Suntem popor de mamaligari?
Raspunsuri - Pagina 3
steluta25 spune:
Bunicii mei munceau la camp cat era ziua de lunga. Seara, bunicul facea mamaliga din malai facut la moara pe apa, o rasturna pe un tocator de lemn si o taia felii cu ata. Bunica punea la prajit carne conservata in untura. Mai fierbea si lapte proaspat muls-pentru cine dorea mamaliga cu lapte. Ne adunam in jurul mesei-mirosea divin. Asta era cina noastra de cele mai multe ori. Si gustul era inconfundabil. Ce vremuri...
Astazi fac mamaliga doar pentru mine, sotul nu o mananca, piciul foarte rar.
Imi aminteste de vremurile de demult.
Mik spune:
Complet off topic pentru fetele cu copilasi care nu maninca mamaliga : continuati sa faceti pentru voi si puneti-i sa guste de fiecare data. Eu asa am facut si au ajuns fani toti 3. 
In Mexic bateam jumatate de cartier pina ajungeam la una din pravaliile care vindeau malai (era una argentiniana si una evreiasca).
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius Cat despre mancare ardeleneasca de la masterchef - am zambit pentru ca niciunul nu a facut nimic ardelenesc - completau ei cuvantul magic ardelenesc la ceea ce au facut dar ... atat. Partea amuzanta a fost cand unul din chefi a completat malitios ca la reteta de gulyas se pune chimen.  Si ca gulyasul se face doar cu carne de vita. Am zis - clar e si cu astia. |
Chiar asa. Stateam si ma gandeam ce amuzant va suna voua, in Ardeal. Imi scormoneam memoria incepand cu copilaria mea...au fost cateva chestii, taiteii cu varza, varza a la Cluj (care nici nu prea mai e brand ardelenesc)...si multa mamaliga, aiurea de tot! Pai n-am mancat niciodata mamaliga la bunicii de la Cluj sau Oradea...pana si sarmalele le mancam cu cozonac, e drept unul special, fara umplutura si mai putin dulce...
Nici eu n-am auzit de chimen la gulas sau de exclusivitate la carenea de vita...
Acum la intrebarile lui Admin:
1. cred ca bucataria romaneasca poate evolua, dar nu prin sofisticarea vechilor retete, ci prin adaugarea unor preparate noi; de altfel, bucataria lui Sanda Marin a evoluat destul de mult.
2. mamaliga este "prietena romanului". Putem spune ca suntem un popor de mamaligari. Nu vad ceva rau in asta, nu o consider un preparat de calitate inferioara. Mancam cu placere mamaliga, mai putin decat as vrea eu. Painea e considerata mai "domneasca"...dar e clar mai nesanatoasa.
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
admin spune:
Am ramas dator cu parerea mea:
Cand eram copil uram mamaliga. Cand gatea mama mamaliga cu branza si smantana eu mancam greu si era musai sa o mananc cu paine :) Mai tarziu, ca adult, om la casa lui, am redescoperit mamaliga. Uneori chiar am pofta de ea dar nu mananc prea des...
Parerea mea este ca suntem un popor de mamaligari! O spun cu gratiozitate si in sensul culinar al cuvantului. Nu cred ca este o rusine daca mancam mamaliga si cred sincer ca mancarea traditionala romaneasca are multe retete in care mamaliga este ingredient inamovibil.
Pe de alta parte sustin transformarea bucatariei romanesti de la evolutie pana la revolutie! De ce? In primul rand pentru ca spectrul actual de ingrediente este mult mai bogat decat in perioada ceausista! In al 2-lea rand pentru ca traiesc cu impresia (poate falsa) ca mancarea romaneasca este foarte greoaie, cu multe sosuri si grasimi, cu zahar mult in prajituri, s.a.m.d.
M-ar deranja sa mi se atribuie eticheta de "mamaligar"? Cred ca da! De unde aceasta senzitivitate? Probabil ca in perceptia mea, "un mamaliga" este un om moale, cu capul plecat, fara personalitate. Am cautat insa in DEX:
MAMALIGAR, mamaligari, s. m. 1. Persoana care mananca multa mamaliga. Epitet depreciativ folosit (in trecut) la adresa taranilor. 2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate si de energie.
danielag spune:
Vad ca nimeni n-a pomenit de balmos. Varianta pe care o stiu eu e o mamaliga fiarta in jintita. Balmos mananc de fiecare data cand ajung la Sighetu Marmatiei. Ioi cat ii de bun...
