adoptia unui copil cand exista si ai tai naturali
Raspunsuri - Pagina 2
cos_umg spune:
Vad ca nu mi-a mai ras[uns nimeni. probabil situatia aceasta este foarte rara??? m-as fi bucurat sa stiu ceva experiente similare. eu oricum, voi merge pe acest drum, al adoptiei. sper ca in 2-3 ani sa fiu si mamica unui astfel de copil, sa ofrim si sa primim multa iubire si sa fim fericiti in ...5!!! sau poate mai multi?! salutari cu drag de la noi.
Fomalhauti spune:
Scriu pentru prima data pe forum despre asta (public, am povestit cuiva de aici in particular).
Noi am vrut sa adoptam avand si copii naturali. E drept, noi aveam atunci 6 (acum avem 7, naturali). E o poveste lunga, ne-au trecut prin toata procedura si in final au spus ca nu avem venituri suficiente si nu avem casa destul de mare. Am facut contestatie explicand ca veniturile noastre pe persoana sunt mai mari decat in alte cazuri si la fel si cu casa. A venit o alta comisie si a spus ca...nu este destul de curat in casa. Am intrebat clar daca primesc atestatul daca fac casa luna si au dat din colt in colt, ca trebuie sa fac ceva si cu cainii, ca uite, copilul a pus mana pe caine si acum o baga in gura.
Una peste alta: am parut ciudati de la bun inceput si ne-au cautat nod in papura. Am tot citit povesti pe aici, cum au venit acasa o data sau de doua ori. La noi au venit de 6 ori. L-au pus pe sot sa-si ia concediu, sa fie de fiecare data acasa. Ne-au chemat la asa-zisele cursuri cu toti copiii desi cei mari au fost nevoiti sa lipsesca de la scoala pentru asta. Am facut analize toti (si certificate medicale), adica 8 persoane (cu totul 1000 RON).
A fost foarte dificil si de fapt nu au avut nicio clipa de gand sa ne dea atestatul.
Pe de alta parte cel putin doua dintre persoanele cu care am interactionat ne-au placut - probabil ne-ar fi dat atestatul daca ar fi fost factori de decizie.
Si inca ceva: sotul meu a fost revoltat de modul in care au procedat, adeverinta de venit era depusa la dosar si casa au vazut-o de la prima vizita. Sotul meu nu a inteles de ce l-au obligat sa-si ia concediu, de ce ne-au mai chemat pe toti, daca tot "nu corespundeam". Dar eu i-am explicat ca eu trebuia sa incerc, pentru mine, pentru sufletul meu, trebuia sa stiu ca am incercat, ca am facut tot ce mi-a stat mie in putere.
LittleAngel spune:
Fomalhauti
Din pacate Romania e ciudata in multe privinte,sistemul e praf,imi pare rau ca nu v-au dat un copilas,eu zic ca ar fi fost tare fericit cu voi
Felicitari pt "echipa" voastra,eu abia pot spera la un singur copil,si nici asa nu stiu daca vreodata o sa-l am.
Manuelita spune:
[quotebun, eu astept mesaje de la mamicile care ma pot indruma in acest drum complicat, ca sa fiu cat mai bine pregatita pentru acest pas al adoptiei. va salut cu drag.
[/quote]
Nu te pot ajuta din perspectiva cuiva care a trecut prin situatia despre care intrebi tu, dar te-as incuraja spunandu-ti ca dileme de-astea exista si invers.
Noi avem un copil adoptat si ne-am dori dar ne e si frica sa avem un al doilea copil, fie el facut sau adoptat. Sotul meu e convins ca am iubi si un al doilea copil insa crede ca nu ar fi la fel de magic, unic si deosebit cum e ceea ce simte pentru fetita noastra. Ii e frica ca nu va putea iubi la fel de infinit (scuze ptr greseala de exprimare dar nu stiu cum sa explic) un copil, chiar daca e facut de noi. Nu facererea sau nefacerea copilului garanteaza iubirea si fericirea familiei ci mixul acela unic dintre personalitatile tuturor membrilor familiei. Si eu ma hgandesc uneori ca este asa de improbabil ca din milioanele de copii potentiali (atat ado cat si bio) sansele ca asa o potrivire sufleteasca profunda si naturala sa se mai intample o data sunt matematic foarte mici. Iar apoi ma uit la mamele cu 2 copii si vad cat isi iubesc copiii si imi dau seama ca aberez. Si ca dupa ce il stergi de caca si vomita pe tine sau te imbratiseaza devine probabil copilul perfect pentru sufletul tau :) si ca nu am invatat nimic din adoptie.
