Strategii ....(split stiinta - descoperiri)-2

A alinta, ce inseamna atunci sa traiesti cu optimism, bucurie liniste sad? Ca inteleg ca e o stare pe care nu o atinge nimeni, si chiar daca o atinge o face degeaba, ca are 2 parinti care cine stie cum au trait, nu?
Eu iti spun din experienta ca NU e asa.

ladyJ spune:

Pai sigur ca nu poti.


Ce scrii tu e asa, un fel de lume perfecta, o stare de impacare neomeneasca, o nirvana. Nu are a face cu realitatea. Cel care e asa cum il descrii tu, mega fericit, pozitiv, optimist, linistit, iubitor de toate si de toti, in fiecare minutzel din viata, nu exista. Sau daca exista, traieste in lumea lui, n-ar legatura cu ceilalti.

In fine, tu poti incerca sa atingi starea asta perfecta, daca crezi ca asa te vei tine departe de boli.

mihaela_s spune:

Alina si numai sa iti faci griji pentru copii, cand sunt de ex. bolnavi si nu atingi starea pe care o descrii. Unde mai pui evenimentele nefericite din viata, inopinate si pe care nu le poti evita?

Crezi ca cei care au murit de batranete au trait asa cum spui tu? In niciun caz.

a_alinta spune:

realitatea ta sau a mea? si ti-ai pus vreodata intrebarea de ce inca nu exista omul de care spun eu?

cand am avut primul copil am fost foarte ingrijorata de fiecare data cand tusea, avea febra si nu manca cum stiam eu ca trebuie sa manance ...stiti si voi restul.
cand am avut al doilea copil nu m-a mai ingrijorat nimic. e normal sa tusim , sa facem febra, sa nu mancam, atunci cand organismul nostru e bolnav sau virusat. si nici nu a fost soacra langa noi sa ne duca "grija".

nu stiu daca varsta mi-a adus aceasta incredere dar stiu ca nu trebuie sa ne facem griji pentru nimic. stiu asta, nu o pot aplica in totalitate dar "lucrez" la idee.

mama mea a murit la 45 de ani. de cancer la ficat. nu va ganditi ca a fost o alcoolica, a fost o femeie care si-a dorit copii. si i-a avut , pe mine ma cheama iar pe fratele meu il cheama doru.

greieras spune:

Mihaela, mie nu me se pare anormal sa refuze pe cineva care nu vrea sa lupte cu boala. Exista peste tot spitale care sunt mai mult decat dispuse ca pentru un pret sa-ti faca toate tratamentele posibile, fara sa-ti puna vreo conditie atata timp cat platesti. Sunt convinsa ca si reputatia lor este in joc, pentru ca de obicei nu trage nimeni la raspundere spitalele obisnuite obisnuite daca nu au putut sa previna moartea unui pacient bolnav de cancer, pe cand clinicile care adopta si metode medicale alternative sunt mai vulnerabile. Daca la ei moare cineva lumea medicala sare repede arsa "Vedeti sarlatanii cum l-au omorat." si se face valva mare.

Nimeni nu spune ca nu exista intr-adevar multa sarlatanie, dar acum nu inseamna ca arunc si copilul cu apa doar pentru ca unnii se dau de ce nu sunt. Nici noua nu ne placea cand ne spuneau altii ca suntem un popor de tigani, pentru ca doar pe ei ii vedeau colindand europa. Sunt aici in America familii care au avut copii diagnosticati cu boli mortale si parintii (nu doctorii, nu laboratoarele de cercetare) au stat si au invatat despre boala copilului si au descoperit tratamentele care le-a salvat viata. Parintii aceia nu erau medici, nu erau oameni de stiinta si s-au luptat si au studiat pentru a-si salva copiii.

