Primele clipe magice alaturi de puiul meu drag

Primele clipe magice alaturi de puiul meu drag | Autor: MElise

Link direct la acest mesaj

Mai intai i-am auzit glasul... Un tipat prelung, care in mintea mea se transformase deja in cantec. Nu stiam daca e de durere ca se despartise de trupul meu sau de bucurie ca tocmai isi incepuse calatoria in universul acesta imens in care ne invartim cu totii. Mi-am intors capul spre dreapta si l-am cautat avid cu privirea. L-am zarit doar o clipa ghem viu, cu glas de inger, pe care l-am asteptat atata timp. L-am pierdut apoi printre mainile dibace care-l pregateau pentru lumea cea noua, in care se ivise atat de triumfator, cu glascioru-i inconfundabil. Il auzeam insa mereu si mereu si ii simteam prezenta in camera alba cu toate ca in mine se contura deja absenta trupului mic pe care-l purtasem atata vreme. Mi se perindau prin minte, haotic, clipe minunate din trecutul apropiat si indepartat. Retraiam bizar ceea ce mai traisem cu un deceniu in urma. Era diferit si totusi exista in clipele acelea un sambure de magie, care-mi era atat de familiar. Auzeam difuz vocile din jur si simteam ca plutesc pe o mare de liniste. Mi se pusese un nod in gat si simteam lacrimile cum se impleticeau sub pleoape. Mi s-a parut ca a trecut o vesnicie pana l-am simtit in brate, cu toate ca se scursesera doar cateva clipe. Cand i-am simtit trupul mic pe pieptul meu am trait o fericire suprema, care-ti taie respiratia sip e care o fiinta umana o simte doar de cateva ori de-a lungul vietii, daca are acest noroc. A tacut brusc si si-a atintit ochii imensi si atat de limpezi spre chipul meu, ca si cum ar fi vrut sa-mi spuna o mie de lucruri frumoase deodata. Am amutit, la randu-mi si i-am daruit in clipa aceea toata dragostea mea de mama, scaldata-n lacrimile de fericire care mi se prelingeau in nestire pe obraji. Traiam clipe magice, primele alaturi de puiul meu drag...

Voi ce ati simtit in astfel de clipe?

MElise

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns desprecopii spune:

ce subiect frumos!
Fiecare mama are in suflet penru totdeauna clipa primei priviri cu puiul sau. Nimic nu poate fi mai frumos!

Sanatate si o zi cu soare va doresc!

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bebeta23 spune:

Nu am simtit...., dar ma rog zilnic la Dumnezeu sa am norocul asta
Superb povestit
Felicitari tie si familiei, sa va bucurati de el/ea si sa creasca frumos si sanatos


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MElise spune:

Multumesc pentru urari bebeta23. Iti doresc sa iti fie indeplinite rugaciunile si sa simti cat de curand ceea ce am simtit eu.

MElise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns histamina spune:

MElise,
ce sa spun?
mai intai a venit ca un miracol,ca o marturie vie ca Dumnezeu face minuni.
dupa aproape 7 luni de stat exclusiv cu perfuzii, strumf a decis ca e cazul sa vina ,,pt ca se oprise din evolutie deja de la 29 de sapt corpul si 31 de sapt craniul.

dupa fix 4 zile de travaliu cu contractii neregulate si 21 de ore cu contractii gata de a naste,dar cu dilatatie 0, dupa o noapte in care am cazut in genunghi in fata anestezistului,dar acela a spus ca oricum mor,asa ca nu a facut nimic.m-am rugat,am injurat,am blestemat, am urcat 11 etaje pana nu am mai putut, am facut presopunctura pana ce dintii pieptanului mi-au strapuns mainile, am urlat si in groaza aceea ca nu mai imi misca strumf, am refuzat transferul la Giulesti.
strumf s-a nascut pe 4 august si a iesit din ATI pe 18 august,daca as fi acceptat, pe 16 aug ar fi fost acolo, in acea sectie care a luat foc.

nici pana in ziua de azi nu stiu de ce am refuzat.

dar in momentul in care l-au scos, l-am vazut superb, extrordinar,cel mai frumos copil din lume.l-am iubit din prima secunda.bucuria a fost curmata de neonatoloaga de garda care a zis ca va muri.
atat am apucat sa-i spun dr rezident sa-l boteze el Sebastian Nicolae.
a doua zi a fost botezat.
tot timpul a crezut ca e un miracol si ca e sanatos si niciodata nu mi-a inselat asteptarile.

il iubesc mai presus de viata mea si cand zambeste in somn, imi aduc aminte de primul moment ,cand eu l-am vazut si mi s-a parut asa,frumos cum nu mai vazusem.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gmmm spune:

Eu sint mama denaturata.

Desi momentul cind mi-am vazut copii pentru prima data ramine puternic din punc de vedere emotional, nu pot spune ca am simtit explozia aceasta de sentimente.
La fiecare nastere eram epuizata si cu simturile oarecum amortite.