Raza de soare spune:
Putin off-topic...Ador reclama aceea la apa, cu calugarul Shaolin, care taie mamaliga cu ata...E geniala!
cipcipcip spune:
Mamaliga este un produs foarte sanatos si mai ales lipsit de gluten. (se vb foarte mult in ultimul timp de gluten si ca nu prea ar fi bun pentru sanatate). Eu fac mamaliga cel putin o data pe saptamina si o mincam cu diverse.
dankutza spune:
Ce tare subiect!
Am urmarit si eu emisiunea aceea cand aproape 3/4 au gatit mamaliga si ziceau aia ca ei gatesc ardeleneste, desi erau pe langa rau de tot.
Eu cred ca bucataria trebuie sa evolueze. 
E normal. Desi mancarea traditionala romaneasca e buna rau, e grasa. Se foloseste mult porc si derivate (sorici, untura, etc). Dupa sarbatori, ne plange ficatul. Retetele alea erau pt timpul cand oamenii se duceau la munca campului si trudeau din greu pamantul. Normal ca aveau nevoie de multe calorii.
Noi, acum ne ducem la birou, nu prea folosim calorii multe asa ca nici nu mai trebuie mancare din aceea, ci mancare mai usora.
De niste ani buni, se gasesc tot felul de ingrediente si condimente din toate colturile pamantului. E pacat sa nu le folosim sa gatim si mancaruri specifice altor tari. Trebuie sa evoluam.
In afara de asta, femeile muncesc pana tarziu, asa ca nu mai au timp sa stea sa fiarba la o oala cu sarmale cu orele, cand e mult mai usor sa faci un stir fry si un gratar si gata masa.
Mamaliga mananc de vreo 1-2 ori pe luna, pt ca nu stiu sa o gatesc. 
Imi face mama. Pe bona fetitei mele o pun sa-i faca mamaliga cam o data pe saptmana cu diverse mancaruri (ciulama, cu branza, cu urzici).
Pai am putea sa ne numim popor de mamaligar. Si ce? Italienii nu sunt macaronari? E drept ca ii deranjeaza tare sai faca cineva macaronari, la fel cum poate si pe unii romani ii deranjeaza termenul de mamaligar.
Prefer sa mi se spuna in strainatate, ca sunt mamaligar (ca zau, ca nu ma deranjeaza), dar sa nu ma faca tigan si sa-mi tranteasca usa in nas, chiar daca vreau sa cumpar ceva si nu sa fur.
Inchei, spunand pam pam, adica asta e parerea mea....
Participam la Concursul Klorane
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=momente%20klorane%20bebe&page=1" target="_blank"> Va rugam votati pozele da1 si da2. Multumim 
angelique_19 spune:
Mi-ati facut o pofta nebuna,si mie imi place mamaliga cu unt,cu branza,cu ou,cu lapte,ce mai e super buna si fac cam o data la o saptamana.Deja diseara mi-ati dat idee de ce anume o sa mananc.
aschiutza spune:
Eu cred ca romanii ar trebui sa isi pastreze identitatea culturala in mincare. O fii grozava pizza italieneasca si sosul cu lapte de cocos, dar asta asa, ca sa mai schimbi din cind in cind gustul. Toate ingredientele alea straine sunz defapt impotriva ecosistemului, sunt transportate, multe dintre ele contin conservanti ca sa nu se strice pe drum.
Cind vorbim de bucataria romaneasca ca si de cea greceasca, aud multa lume plingindu-se ca e grasa. Insa imi aduc aminte ca strabunica mea nu gatea in fiecare zi cu carne. Mincarurile grase erau pt ziele de sarbatori si pt zilele reci de iarna. Adesea, mai ales vara, dar si in alte anotimpuri miercurea si vinerea cind se tinea post, mincam traditionala mincare de cartofi, ghiveci, ciorba de dovlecei, mincare de prune uscate, mincare de fasole.
Sanda Marin mi-i se pare o carte f dificila si pretentioasa, mai ales la durata gatitului. Bineinteles, eu sunt incepatoare, asa ca la mine dureaza mai mult...
Si in Italia e diferenta intre cce maninca unul sus la munte si ce maninca cel linga mare. bucataria trebuie sa fie adaptata nevoilor si locului.