Nu pare nimanui anormal sa spuna unui om bolnav de inima si care este obez ca trebuie sa slabeasca daca vrea sa traiasca. Sunt multe spitale care nu iti fac operatii sau anumite tratamente pana nu pierzi in greutate, pentru ca stiu ca opereaza in zadar. Vi se pare crud si anormal? Vrei sa beneficiezi de serviciile lor, trebuie sa te comformezi.

mihaela_s spune:

greieras si cum se masoara optimismul unei persoane bolnave de cancer? Ce criterii de evaluare sunt? Cum isi dau medicii seama ca pacientul are atitudine pozitiva sau nu?

Oricum, mie personal mi se pare neetic sa (nu mai spun inuman) trimiti acasa, fara sa il tratezi, pe un pacient bolnav de cancer ca sa se intoarca atunci "cand va avea atitudine pozitiva". Sorry daca nu inteleg aceasta "binefacere".

In cazul altor boli care sunt derivate din alte probleme (fumat, alcool, obezitate, et.) se trateaza boala si se recomanda pacientului sa se lase de fumat, de baut, sa slabeasca. Nu il trimite nimeni acasa sa faca asta intai ca apoi sa primeasca tratament, sorry. Si nu vb. de clinici care au de castigat, ci de clinicile de stat.

mihaela_s spune:

Bolnavul de inima nu e lasat sa moara, primeste tratament.
Operatiile respective nu sunt probabil de viata si de moarte.

Un cancer insa e.

ladyJ spune:

Imi pare rau pentru mama ta!

Nu vreau sa intru intru in polemica cu tine, e crezul tau.

ladyJ spune:

Greieras, vestea unei boli atat de grave precum cancerul poate pune in genunchi si cel mai puternic(psihic) om.
De aceia cred ca a refuza un om daramat psihic nu-i ok deloc, OK este sa-l ajuti si din acest punct de vedere.

Multumim pentru traduceri

simplyana_m spune:

Scuze ca ma bag (again ), dar Greieras a precizat deja faptul ca in clinicile respective se abordeaza metode alternative. Ori termenul de "alternativ" presupune o alternativa, pacientii nu sunt trimisi acasa sa moara , ci doar nu sunt tratati intr-un anume fel, avand posibilitatea sa se trateze in altul. Daca abordarea respectiva presupune optimism si participare pozitiva din partea bolnavului, iar bolnavul apeleaza la ea la modul "ia sa va vad cum faceti voi o minune", in situatia in care cel care face minunea ar trebui sa fie chiar pacientul, e clar ca metoda nu va functiona. Si atunci refuzul de a aplica metoda ce nu are sanse de succes din start, nu este anularea unei sanse, ci acordarea uneia, fie prin constrangerea bolnavului de a-si reevalua atitudinea, fie prin reorientarea lui spre metode mai potrivite pentru el. Sa nu-mi spuneti ca nu ati auzit de bolnavi de cancer la plamani care nu se lasa de fumat, de exemplu.

http://www.lucamic.blogspot.com/

AB_AC spune:

Imi pare rau ca trebuie sa va spun aalinta si greieras dar vorbiti ca sa vorbiti si atat. In primul rand o persoana bolnava de cancer nu-i asa singura pe lume. Cel ai adesea are o familie, o groaza de responabilitati, are copii mai sau mai mici si toate acestea merg inainte. Nu te poti duce in varf de munte si deveni zen. Sau imbogati peste noapte si avea slujnice care fac de mancare, sterg la fund copiii si ii invata literele. Tragedia nu apare cand esti operat sau iti cade parul sau cand trebuie sa tii o dieta. Moralul tau se duce pe asa Sambetei cand viata curge pe langa tine si nu se opreste doar pentru ca tu mergi mai incet. Cand un copil mic an sau un nepotel vrea in brate si tu poti ridica maxim 2kg. Cand iti vezi copii ca au plecat la scoala cu temele facute in graba sau nefacute atunci te bufneste plansul de neputinta si-ti regreti si existenta.

Asa ca voi... la rubrica stiinta si cercetare va pierdeti vremea.


Mihaela sunt foarte curioasa. Ce innhibitori de alpha PI3K si mTOR au aprobat la voi?