Cred ca depinde mult si de temperamentul fiecareia.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mami_stefi spune:

Citat:
citat din mesajul lui histamina

MElise,
ce sa spun?
mai intai a venit ca un miracol,ca o marturie vie ca Dumnezeu face minuni.
dupa aproape 7 luni de stat exclusiv cu perfuzii, strumf a decis ca e cazul sa vina ,,pt ca se oprise din evolutie deja de la 29 de sapt corpul si 31 de sapt craniul.

dupa fix 4 zile de travaliu cu contractii neregulate si 21 de ore cu contractii gata de a naste,dar cu dilatatie 0, dupa o noapte in care am cazut in genunghi in fata anestezistului,dar acela a spus ca oricum mor,asa ca nu a facut nimic.m-am rugat,am injurat,am blestemat, am urcat 11 etaje pana nu am mai putut, am facut presopunctura pana ce dintii pieptanului mi-au strapuns mainile, am urlat si in groaza aceea ca nu mai imi misca strumf, am refuzat transferul la Giulesti.
strumf s-a nascut pe 4 august si a iesit din ATI pe 18 august,daca as fi acceptat, pe 16 aug ar fi fost acolo, in acea sectie care a luat foc.

nici pana in ziua de azi nu stiu de ce am refuzat.

dar in momentul in care l-au scos, l-am vazut superb, extrordinar,cel mai frumos copil din lume.l-am iubit din prima secunda.bucuria a fost curmata de neonatoloaga de garda care a zis ca va muri.
atat am apucat sa-i spun dr rezident sa-l boteze el Sebastian Nicolae.
a doua zi a fost botezat.
tot timpul a crezut ca e un miracol si ca e sanatos si niciodata nu mi-a inselat asteptarile.

il iubesc mai presus de viata mea si cand zambeste in somn, imi aduc aminte de primul moment ,cand eu l-am vazut si mi s-a parut asa,frumos cum nu mai vazusem.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=167651&nm=Sebastian-Minunea-mea



Esti cea mai buna mamica pe care ar putea sa o aiba minunea ta mica! Multa sanatate si putere va doresc sa treceti peste toate greutatile,sa va bucurati impreuna de toate clipele minunate pe care vi le rezerva Doamne-Doamne!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CorinaDani spune:

nici la mine n-a fost asa poetic, desi poate ca mi-ar fi placut sa fie...

eram avida sa-i vad fata, sa-mi dau seama cu cine seamana, apoi sa ma asigur ca este sanatoasa, ca are toate degetelele si tot ce-i trebuie.

legatura magica s-a realizat un pic mai tarziu, cand am alaptat-o prima data si am putut s-o "studiez" pe indelete, s-o miros, sa-i simt/vad pielea fina si degetelele incredibil de mici si perfect conturate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mami_stefi spune:

Si acum sa rememorez si eu primele clipe din viata puiului meu drag.
Trebuia sa nasc pe 22 Iunie(de ziua mamei mele),dar mogaldeata asta mica se obisnuise atat de bine aici in burtica la mine,aproape de inimioara mea,de mangaierile mele si ale lui tati,incat nu a vrut sa iasa pe 22.Trei zile mai tarziu medicul meu m-a chemat la un consult si un ecograf.
Raspuns:"Daca pana luni nu se declanseaza nasterea(fiind vineri),luni dimineata vi si vedem ce e de facut!".
Vineri noaptea pe la 2 il trezesc pe sot.Aveam contractii!
Imi aduc aminte si acum cat de speriat era."-Mergem la spital,iubita mea ?","-Cum sa te ajut?","-Te doare tare?","-Hai linisteste-te(desi eu radeam) ca nu e bine sa te agiti ca il agiti si pe bebe!"..
Am stat pana la 6 dimineata tinandu-ne de mana si visand la marea intalnire ce se apropia!El imi spunea sa incerc sa dorm,ca o sa fiu epuizata cand va fi sa nasc.Dar imi era atat de bine asa!
Stiam ca el va pleca la munca(avea un proiect urgeeent!).Inainte sa iasa pe usa:"-Iubire,sigur plec?Daca nasti intre timp? Daca nu am sa fiu acolo?Daca o sa-ti fie greu?".A plecat,nu inainte de a chema o "armata de femei" sa stea cu mine.:))
Toata ziua am avut contractii dar neregulate,asa ca am zis ca nu are rost sa merg la spital.
A ajuns si el acasa pe la 4.Am plecat la masa la ai mei.La 17:55 contractiile au devenit tot mai puternice si.. din 5 in 5 minute.
Am asteptat pana la 9:30 apoi am plecat la spital.
5 cm dilatatie..
Am ales sa nasc cu moasa si asistente.. nici pana azi nu stiu de ce.Asa simteam eu ca va fi ok.
Plangeam,tipam de durere,strangeam grilajul patului de simteam ca il deformez..eram speriata si.. singura(asistentele stateau in pat la tv si,politica spitalului interzice accesul altor persoane in sala de nasteri).Bineinteles ca moasa venea mai mereu si ma consulta.
La 1 aveam 7 cm dilatatie dar bebe nu cobora ca sa imi poata rupe apa.
La 3 in sfarsit a reusit sa imi rupa apa.Dintr-o data nu mai aveam dureri. Credeam ca asta a fost tot !
In 30 de minute eram mai rau ca inainte.M-au pus pe capra si am inceput sa imping.Imi zice moasa ca va fi nevoie si de o mica taietura.Ok.
Am impins odata puternic,cand impingeam a doua oara imi zic toti "Gata,gata!".Nu auzisem glascior de bebe asa ca m-am speriat groaznic! Cand m-am uitat atunci ii taiau cordonul si am auzit un scancet "ooooa".L-au spalat,l-au cantarit,masurat,etc chiar langa mine,il vedeam .. Nici nu stiu cand le-am spus numele- Stefan-Iulian.Cand mi l-au dat in brate deja uitasem de tot,de durere,am inceput sa il pup in timp ce plangeam.Era asa frumos,cu ochisorii privea in jur nesigur,se juca cu manutele lui mici si pufoase.
Cand mi l-au luat m-am simtit asa goala,am stiut ca de atunci nu am sa pot trai o clipa fara el.
La 3 ore si jumatate am mers pe picioarele mele la el(copii erau la doua etaje de mamici).Era atat de micut,dar era al meu!Simteam cum infloreste sufletul meu,ma simteam implinita,puternica .. fericita!
Si uite ca sunt aproape doi anisori de cand nu ma mai satur sa il privesc cum creste,sa il sarut,sa il iubesc cu toata fiinta mea!
Au fost nopti in care nu dormeam doar asteptand sa se trezeasca sa ii vad ochisorii allbastri,sa ii mangai parul blondut,sa ii ating manutele,sa il tin in brate.
Si stiu ca timpul trece ca o sageata si in curand o sa fie mare,o sa mearga la gradinita,la scoala.Treptat,o sa se desprinda de mine,dar eu mereu am sa il iubesc cu toata fiinta mea,am sa il alint,am sa-l pretuiesc ca pe ochii din cap si am sa-i multumesc zilnic lui Dumnezeu ca mi-a dat un ingeras sa imi aline sufletul.


P.S Scuze ca m-am intins atata,dar cand vine vorba de Stefan as putea scrie romane si tot sa mai am ceva de adaugat!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns histamina spune:

mami stefi.fiecare mama cred ca ar face totul pt strumfisorul ei.

faina povestire ai.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MElise spune:

Citat:
citat din mesajul lui histamina

MElise,
ce sa spun?
mai intai a venit ca un miracol,ca o marturie vie ca Dumnezeu face minuni.
dupa aproape 7 luni de stat exclusiv cu perfuzii, strumf a decis ca e cazul sa vina ,,pt ca se oprise din evolutie deja de la 29 de sapt corpul si 31 de sapt craniul.

dupa fix 4 zile de travaliu cu contractii neregulate si 21 de ore cu contractii gata de a naste,dar cu dilatatie 0, dupa o noapte in care am cazut in genunghi in fata anestezistului,dar acela a spus ca oricum mor,asa ca nu a facut nimic.m-am rugat,am injurat,am blestemat, am urcat 11 etaje pana nu am mai putut, am facut presopunctura pana ce dintii pieptanului mi-au strapuns mainile, am urlat si in groaza aceea ca nu mai imi misca strumf, am refuzat transferul la Giulesti.
strumf s-a nascut pe 4 august si a iesit din ATI pe 18 august,daca as fi acceptat, pe 16 aug ar fi fost acolo, in acea sectie care a luat foc.

nici pana in ziua de azi nu stiu de ce am refuzat.

dar in momentul in care l-au scos, l-am vazut superb, extrordinar,cel mai frumos copil din lume.l-am iubit din prima secunda.bucuria a fost curmata de neonatoloaga de garda care a zis ca va muri.
atat am apucat sa-i spun dr rezident sa-l boteze el Sebastian Nicolae.
a doua zi a fost botezat.
tot timpul a crezut ca e un miracol si ca e sanatos si niciodata nu mi-a inselat asteptarile.

il iubesc mai presus de viata mea si cand zambeste in somn, imi aduc aminte de primul moment ,cand eu l-am vazut si mi s-a parut asa,frumos cum nu mai vazusem.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=167651&nm=Sebastian-Minunea-mea


histamina, ti-am citit povestea cu mai mult timp in urma, am plans, cred ca am si scris dupa ce am citit-o... Te admir pentru puterea pe care ai avut-o in clipele acelea. Cat despre refuzul tau de atunci, de dinainte de incendiul acela, nu stiu....eu cred ca unele lucruri sunt mai presus de noi si le facem din instinct (desi suna a paranormal...)

MElise

Mergi la inceput