intr-o discutie in care se vorbeste despre copii sanatosi, alaptati (repet, era vorba de peste doi ani pina la un 5, si exemplele aduse de 10-12 au fost din nou tendentioase, personal nu cunosc nici un copil lasat sa se intarce in ritmul sau care sa nu o fi facut pina la maxim 5). A alapta ca in cel de-al doilea caz iar e adus tendentios... ca sa nu mai spun de final ca a lasa copilul sa in ritmul lui e un semn de lene al parintilor (adica inteleg ca toti care respecta ritmul copilului) eu o gasesc de-a dreptul jignitoare. Nu e deloc lene, e munca multa, foarte multa, si imi permit sa-ti spun ca mult mai munca decit impunind copilului ritmul mamei.
LadyJ, iti dai seama ca nu am cum sa nu fiu de acord cu ce spui. Totusi, as vrea si eu sa stiu, de la tine, ca stii sa discuti civilizat... cu ce impiedica alaptarea la sin intre 2 si 4 ani dezvoltarea copilului? De ce a scoate sinul si a baga biberonul sau suzeta ajuta la dezvoltare, iar sinul e nociv? Caci eu am vazut copiii la 3 ani sau chiar la 4 cu biberon sau suzeta, deci care au pastrat un semn al bebeluseniei si nu am vazut pe nimeni scandalindu-se, nu am vazut pe nimeni sa spuna ca le impiedica dezvoltarea... si ca e o piedica in etapele dezvoltarii lui firesti. Si in acest biberon e un lapte praf sau lapte de vaca... considerat deci mai bun decit cel de mama. De ce? Repet, vorbesc de 2-4 ani, nu de 14.
Cornelia
Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
Me comprends-tu, au moins en ce moment toi? Non, tu me juges fou; tu m’examines; tu te gardes de moi. Mais si tu parviens à saisir un jour ma souffrance, viens me le dire et je serai heureux une seconde, peut-être. (Maupassant, Solitude).
AB_AC spune:
Mie imi place forumul asta pe care este NO-NO sa spui ca mamele care dau biberon la 3 luni s-au certat cu natura, dar spui ca ce care la 3 ani alapteaza is duse cu pluta.
Ambele sunt evident exagerari, iar alaptatul exclusiv ar trebui sa se opreasca pe la sase luni si sa se inlocuiesca cu alaptat+diversificare.
Asa ca eu propun o sesiune de dat cu pietrele ca sa uitam imaginea din Times.
Sunt absolut de acord cu Nelia ca indiferent de varsta e o trauma pentru copil, dar ca atunci cand e mic protesteaza pe masura varstei. Ah si eu sunt pro-AP in sensul ca eu cred ca natura a reglat bine multe lucruri in milioanele de ani. Eu cred ca sa schimbi sanul cu biberonul e ne-natural. E clar ca acel copil nu-i pregatit sa sara etapa. Unii beau cu cana la 7-8 luni, altii la un an si altii se chinuie pana mai tarziu. Cand poate sa bea fara biberon/san e ok sa-l intarci. Prin natura de pe la bunici... de la vaci la pisici vazui ca intarcarea se lasa cu putin scandal intre "parinti si copiii" cu ceva mugito-mienunat (deci nu-i un proces in care decide doar copilul) dar toti se adapa si fara ajutor.
nelia spune:
Pentru cine vrea sa afle mai multe, as recomanda The Continuum Concept de Jean Liedloff si Breastfeeding Older Children de Ann Sinnott.
Si ca strategii pe aceasta linie, o prefer pe cea australiana chiar inaintea celei canadiene.
http://www.health.gov.au/internet/main/publishing.nsf/Content/49F80E887F1E2257CA2576A10077F73F/$File/Breastfeeding_strat1015.pdf
PS Cine imi mai repeta cum se pun linkurile, ca se pare cam am uitat...
Cornelia
Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
Me comprends-tu, au moins en ce moment toi? Non, tu me juges fou; tu m’examines; tu te gardes de moi. Mais si tu parviens à saisir un jour ma souffrance, viens me le dire et je serai heureux une seconde, peut-être. (Maupassant, Solitude).
iulia_b spune:
Ba unele mame nu sunt pregatirte pur si simplu sa renunte la o etapa. Cunosc un baietel de 9 ani care inca are o portie de bibeon seara si face la olita. Problema este una foarte reala si pune copilul in sitiatii neacceptabile din punctul meu de vedere. Este la after school si nu se duce deloc la baie acolo pt ca maica-sa i-a bagat in cap ca nu e bine sa faca la wc. Cand ajunge acasa sta 1 ora pe olita. Eu incerc mila pt el, sunt fetite care la 9-10 ani deja au menstruatie si clar sunt in alta etapa. Asa ca mai bine recunostem ca sunt mame care nu se desprind de copil, iar alaptatul tarziu este o forma de dependenta emotionala.
nelia spune:
Iulia, o cunosti personal, ii cunosti istoria? Ai fost in casa la ea, ai vorbit cu medicul copilului, cu psihologul, daca il are? Sau stii doar ca face aceste lucruri la 9 ani si tie ti-e mila pentru ca esti sigura ca e vina mamei.
Alaptatul tirziu (la ce vrista este pentru tine tirziu?) este o forma de dependenta emotionala... sincer, cu mina pe inima, ai alaptat tirziu si ai simtit tu acest lucru?
Cornelia
Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
Me comprends-tu, au moins en ce moment toi? Non, tu me juges fou; tu m’examines; tu te gardes de moi. Mais si tu parviens à saisir un jour ma souffrance, viens me le dire et je serai heureux une seconde, peut-être. (Maupassant, Solitude).
sanziana27 spune:
Privesc coperta, am citit subiectul e altfel decat am procedat eu (am alaptat pana la 1 an cand copilul s-a intarcat singur, treptat-treptat, adica in fiecare zi sugea tot mai putin, pana a refuzat)
Cunosc un singur caz de alaptat prelungit(pana la 5) baietelul are acum vreo 12 ani, dar greu l-a intarcat. S-a ajuns tot la intreruperea brusca si proteste si suferinta din partea amandurora!
Evolutia lui nu o mai cunosc, au plecat din tara.
Eu sunt adepta curentului:fiecare face/procedeaza/actioneaza cum crede ca-i mai bine pt familia ei!