Am tot cautat in mintea mea explicatia miracololui adoptiei si m-am intrebat adesea daca imi iubesc copilul asa pentru ca l-am primit in suflet si in casa si l-am ingrijit zi de zi si asa s-ar fi intamplat cu orice copil ne trimitea destinul, sau daca o iubim asa pentru ca ea si ceea ce o face pe ea individ unic ne-a declansat respectivele sentimente. Daca as stii raspunsul la asta m-as putea hotara mai usor daca mai vrem un copil.
Deocamdata de cateva saptamani fata noastra e lesinata dupa bebelusi si copii mici, tipa de bucurie cand vede pe strada copilasi, scrie zilnic scrisori catre barza (sau le dicteaza cand e prea complex formulata solicitarea, are doar 5 ani jumate). De unde pina acum eram sigura ca ar fi geloasa pe un frate/sora, acum creeaza scenarii, imi spune cum ar vrea sa o cheme pe sora ei, cum le-as striga eu la micul dejun, cum ar dormi ea cu ea in pat, etc.
Am incercat sa o intreb daca ar preferea o sora nascuta sau adoptata dar nu pare sa o intereseze de care e, sora sa fie! :) Si asta imi place foarte tare, e ca o confirmare ca nu se simte diferita, sper sa ramana asa lucrurile. Scuze ca am divagat!!!
Tare mi-ar placea sa scrie cineva care are mai mult de 1 copil si care sa fie toti sau numai unii adoptati. Sunt cateva printre noi.... le astept cu drag sa ia cuvantul :)
nico_ro spune:
Noi suntem unii dintre cei cu doi copii, ambii adoptati, Victor de 5 ani si jumatate si Gloria de 2 ani. Sunt doi frumosi, destepti, iubiti, scumpi, dragi, ai nostri pana la ultima celula... asa ii simtim. Si ii iubim extraordinar pe amandoi. Cand Glori a venit acasa, pentru o zi-doua ma intrebam in sinea mea daca o s-o pot iubi ca pe Victor, dar gandurile astea s-au dus repede. Si ei sunt foarte iubitori, cand vin de la serviciu si merg la gradi sa-i iau zici ca nu m-au vazut de o luna, iar cand vine tati de la serviciu se bucura de fiecare data la fel, de parca era plecat de nu stiu cand... ne pupa, imbratiseaza, sunt gelosi unul pe altul si au replici de genul "mami meu" (Glori), "te iubesc-ul" e la ordinea zilei. Si se iubesc intre ei extraordinar, ei, se mai si harjonesc uneori dar imediat sunt iar prieteni. Luna trecuta i-am mutat la aceeasi gradi, Glori vreo 2 saptamani n-a vrut sa doarma decat cu Victor in acelasi pat 
, dar acum e mai "independenta" si a acceptat sa doarma in patul de langa al lui Victor. La lectii a trebuit sa le spun sa-i puna in grupe diferite ca Glori era tot calare pe Victor, nu putea sa invete nimic saracul (el intra in grupa pregatitoare la germana si incercam sa invatam cat mai mult). Deci, e minunat cu doi copii, cred ca si cu mai multi, dar noi ne oprim aici...
LIANA22 spune:
Nico , foarte frumos sa aveti doi copii adoptati , mai ales ca sunt fata si baiat . Si noi ne dorim acest lucru .
Copii sunt frati biologici ? Tu avand oarecare experienta crezi ca are importanta acest lucru ? Ne-am pus adeseori problema daca copii vin din familii diferite cum ar trebui sa fie : 2 frati , 2 surori sau pot sa fie frate si sora . Care este optica ta legata de acest aspect ?
Ce varsta aveau copii cand au venit la voi ?
nico_ro spune:
Sunt frati adoptivi, nu biologici, am vrut noi fata si baiat, desi multi din DPC au incercat sa ne descurajeze, motivand sa nu dezvolte la adolescenta/maturitate sentimente de vreun fel, ceea ce mie mi se pare deplasat daca ii cresti in ideea ca sunt frati. Si eu cu fratele meu am crescut cu alta mama (a noastra a murit cand eram mici) care are o fata mai mica cu 3 ani decat mine si cu un an decat fratele meu, si niciodata nu am avut abordari altfel decat ca suntem frati (ma refer la fratele meu biologic si sora nebiologica). Unii vor fete ca sunt mai apropiate de parinti (desi nu e regula), altii baieti, din varii motive, noi am vrut pereche ca asa ni s-a parut ideal, ca tot puteam alege, macar asta.
Copiii au ajuns la noi foarte mici, la 6 luni respectiv 9 luni.
