LMA!Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***417***
Raspunsuri - Pagina 7
Bianca2503 spune:
Problema:
Se da urmatoarea situatie: X si Y, adica el si ea, se cunosc cu 5 ani in urma. Amandoi blocati in niste relatii care nu functionau, s-au vazut, s-au placut, s-au…., s-au iubit, s-au plimbat pe unde au putut, erau cei mai tari parteneri, au facut bani, au contruit diverse chestii impreuna si au facut un copil dupa doar un an de relatie.
Ea a stat acasa cu copilul 2 ani. In acesti doi ani au incercat sa isi pastreze vechile obiceiuri sis a invete copilul sa se adapteze la stilul lor de viata. Au mai fost momente de cumpana, s-a trecut peste.
A mai trecut un an, copilul a facut 3 ani…dar parca relatia de cuplu/familie nu mai merge ca inainte.
Momentele de comunicare sunt din ce in ce mai rare. El sta din ce in ce mai mult la bere in fiecare seara, petrece din ce in ce mai putin timp cu copilul (ea se baga in aceeasi oala). Timpul petrecut intr-o zi se rezuma la 1 ora, dimineata (de la 7 la 8) cat se pregatesc de plecat la joburi, respectiv la gradi.
Se incearca dialog, din partea ei. Se refuza pe motiv de oboseala (seara), lipsa de chef (dimineata) sau din cauza ca nu are chef sa discute (el) discutii si nu le vede rostul.
Singurele raspunsuri primite sunt (din partea lui): “ te-ai schimbat, ai devenit fitoasa, te crezi importanta, ai inceput sa vorbesti ca o taranca (o adevarata jignire, dar se inghite) si m-am saturat sa mai vad toate astea. D-asta nu mai vin seara acasa. Ca sa evit chestiile astea. Nu ma mai potrivesc in peisaj”
Intrebarile problemei:
1. Este posibil ca un barbat sa se simta complexat de “succesul” parteneri si astfel sa caute un anturaj unde el este cocos?
2. Daca ea doreste sa ii arate ca “se schimba” (singura schimbare a fost a locului de munca si a implinirii ei din acest punct de vedere) cum poate sa o faca in conditiile incare el nu vine acasa?
3. Care ar fi solutia? Sa il lase sa ii treaca “momentul”? Sa isi caute si ea alte preocupari? Sa insiste pe problema (desi el e vizibil deranjat de subiect)?
4. Cine e de vina? Cum s-a intrat in acest cerc vicios si care e metoda de iesire?
pisigri spune:
La mine/noi nu functioneaza decit cite o scuturatura serioasa si pe motive serioase, din pacate. Adica nu "imi fac bagajele si plec" sau scandal, sau "du-te la ma-ta".
Din pacate (sau din fericire...?) de cite ori am ajuns in cite un punct critic al relatiei, Doamne-Doamne ne-a dat peste dejte cu cite o problema, in 90% din cazuri legata de Ilinca si de sanatatea ei.
Si alarma aia flasa de care scriam mai sus s-a petrecut intr-un moment in care ma gindeam ca-s fara job, cu copil si nu vreau sa ma mut la mama :D
Altfel, la discutii nu ma pricep. Eu nu cred in complexe de inferioritate care sa motiveze gasirea unui anturaj "mai low" in care sa poata fi cel mai tare, dar barbatul meu crede (desi la el nu se aplica), deci o fi ceva adevar in chestia asta. Cred insa ca e mai entertaining sa stai la bere cu baietii decit sa te bata la cap copilul acasa. Am trait si eu asta, am constatat ca de ce plecam mai des de acasa, de-aia as fi iesit si mai des.
