Clubul "babelor" FIV-oase 35
Raspunsuri - Pagina 19
anaasta spune:
Of, sunt si eu varza, cu hormonii imprastiati pe pereti. Am plans la ultimul episod din VD la sfarsit, inainte de a realiza ca ea nu a murit.... 
adrianaady spune:
Samirutza foarte buna ideea cu spanacul, imi place de mor 
duminica ai motulu finutului, nu? abia astept sa imi spui cum a reactionat cand a vz jucariile 
Anaasta ma uit si eu peste vreo ora la episod 
anaasta spune:
Da, da... poate plangi si tu... 
Lara27 spune:
qiao, da, m-ai dat pe spate cu painea aia pai, nu tre sa fie framantata?? (iar o sa zica Sabi, pai vezi, habar n-are sa gateasca..ma gandesc ca azi se-ntoarce, in sfarsit, acasa, de-aia lipseste)
pune, soro, si niste gramaje in dreptul ingredientelor, ca sa pot folosi in mod superior faina aia comandata, pt aparatul, pe care n-am avut timp sa-l iau (vreo 4 kg de faina)
deci, faina-cat? drojdie (exprima-te in pliculete), pls? lapte si apa, cat? sare, seminte, ok, dupa gust..altceva? si, revin, nu se framanta? doar zbang, 50 sec de amestecat? yey
to be continued..
cocolino2010 spune:
Buna fetele!
Avem aici tonuri diferite: haz de necaz (ari 
), speranta, deznadejde, dubii, incredere.
Va povestesc in doua vorbe (daca pot) cum am ajuns eu la ovo donate:
Doua FIV-uri nereusite in 2008, inceput pe-al treilea dar renuntat pt. ca dr. nu-mi mai dadea sanse decit cel mult un copil cu S. Down (eu aveam 38 si dr. nu vedea la mine decit dejavantajele virstei) Alfel eu relativ sanatoasa: fara mutatii, chisturi, fibroame, emdometrioza, cu trompe permeabile, ovare functionale, spermogr. slaba.
Am rezistat fara copii cam 3 ani, ziceam eu ca imi ajunge viata in doi. Imi luasem gindul sa mai incerc ceva. (cu adoptia nu prea eram de acord, recunosc nu sunt atit de altruista sa pot face asta, sa iubesc neconditionat dar respect enorm pe cei care pot 
)
Anul trecut de sarbatorile pascale mi-a venit ideea sa luam macar in vizita 2 copii de la casa. Nu eram noi pregatiti pt. asta, se fac niste formalitati, se obtin atestate, birocratie. Apoi m-am gindit daca as lua un copil in adoptie? Imi sclipeau ideile dar nu aveau finalitate. Pentru adoptie era o procedura de aprox. 2 ani si am fi primit un copil destul de mare (7-8 ani) noi avind 44.
A venit apoi ideea ca FIV-urile de azi sunt mai evoluate si poate mai avem o sansa. Am reluat investigatiile, din nou aproape toate bune mai putin AMH-ul, la care dr. Albu a zis: sanse 0, puteti incerca doar cu donate. Ce m-am suparat ca am plecat fara sa-l intreb ce si cum si unde. Nici nu vroiam sa aud. Cum sa nu am eu copilul meu? Recunosc ca sunt cam increzuta (sunt cam multumita de mine chiar daca pot mai mult)Am mai stat pe ginduri citeva luni. Pe la 1 decembrie ne-a apucat nostalgia ca vin sarbatorile si nu avem pentru cine sa facem bradul de Craciun. Din nou framintari, gindit si rasgindit, pina cind am hotarit ca mergem la ovo donate. Eu am propus, el a fost un pic nehotarit: cum sa fie doar al lui nu si al meu, pot eu sa fac asta? Sigur ca pot, vom avea copilul nostru, fiecare cu contributia lui. Pe 27 dec. primeam acceptul de la clinica pt. luna martie. Am reusit pina acum, nu-mi asum nici un merit in reusita asta (doar perseverenta si increderea) meritul este al dr. si mai ales al Lui DD.
Este al meu din prima clipa, are toata dragostea mea si toata daruirea. Poate ca de data asta bebe a ales sa se nasca in familia noastra si in felul asta sa ne implinim.
Si va mai fac o destainuire din secretele mele personale: am auzit odata la o emisiune cu subiecte paranormale, parapsiho..., karma ...
spunea ca exista cupluri care nu pot avea copii pentru ca au avut grad de rudenie intr-o viata anterioara. Altfel fiecare individ poate avea copii dar in alta combinatie.
Cred ca prin donate am trecut peste karma asta.
Intelegeti ce vreti din vorbaria mea. Sunteti norocoase ca aveti posibilitati de unde alege. Aia cu "imi ajunge viata in doi" la mine nu a tinut mai mult de 3 ani, desi ne este foarte bine dar nu suficient.
Cred ca m-am intins prea mult si poate ati trecut deja la alt subiect.
samira33 spune:
adriana,dap...Duminica e motul finului.
cu siguranta o sa fie coplesit ca au stabilit parintii sa-i dam toti cadourile dupa ce alege de pe tava si taiem motul...asa ca o sa fie asaltat de jucarii.
adrianaady spune:
Samira mai pleci pe undeva in seara asta? Te-as suna in 30 de min
Cocolino frumoasa poveste, superb deznodamint
Ana sigur plang si eu
samira33 spune:
cocolino,nu mi-o baga si pe asta cu rude intr-o viata anterioara ca...lesin...ca noua frecvent ni se spune ca parca suntem frati asa de bine semanam 
samira33 spune:
adriana,call me baby ca sunt acasa,fara treaba.
samira33 spune:
mai fete...io am visat ca-mi inselam sotul
sa va povestesc:saptamana trecuta m-am "ciondanit" cu un director de vanzari,partener de afaceri...e impropriu spus m-am ciondanit...de fapt el s-a purtat ca un mitocan iar eu m-am abtinut si am fost civilizata...da l-am "spurcat" si eu in gand
in fine....cu acest individ-care imi e tare antipatic, avem o legatura.
eram impreuna si era fericit nevoie mare.
m-a sunat Samiroiu sa ma intrebe unde sunt...si io am mintit...am zis ca-s la munca
mi-a zis sa vin acasa ca tre' sa-l duc la aeroport ca pleaca in Germany.
si amantezu' s-a suparat ca tre' sa plec...da io i-am zis:
-lasa...ma duc repede si-l duc la aeroport...bucura-te ca pleaca si avem 3 zile numai pentru noi 
si m-am trezit.
si i-am povestit Saamiroiului...si el se uitam cam nedumerit la mine