LIANA22 spune:
Nico , sunteti de admirat in primul rand pentru faptul ca ati hotarat sa cresteti si sa educati doi copii. Sunt sigura ca in functie de educatia primita copii , baiat si fetita vor avea un comportament adecvat . Voi ati facut acea slujba de reantregire a familiei ? La ce biserica se face ? Ati avut si sansa de a intalni copii foarte micuti si ei , copii sansa de a creste intr-o familie frumoasa .
gabriela42 spune:
cos_umg esti minunata cind te gindesti la asta dar de la dorinta la realizare este un drum anevoios .daca dorinta ta este bolnavicios de mare se poate sa reusesti dar tre sa intelegi pretul.sunt familii fara copilas care incearca si reusesc mai greu dar voi aveti 2 pui.va fi mai greu dar nu imposibil.daca tu si sotul tau doriti tre sa incercat neaparat ca sa nu regretati mai tirziu.nico_ro sunt in cautare de sora baietel si stiu povestea vulgara o consider cum ca...uf ce boala tre sa ai sa te gindesti ca fratii se combina ca si intre naturali se pot dezvolta...fereasca domnul.
fomalhauti ce rusine pt ei ce superficiali imi pare rau ca nu ai reusit sa salvezi unul dintre ei!noi am primit de doua ori atestat de parinti dar voi erati de 6 ori si tot au gasit hibe.la mine in casa era o curatenie impecabila de ziceai ca este o casa parasita si tot au gasit de zis ceva,pt ca imi place sa ard picaturi parfumate si...vai ce urit miroase!!!dar am trecut am tacut.acum vad asa fac curatenie bec trimit copilul cu tati in parc pt camera lui iar cind vine scandal,,ai striat camera de ce ai strinsssss,,copiilor le place mai dezordine!eee dar cin sa stie.manuelita daca ramii insarcinata ce faci?sper sa mergi catre al2lea in base urite cred pina la un momet dat unii copii .va urez numai bine.liliana22 ce slujba zici ?te rog zi detalii ca nu am auzit!trebuie sa incercam!
cos_umg spune:
MULTUMESC din suflet pentru raspunsuri. imi sunt de ajutor, foarte de ajutor.
imi pare rau pentru nereusitele unora, probabil ca sunt in primul rand vizate cuplurile care nu au deloc copii....zic si eu. oricum, la cati copii sunt, mi se pare aberant, asa ca si noi vom incerca. sper din suflet ca la anul sa demaram procesul. asa imi doresc. am facut un fel de "pariu" cu situatia asta(cand sa incep procedurile). si mi-am zis, cand am mers la tara, ca, daca voi vedea vreo barza pe drum, voi face acest lucru, cu adoptia. si...da, am vazut un intreg stol de berze pe un drum pe care il fac de 33 de ani si pe care niciodata n-am vazut vreo barza.....se zice ca e bine sa credem in semne, si daca eu ma gandeam la adoptie in momentul acela si am vazut berzele linistite, pe un camp, multe, multe, atunci o fi vreun semn bun. sper sa fie bine.
legat de doi copii: eu am doi. naturali. ii iubesti de la primul scancet. si noi ne-am pus exact aceleasi probleme, intrebari etc....ne gandeam ca alt copil va fi ca un intrus, ca mai mult decat o iubim pe fetita n-am putea iubi vreodata pe altcineva. ei, nu. fiecare are locul lui in inima parintilor, sunt convinsa ca si 10 copii de-as avea, ar gasi iubirea perfecta in inima noastra. mamica cu cei 7 copii cred ca poate confirma acest lucru. si da, si noua, mamicilor naturale, ca sa zic asa, ne vine sa urlam de oboseala, stres, griji, nopti nedormite si toate cele. si mie imi vine sa ma duc in lume uneor, sa nu mai vad copii, sa nu mai aud galagie. si eu imi doresc sa tina curatenia macar 1 ora dupa ce o fac-aiurea, in 5 minute totul e cu fundul in sus, asa ca astia de la dgsp si cum s-o mai chema n-au sanse sa gaseasca curat la noi-. dar: e un munte de iubire intre noi toti, e multa dragoste la mijloc, incercam sa ne intelegem si sa vedem cu adevarat ce e important. si daca vin astia si zic ca la noi nu e curat, le dau eu o curatenie de-or s-o tina minte, ca doara in orfelinatele lor-case parentale sau ce-or mai fi- n-o fi mai curat ca la mine, decat daca ii leaga pe copii de ceva sau ii baga intr-o cusca. sau ii sedeaza.
ei, bun, am comentat si eu. va salut cu mult drag si sper sane reauzim cu bine. si mai sper ca si mamicile din situatia scrisa de mine sa aiba curaj si timp ca sa ne scrie putin din experienta lor.
si ca amuzament, cum ne-am incheiat ziua de azi: baiatul si-a luat un scaunel, s-a urcat pe el si a plonjat in cada de baie care se umplea cu apica pentru ei.....am tras o sperietura pe cinste, dar el radea cu hohote, imbracat-incaltat in baie......
sanatate multa tuturor.