http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
chatonel spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Anaan
E foarte adevarat ce spui...dar nu sunt in stare, inca - si nici nu stiu daca voi fi vreodata. |
ce-are sula cu prefectura? nu aveti copii sanatosi datorita lor, ci invers, ei era sa vi-i desanatoseasca, asaca nu vad de ce le-ati ierta pacatele
AlexAndra_81 spune:
Neata! Vin si eu la cafea ca n-am prea dormit azi noapte, iar fornaie asta mica si s-a tot trezit plangand ca nu putea respira bine Azi am tinut-o acasa, sper sa fie alarma falsa fornaiala asta ca abia ce-am terminat cu raceala trecuta
Eu la viata mea n-am avut deloc tangenta cu doctorii de la spitalele de stat, slava Domnului, asa ca ce povestiti voi acolo mi se pare SF-uri, parca nici nu pot concepe ca exista asemenea specimene. Anaan, Pisigri 
Dupa ce a zis Anaan ca n-a dat niciodata spaga mi-am dat seama ca nici eu n-am dat, la spitale pana acum n-am avut treaba (dar acolo as da fara nicio problema pt sanatatea celor dragi), la facultate n-am avut nevoie, la politisti a fost de ajuns sa zambesc frumos si sa ma hilizesc tamp si am scapat de fiecare data
... In schimb, barbatul compenseaza, mai ales in trafic si pe la minunatele institutii ale statului, unde-i maestru la dat spagi
Ahh, si sa va zic ca si mie a incercat unul sa-mi dea o mare spaga de 10 lei ca sa ma fac ca nu vad ca semneaza el in locul nevestei
Cand a vazut ca pun mana pe telefon sa sun la politie a fugit cu tot cu bani
Cozonaci n-am facut ever, ar fi cazul, dar nu anul asta
Amalia
AlexAndra_81 spune:
Bianca, intr-un fel sau altul trebuie sa vorbiti pe tema asta, momentul n-o sa treaca de la sine decat aparent si o sa se adanceasca frustrarile, daca asta sunt. Eu sunt genul care tac si inghit in relatie, dar pana intr-un punct cand il scutur, vorba lui Pisigri, chiar daca se lasa cu cearta sau urlete, ne descarcam amandoi si macar aflam unde ne situam.
Amalia
denisamada spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Altfel, la discutii nu ma pricep. Eu nu cred in complexe de inferioritate care sa motiveze gasirea unui anturaj "mai low" in care sa poata fi cel mai tare, dar barbatul meu crede (desi la el nu se aplica), deci o fi ceva adevar in chestia asta. Cred insa ca e mai entertaining sa stai la bere cu baietii decit sa te bata la cap copilul acasa. Am trait si eu asta, am constatat ca de ce plecam mai des de acasa, de-aia as fi iesit si mai des. |
Nici eu nu ma prea pricep la asemenea probleme... desi nici noi nu reusim sa ne vedem prea multe ore /zi...
In schimb, din "experienta altora", kiar cred in treaba asta cu complexul de inferioritate (si in ala "de superioritate", dar asta e o alta discutie) si in dorinta unora de a-si gasi o ograda in care sa se simta cocoshi! Sau... in a gasi metode sa isi demonstreze "superioritatea"
Denisa-Madalina
fericita de 
Adela-Marisa ( 5 aprilie 2009 )www.helpioana.com" target="_blank"> Povestea unei manute pierdute
bebe_shtrumf spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Bianca2503 Intrebarile problemei: 1. Este posibil ca un barbat sa se simta complexat de “succesul” parteneri si astfel sa caute un anturaj unde el este cocos? = DA 2. Daca ea doreste sa ii arate ca “se schimba” (singura schimbare a fost a locului de munca si a implinirii ei din acest punct de vedere) cum poate sa o faca in conditiile incare el nu vine acasa? = PROVOCARE SA VERSE TOT RAUL/NEMULTUMIRI 3. Care ar fi solutia? Sa il lase sa ii treaca “momentul”? Sa isi caute si ea alte preocupari? Sa insiste pe problema (desi el e vizibil deranjat de subiect)?= SA INSISTE, INVITA-L IN ORAS, O FI MONOTONIE SAU PROGRAMARE PSIHOLOG, SA VA ANALIZATI SI ACOLO SA CVA SPOVEDITI/ SA FACETI/REFACETI UNELE ACTIVITATI CE V-AU APRPOPIAT ODATA, DE EX. MICI COMPROMISURI. 4. Cine e de vina? Cum s-a intrat in acest cerc vicios si care e metoda de iesire? SCHIMBAREA, AIA E , SUNT SITUATII DIFERITE DE INCEPUT, ALT STIL DE VIATA, ALTE PREOCUPARI, IMPORTANTA E DIRECTIA, SA TRAGETI AMANDOI IN ACEEASI APRTE SI EPNTRU VOI. |
RABDARE-MULTA RABDARE. TOT INAINTE.
