Primele clipe magice alaturi de puiul meu drag

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns MElise spune:

Citat:
citat din mesajul lui gmmm

Eu sint mama denaturata.

Desi momentul cind mi-am vazut copii pentru prima data ramine puternic din punc de vedere emotional, nu pot spune ca am simtit explozia aceasta de sentimente.
La fiecare nastere eram epuizata si cu simturile oarecum amortite.

Cred ca depinde mult si de temperamentul fiecareia.



gmmm, nu esti mama denaturata. Fiecare simte in felul sau. Eu una asa sunt, traiesc cu o intensitate care uneori ma termina emotional totul... sa stii ca nu intotdeauna e placut, ma refer la faptul ca traiesc cu aceeasi intensitate si evenimentele triste...

MElise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MElise spune:

mami_stefi, ce frumos... Si mie mi se intampla sa astept langa patut sa se trezeasca, mi se face dor peste noapte de zambetul lui.

MElise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mami_stefi spune:

Citat:
citat din mesajul lui MElise

mami_stefi, ce frumos... Si mie mi se intampla sa astept langa patut sa se trezeasca, mi se face dor peste noapte de zambetul lui.

MElise


Si acum ca e mai maricel,il privesc cum doarme,cateodata spune "mami/tati ubica"(mami/tati te iubesc) in somn.. Ma ia in brate,ma pupa de zeci de ori,deja are grija de mine(imi da sa pap,daca ma aude ca trebuie sa plecam undeva scoate hainute din dulap si pt el si pt mine,aduce papucii,etc). Ce mai,e dragostea mea!
Cred ca nu exista mama sa nu creada despre copilul ei ca e cel mai frumos,mai destept,cel mai cel!
Si acesta e doar rezultatul iubirii supreme si neconditionata care si-o revarsa fiecare mamica asupra odorului sau! Sunt mandra ca sunt mamica,sunt fericita ca sunt mamica,sunt implinita,indragostita,topita,toate astea pentru el si datorita lui,mogaldetei care acum 1 an si aproape 11 luni(in noaptea asta se fac 11 luni) mi-a schimbat viata pentru totdeauna!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_pdv spune:

Peste 2 ore puiul meu cel mare face 2 ani jumatate! De fiecare data cand se face 30 ale lunii imi amintesc fiecare clipa de atunci iar in fiecare zi de 15 retraiesc aceeasi emotie amitindu-mi de cum a venit si Maria!

Prima mea minune:

Era o zi de Joi, ma simnteam tot mai greoaie si decoram camera puiutului ce il asteptam cu nerabdare! Mai era o sapt pana la termen dar vroiam sa fie totul gata. Sotul era de servici si vroiam sa profit de acele clipe sa ii aranjez lucrusoarele si sa asez cateva jucarii. La un moment dat s-a ars becul si am luat un scaun sa il inlocuiesc, "cocotata" acolo am simntit un siroi de apa pe picior si nu intelegeam de unde vine. Apoi mi-am dat seama: se rupe apa! Cum sotul nu era acasa il sun sa ii zic, un pic speriata ce-i drept apoi sun o matusa. Nu se mai intampla nimic, nici lichid si nici dureri. Ma pun in pat iar dimineata cand vine sotul mergem la spital. dr ma analizeaza, imi face un ecograf dar totul era ok. Bebe mai intarzia. Ma interneaza dar eu prefer sa merg acasa si sa stau cuminte in pat. Dr imi spune ca daca nu se intampla nimic, Duminica provocam travaliul daca nu chiar cezariana. uram ideea de cezariana si ma speriasem. vroiam sa simnt tot, sa traiesc intru totul experienta nasterii..

Duminica revin la spital: fara dureri sau lichid pierdut. Dr imi spune ca pot pleca , totul e in regula si nu are rost sa intervenim , mai era o sapt pana la termen. Imi fac bagahul si surpriza: mi se rupe apa de tot. Era ora 12 :00 fix cand ma uit la ceas. Apar durerile, f puternice si dese, sub 5 min , contractii puternice si dureroase. ma ajuta niste asistente sa cobor, dilatatie "0". Dr ma intreaba daca vreau sa intervina chirurgical fiindca contractiile erau f puternice si dese, sub 2 min. Eu refuz. Trec 2,3,4 ore, ma epuizez si accept epidurala. Efect 20 min . Dilatatie 6 dupa 10 ore, eu abia mai vorbeam. nu tipam fiindca incercam sa ma concentrez si imi mangaiam burtica intr-una. Dupa 11 ore ajung la 9, ma pun pe capra, era o singura sala de nasteri in acel spital micut dar cu oameni mari, intre timp o alta mamica trebuia sa nasca, m-am dat jos si am asistat la acea nastere, apoi.. ma trezesc plina de apa cu tipete in jurul meu si o asistenta calare pe mine la propriu!! Imping cat ma tin puterile , o data de 2 ori si apoi simnt o caldura care imi invadeaza fiinta, disparuse toata durerea iar un tipat puternic imi lumina fata ! Era puiul meu! Era ingerul pe care il vedeam pt prima oara, era atat de curatel de parca i se facuse si baita, imi parea maricel si foarte suparat! Era divin! Avea degetele mici de la maini un pic mai departate de celalalte si am ince[ut sa le numar de teama, ii cautam privirea si desi nu prea mai aveam grai ii rugam sa mi-l dea sa-l tin in brate, doar l-au adus langa mine, nu m-au lasat sa il imbratisez, se linistise si ma privea cu niste ochii asa de senini! eram beata de fericire! m-am dus pe picioare la salon fiindca urasc scaunele cu rotile si am refuzat sa ma asez, la 1 ora mi l-au adus in salon fiindca acel spital micut nu avea o sectie speciala de noi nascuti. Nu m-am putut abtine sa nu ma ridic sa il imbratisez, s-a lasat cu o hemoragie urata si am ametit f tare! M-am sprijinit de perete sa nu cad cu puiutul meu si cu un pic de ajutor m-am pus pe un alt pat si l-am pus la piept ! a luat tzitzica din prima si avea niste obrajori grasuti dar atat de pufosi si de moi! De atunci ii zic galuscutza!

