Valoarea fiecaruia din noi - 2
Raspunsuri - Pagina 5
buflea spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Deceneus
Eu cred ca stima de sine depinde de gradul de integrare in comunitate, care la randul lui depinde de educatie. Ai stima ridicata daca primesti confirmarea ca ai valoare si stima de sine se "dizolva" cand comunitatea te desconsidera si te repudiaza. Nu poti avea o stima de sine fara sa o raportezi la valorile societatii in care traiesti, a membrilor familiei in special. |
Aham .. si uite asa am ajuns de unde am plecat si back on topic
... cum ca valoarea fiecaruia din noi sta si in confirmarea ei de catre factorii externi cu care interactionam.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gmmm rrox, spui ca studiile pe gemni n-au demonstrat ca sentimentul de valoare interna ar fi determinat genetic. Insa au reusit sa demonstreze ca stima de sine NU depinde de genetica?Adica si-au pus intrebarea si au ajuns la concluzia asta? Sau pur si simplu subiectul n-a fost nici macar abrodat din variate motive (de pilda, ca ar fi prea greu sa cuantifici stima de sine; sau variabilitatea de la o zi la alta)? Si eu tot cred ca stima de sine depinde (in parte) si de temperament. Unii sint, asa, mai inclinati sa vada jumatatea goala a paharului. |
Nu stiu de vreun studiu care sa isi propuna asa ceva.
Deceneus spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui buflea
Aham .. si uite asa am ajuns de unde am plecat si back on topic ... cum ca valoarea fiecaruia din noi sta si in confirmarea ei de catre factorii externi cu care interactionam. |
Valoarea nu este din vid. Orice apreciere are la baza repere, criterii de evaluare.
Sigur sunt multi care afirma ca nu-i intereseaza opinia celor din jur, dar eu nu cred in asemenea afirmatii. Nu cred ca le este indiferent si ca sun insensibili la aprecieri pozitive sau negative.
buflea spune:
Da, si eu cred la fel ... Daca citesti topicul asta de la inceput o sa vezi ca exact cu asta s-a pornit discutia 
nelia spune:
Eu nu cred ca stima de sine tine de genetica. Sigur ca exista niste tendinte cu care te nasti (temperamentale), dar in rest totul este o constructie, iar baza este ceea ce s-a pus in prima copilarie si a a doua, apoi urmeaza restul in straturi... Insist pe aceasta stima de sine pentru ca eu cred ca este foarte importanta si de acolo ne pleaca toate nenorocirile, dar de acolo ne vine si forta sa ne echilibram atunci cind viata ne pocneste.
Daca s-a avut grija ca stima de sine a copilului sa fie in regula, lucrul lui cu sine cind va creste va tine de alte aspecte, dar ar porni de la acest respect neconditionat fata de propria persoana. Ceea ce schimba din start toate datele problemei...
Asta nu inseamna ca daca ajungi adult cu o stima de propria persoana scazuta, nu se poate invata sa te respecti. E un drum anevoios, se face incet, dar e posibil, e intotdeauna posibil. Totul este sa sapi, sa gasesti problema si sa o accepti si sa vrei sa schimbi ceva... La vrutul asta se ajunge greu, se merge greu cu el, pentru ca, in general, cei care nu se respecta, nu au nici incredere ca pot schimba ceva, deci vointa lor e foarte scazuta.
Sigur ca avem nevoie si de opinia celor din jur, insa atunci cind aceasta vine pe o stima solida fata de propria persoana, nu poate sa fie decit constructiva aceasta opinie, ne ajuta sa vedem cum ne percep altii, ne ajuta sa ne amelioram acolo unde poate noi nu vedem ca ar fi cazul sa o facem. Si tot de pe aceasta baza, sintem capabili sa respingem opiniile neavenite, rautacioase... pentru ca avem capacitatea sa le separam de celelalte si sa nu le luam in seama, persoanele care le emit vorbesc, de fapt, despre ele insele, nu despre noi.
Aici se pune mare accent pe aceasta stima de sine... cel putin pe hirtie, toate actiunile sint centrate in jurul acesteia. Nu se face intotdeauna ce trebuie (sau ce se scrie) pentru ca inca nu au renuntat la lucruri care le-o sapa incet copiilor...
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
inbox spune:
Nelia, chiar vroiam sa scriu ceva asemenator, dar imi era teama ca iara incepem sa ne invartim in jurul cozii. Sunt total de acord cu ceea ce ai scris.
M-am gandit si m-am tot razgandit, si la gemeni si la copii unici si la tot ce se poate, si-mi mentin parerea mea :) pana la urma!
Paste Fericit tuturor!
Lumea mea
michelle-usa spune:
Who am I? A precious child of God.
http://www.youtube.com/watch?v=o_RqMSEJw-E
michelle
saskia spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui Deceneus
Valoarea nu este din vid. Orice apreciere are la baza repere, criterii de evaluare. Sigur sunt multi care afirma ca nu-i intereseaza opinia celor din jur, dar eu nu cred in asemenea afirmatii. Nu cred ca le este indiferent si ca sun insensibili la aprecieri pozitive sau negative. Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt ) |
Si invidia? Uneori se intampla ca unii oameni sa nu arate ca ii apreciaza pe altii tocmai din invidie, atunci aceia cum ar stii sa zicem ca sunt apreciati? Eu cred ca un om ajunge la echilibru cand nu are asa nevoie de aprecierile celorlalti. Poate nu de tot, dar nu acestea sa fie etalonul.
Deceneus spune:
Invidia poate fi o confirmare a valorii.
Numai cineva voloros este invidiat, si cine nu are valoare este de compatimit.
Cred ca se si spune ca, daca nu ai dusmani trebuie sa te puna pe ganduri.
luisa1983 spune:
In viata nu suntem izolati, fiecare din noi primeste valoare de la altii si la randul nostru dam altora valoare.
Exemplu dat de copacul Banyan , un singur copac ce pare o padure, cu radacinile legate una de alta, un singur copac ce poate adaposti sute de oameni, i se mai spune copacul templu.
Un lustragiu,pe strada , curata si lustruieste pantofii unui bogatas. Dupa ce-si termina treaba, omul spune cat ii datoreaza pentru serviciu. Bogatasul ii arunca banii pe jos considerand ca valoreaza mai mult decat lustragiul si nu ,,merita" sa primesca banii din mana lui(nu mai imi amintesc sursa exacta,oricum,tot filozofia indiana ).