www.facebook.com/photo.php?fbid=181191671934547&set=a.181191651934549.54398.100001311452589&type=1&theater" target="_blank">Ariana-25.02.2009
novus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Bianca2503 Problema: Se da urmatoarea situatie: X si Y, adica el si ea, se cunosc cu 5 ani in urma. Amandoi blocati in niste relatii care nu functionau, s-au vazut, s-au placut, s-au…., s-au iubit, s-au plimbat pe unde au putut, erau cei mai tari parteneri, au facut bani, au contruit diverse chestii impreuna si au facut un copil dupa doar un an de relatie. Ea a stat acasa cu copilul 2 ani. In acesti doi ani au incercat sa isi pastreze vechile obiceiuri sis a invete copilul sa se adapteze la stilul lor de viata. Au mai fost momente de cumpana, s-a trecut peste. A mai trecut un an, copilul a facut 3 ani…dar parca relatia de cuplu/familie nu mai merge ca inainte. Momentele de comunicare sunt din ce in ce mai rare. El sta din ce in ce mai mult la bere in fiecare seara, petrece din ce in ce mai putin timp cu copilul (ea se baga in aceeasi oala). Timpul petrecut intr-o zi se rezuma la 1 ora, dimineata (de la 7 la 8) cat se pregatesc de plecat la joburi, respectiv la gradi. Se incearca dialog, din partea ei. Se refuza pe motiv de oboseala (seara), lipsa de chef (dimineata) sau din cauza ca nu are chef sa discute (el) discutii si nu le vede rostul. Singurele raspunsuri primite sunt (din partea lui): “ te-ai schimbat, ai devenit fitoasa, te crezi importanta, ai inceput sa vorbesti ca o taranca (o adevarata jignire, dar se inghite) si m-am saturat sa mai vad toate astea. D-asta nu mai vin seara acasa. Ca sa evit chestiile astea. Nu ma mai potrivesc in peisaj” Intrebarile problemei: 1. Este posibil ca un barbat sa se simta complexat de “succesul” parteneri si astfel sa caute un anturaj unde el este cocos? 2. Daca ea doreste sa ii arate ca “se schimba” (singura schimbare a fost a locului de munca si a implinirii ei din acest punct de vedere) cum poate sa o faca in conditiile incare el nu vine acasa? 3. Care ar fi solutia? Sa il lase sa ii treaca “momentul”? Sa isi caute si ea alte preocupari? Sa insiste pe problema (desi el e vizibil deranjat de subiect)? 4. Cine e de vina? Cum s-a intrat in acest cerc vicios si care e metoda de iesire? |
1. eu nu cred ca succesul partenerei e cauza iesirilor dese cu alti cocosi
, altceva s-a intamplat, poate chiar copilul a schimbat stilul de viata al familiei si tatal nu se poate adapta la noile indatoriri si simte ca ii e ingradita miscarea/liberatea, nu stiu ce2. cred ca schimbarile el le percepe si in putinul timp petrecut acasa deci nu aici e buba
3. o discutie sincera ar fi cea mai indicata unde sa se spuna lucrurilor direct pe nume si sa se incerce gasirea de solutii daca asta se vrea , sa il lase sa treaca momentul cu toate ca se poate agrava problema sau in cazul fericit remedia
4. cred ca vina o poarta amandoi partenerii, ceva undeva s-a rupt sau poate rutina e de vina ....
www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)
Bianca2503 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AlexAndra_81 Bianca, intr-un fel sau altul trebuie sa vorbiti pe tema asta, momentul n-o sa treaca de la sine decat aparent si o sa se adanceasca frustrarile, daca asta sunt. Eu sunt genul care tac si inghit in relatie, dar pana intr-un punct cand il scutur, vorba lui Pisigri, chiar daca se lasa cu cearta sau urlete, ne descarcam amandoi si macar aflam unde ne situam. Amalia |
Pai zau ca incerc. Sunt convinsa ca dialogul ne va ajuta sa ne dam seama unde e buba. Insa daca "nu are chef" de ce fortez?
Si eu tac si inghit. Dar cat? Ma satur dupa un timp! Si daca imi pierd cumpatul raspunsul sau este simplu: "frate, eu nu mai pot asa. MI-a ajuns pana peste cap. de fiecare data cand ai ocazia imi scoti ochii. Nu mai pot. Faci ce vrei, pe mine nu ma mai intereseaza"
Problema mea e ca atunci cand intreb CONCRET unde am gresit mi se raspunde generic. Io vreau sa stiu exact momentul in timp si spatiu.
Ajung sa nu mai cred ca poate exista egalitate intre sexe. Ca femeile trebuie sa fie alea care sa le lase impresia barbatilor ca tot ei conduc, pentru situatiile in care ele sunt cu un pas inainte
Bianca2503 spune:
singurul plan pe care il vad in momentul de fata este sa profit de weekendul ce e in fata noastra. eventual sa il duc pe Vladimir la mama o noapte si sa profit de timpul petrecut impreuna.
Dar sunt atat de stresata pe interior. Off!
partea buna este stau foarte bine la capitotul incredere si siguranta pe propria mea persoana si sunt convinsa ca pot trece peste orice.
dar PROVOCAREA asta, cum a numit-o Bebe nu imi place deloc si inca nu stiu de unde s ao apuc.