I-am zis Andrei fiindca era sf Andrei. nu vroiam 2 nume insa imediat dupa nastere, cand l-a vazut anestezistul, fiindca urma sa se intervina cu cezariana daca nu imi reveneam din lesin ( un domn pe care il visasem cu ceva timp in urma desi nu-l mai intanisem in viata mea) a zis: ce baietel Dragut, instantaneu mi-a venit in minte atunci numele de Dragos! Asa ca i-am pus numele : DRAGOS ANDREI

A fost un moment sublim, traiam pt prima oara experienta de mamica, iar ingerul acela ma uimea ! Nu imi venea sa cred ca eu am fost capabila sa dau viata acestei minuni! Si azi ma uimeste si nu ma satur sa il privesc nici dupa ce adoarme! Iar in zori mi se face dor sa ne jucam, sa ii aud glasul si astept nerabdatoare sa ii vad privirea somnoroasa!

A doua minune din viata mea:

Trebuia sa nasc pe 2 martie, ne mutasem din februarie la tara cu parintii mei fiindca aveam nevoie de un pic de ajutor iar din nefericire casnicia mea se destrama cu fiecare zi... Cu toate acestea nici o tristete sau dezamagire nu imi putea stirbi bucuria de a o primi pe micuta Ana Maria in viata mea! De pe 2 martie incepeam sa ii scriu in fiecare zi cate o scrisorica, mi-o imaginam, o mangaiam , ii antam si imi promiteam ca o sa fie cea mai iubita si vesela fetitza din lume!
Pe 11 martie era ziua mamei mele de nastere, ma gandeam ca poate va indrazni si ea sa vina .. dar nu a vrut si din contra din acea zi nu mai aveam nici dureri de spate, nici de burtica si emanam o energie exploziva!
Fiindca tot intarzia incep sa imi fac griji si merg cu tatal mu la spital, pe drum ma gandeam cat de mult mi-ar placea sa ii zic minela, ca pe tatal meu si nu numai era numele pe care il alesesem cu sotul pt o eventuala fetitza dinainte de a ne casatori iar pt baietel Andrei, insa faptul ca relatia noastrase deteriorase f tare nu mai vroiam nici acel nume, de fapt el nu il mai vroia deloc! Insa sprijinul tatalui meu de pe toata sarcina ma ducea iar cu gandul la Minela..

Dr zice ca nu sunt probleme nici cu bebe si nici cu mine si ca o mai lasam 3-4 zile. Ma avertizase ca durerile unui travaliu provocat pot fi mult mai intense si m-am speriat. Desi cu totii imi spuneau ca a doua nastere e mai usoara incepusera diverse mamici sa imi spuna ca fetele se nasc mult mai greu chiar daca e a 2 sau a 3 a nastere si incepusem sa ma tem.
Cand vin de la spital imi fac cateva biletele cu niste date de pe 12 pana pe 16, inchid ochii si aleg unul : 13, apoi il pun si pe fiul meu el alege 15!
Curios dar tot el mi-a spus si inaintea testului de sarcina ca am un bebe si tot el a zis si ca-i fetitza iar maria a fost singurul nume pe care l-a vrut din cate enumerasem cand am aflat ca e fetita.

Pe 14 vorbesc iar cu dr fiindca aveam o sangerare si ma cheama la spital, dar era dopul gelatinos si ma intorc acasa fiindca era greu sa il las pe baietel fara mine. Seara "la sfatul medicului" eu si sotul , impacati deja de 2 zile, ne iubim cu foc, la 5 dimineata incep contractiile. La inceput ma gandeam ca poate sunt crampe insa erau destul de regulate la fix 5 min, dar nu prea erau asa de dureroase, cu toate astea ne suim in masina si mergem toti in oras. Inainte facusem o baie! Pe drum baietelul meu a facut un gest pe care l-am purtat in minte alaturi de primul suras al fetitei mele de la ecograf, in fiecare moment al travaliului si dupa: mi-a pus mana pe inima si mi-a zis: "eu o iubesc pe mama ca sa nu o doara!". zicea asa fiindca vroia in fata la mine si toti incercau sa ii explice ca ma doare burtica si nu il pot lua in brate.
La spital eu eram toata un zambet si nimeni nu ma credea ca venisem sa nasc, in sala de travaliu mai erau 2 femei - una nascuse iarr cealalta gemea sfarsita intr-un pat. Fusesera amandoua la a doua nastere. Incep sa ma sperii pt ce urma desi durerile de atunci erau chiar suportabile. pe la 9 dim dr imi verifica dilatatia : era 7 si apa nu se rupsese! avand teama de la prima nastere nu l-am lasat sa o rupa el, fiindca ma gandeam ca vor fi intense apoi. La o jumatate de ora, sounand bancuri pe hol cu niste asistente, printre care si ce cu are nascusem si baietelul ( acel spital s-a desfiintat iar ea a fost transferata la acesta), dr ma vede si ma cearta si ma ia sa imi rupa apa ( eu o gandeam ca ma pedepsete) dupa ce o rupe, ma pune fortat sa stau in pat. and ma asez simnt o contractie mai lunga si ii spun unei asistente ca repros medicului ca mi-a rupt apa, insa era fetitza mea careia i se vedea deja capsorul! Aveam doar 8 dilatatie insa ea era tare grabita! Pe masa am impins doar o data si gata : o aud! avea o voce atat de " feminina" , mi se parea extraordinar de micutza desi era si mai grasuta si mai lunga decat fratiorul ei! Era f creata, rosie si incercam sa ii vad chipul dar era cu spatele. I-am rugat sa mi-o aduca sa o pup si intrebam de ce e asa de mica!! Radeau fiindca ea avea 3900 si nu era deloc micutza! Cand au adus-o langa mine m-a fixat cu privirea, a taut si i-a iesit o manutza din scutecel! Parca vroia sa ma ia in brate, m-au lasat sa o pup pe obrajori, plangeam de emotie si desi nu intelegeam de ce are parul negru eu fiind satena deschis iar sotul blond, eram uimita de frumusetea ei si trasaturile acelea atat de frumos conturate!
Cand au "scos-o" mi s-a parut ca are o malformatie pe spate si cand am ajuns in salon am intrebat asistenta ce are iar ea mi-a zis razand: sunci! E o grasutza si o mancacioasa! pana am ajuns eu la salon mancase deja 2 biberoane de lapte! Insa facuse si hipoglicemie si avea o perfuzi, cand am aflat m-am speriat ingrozitor, am uitat de orice durere si m-am dus sa o alaptez, acceaasi hemoragie ca la Andrei insa m-am tinut de pereti si am ajuns , am pus-o la san! ce moment plin de emotie1 a prins sanul in manute si a supt cam 30 min continuu! avea niste obrajori atat de tari si o guritza asa de puternica ca i-am zis " pitbulitza!"

Chiar daca sotul a zis niste cuvinte grele , cum ca baietelul a fost de 100 ori mai frumos, totusi nu am putut sa nu remarc cat s-a linistit micutza cand a luat-o prima data in brate. eu i-am dat-o, fiindca ezitase pana atunci. la fel politica spitalului nu permitea accesul persoanelor straine in sectie ( cand am nascut baietelul i s-a dat voie sotului si in sala de nasteri! iar apoi a dormit cu noi pana am iesit din spital)Dar revin la momentul cand i-am dat-o pe gemuletul-vizeta unde vorbeam cand venea, l-am vazut emotionat si fastacindu-se iar apoi am simntit ceva in privirea lui ce nu mai vazusem demult, m-a si sarutat si a fost unul scurt dar plin de intens. Sunt sigura ca i-a venit si o lacrima in ochi, iar asta imi spunea ca nu e totul pierdut nici pt noi si m-am decis sa ii zic asa cum [lanuisem dintodeauna MINELA mai ales ca ce-a mica s-a inacapatanat sa ii si semene f tare tatalui meu, de acolo e si parul cel negru si ochii si barbitza!, Restul de la taty. de la mine pana acum nu se intrevede decat " sexul" dar tot ce pot spune e ca e perfecta si nici daca o creionam eu cu ochii mintii nu putea iesi ata de minunata! Si e sanatoasa tun, puternica si cuminte! Acum deja gangure si stam de vorba! iar Andrei O ADORA din prima clipa. Nu a fost gelos nici o clipa!

Aceste minuni mi-au luminat viata, ma uimesc in fiecare zi, imi umplu fiecare zi cu frumos, ma tin in priza in permanenta sii ii iubesc cu fiecare zi tot mai mult!

Primele clipe cu ei au fost diferite dar atat de intense si magice! Am trait sublimul atunci si in fiecare zi cand ii privesc cat sunt de dulci , dragalasi si fermecatori! Sunt minunile mele, izvorul meu de vuata, veselie si intens!

Imbratisez toate mamicile si felicitari celei care a deschis acest subiect!








Mergi la inceput