Valoarea fiecaruia din noi
Raspunsuri - Pagina 9
inbox spune:
Aqai 
.
De cand se discuta de greseli, chiar vroiam sa intreb de exemple de greseli, mintea mea refuza cuvantrul asta, cand aud "ai gresit" ma apuca nervii, dar sa ma mai acuz si eu de chestii din astea ( cred ca am devenit prea toleranta cu mine). Apoi mi-am dat seama de niste eventuale greseli ce le-as putea face sau le-am facut, si de anumite temeri, ca tot suntem intr-o periada de schimbari: de exemplu, am fost pusa in situatia de a alege o scoala pentru copil, am pus argumente pro si contra si am ales, in sinea mea m-am spus " sper sa fi facut cea mai buna alegere" ( "sper sa nu gresesc" am spus initial, apoi mi-am dat seama ca suna mai bine reformulat :) ) . Tot anul asta, am luat decizia de a ne muta, tot cu termen limita de a ne hotara ( care a fost in februarie), adica trebuie sa punem in aplicare planul B ( stare de necesitate, sau nu stiu cum sa-i spun), eu in sinea mea nu m-am obisnuit cu ideea ( ne mutam la 5 km de oras) desi daca pun pe hartie...sunt numai argumente pro mutare, am bagat inclusiv copii la inaintare ca vezi doamne daca nu se adapteaza,ca nu voi gasi bona acolo in toamna ( aici voi gasi, dar nu o sa am cu ce o plati daca nu facem ceva), ca au prieteni ( ca prietenii ii pot vedea oricand) si mi-am dat seama pun in spatele copiilor temerile mele, cand mie pur si simplu imi este frica de schimbarea asta, nu stiu de ce, dar numai tampenii imi trec prin cap, unele total absurde...
ladyJ, cand stateam in camin, in facultate, faceam exercitii de genul celor care le-ai spus tu, era o distractie pentru noi " ce ai face daca?", "de ce ai fi in stare pentru?", "cum vor fi familiile noastre?", "locurile de munca?", "cum vom fi batrani?", "ce credem unii despre altii?"- trebuiau ceilalti sa-si imagineze despre fiecare dintre noi...culmea este, ca fara sa fim cititori in stele, cam cum ne-am descris atunci unii pe altii, asa am ajuns fiecare. Bine ca noi duceam presupunerile la extrem ca sa fie amuzant, una dintre intrebarile preferate era " Ai merge dezbracat complet pana in centrul Bucurestiului, daca cineva ti-ar da un apartament?"- nu scapa nimeni ne interogat pe tema asta :), si tot felul de minuni ne treceau prin cap... Tot atunci mi-am dat seama, ca lumea are o parere mai buna despre mine, decat am eu!
Lumea mea
viviana spune:
Aqai, esti prea aspra cu tine insati.
Dincolo de framantarile tale eu privesc lucurile astea cu multa relaxare.
Ma gandesc la ele cu lejeritate pentru ca fac parte din dorinta noastra de a trai emotii nemaintalnite, de a trai aventura, de a simti gustul si unei altfel de iubiri, emotii, adrenalina, de a ne cauta in permanenta pe noi insine si a ne dovedi cu nu suntem morti - sufleteste si trupeste.
Muradara? Nu.
Umana? Da. - spre asta tindem cu totii, insa putini ajungem
Imperfecta? Da. - asa suntem cu totii.
Ai scris un capitol in viata ta. E timpul sa-l inchei. Sa-l pui deoparte. Impaca-te cu tine insati. Astfel vei aduce pacea si celor din jurul tau.
Abia apoi vei putea trece mai departe sa scrii un nou capitol.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
viviana spune:
Adica cu alte cuvinte: 
Ce atatea framantari?
Viata-i frumoasa, lumea-i plina, ziua de maine ne astepata cu bratele deschise, intotdeauna soarele rasare si pe strada noastra - ridicam jaluzele si pornim la drum.
Intodeauna mi-am zis ca de fapt fericirea e un proces dualist care imbina, in aceeasi masura, si tristetea si bucuria.
Ai gresit - so? Cu totii ne impiedicam din cand in cand.
Da, zau daca io in locul tau as ramane acolo jos, unde-am cazut.
Esti o tipa tare faina. Putini useri nou veniti reusesc sa atraga atentia asupra lor fara sa faca nimic deosebit.
Si in viata reala si mai putini o fac.
Si cand dispui de un asemenea dar il lasi nefolosit? 
Chiar nu ti-ai dat seama ca simpla ta prezenta aduce ceva?
Ca e un plus pentru oricine te cunoaste?
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
rrox3 spune:
Aqai chiar felul in care ai scris aici despre asta arata ca esti pe drumul acceptarii
Uneori nu putem alege diferit, avem nevoie sa invatam exact din greseala pe care o facem, oricat de greu ar fi de dus greseala respectiva. Iar atunci cand invatam din ea ceva valoros despre noi, inceteaza sa mai fie o pierdere.
Rational vorbind, probabil ca existau si alte optiuni, dar emotional, la momentul respectiv, pentru tine, a existat doar asta pe care ai ales-o. Oricat de dificil ar fi sa acceptam ca liberul arbitru isi are limitele lui, in special unde e implicata afectivitatea, cam asta e realitatea. Alegerile noastre nu sunt doar constiente si rationale.
Lasa vinovatia deoparte, pastreaza doar responsabilitatea.
ladyJ spune:
Aqai
Valoarea oricarei intamplari e data de cum anume gandim noi despre intamplare,despre cum ne raportam la ea, nu de intamplarea in sine.
Poti in continuare sa te simti vinovata de ce ai simtit sau poti sa accepti (Rrox )si sa-ti asumi.
Un lucru rau poate fi rau intr-un anumit context si mai putin rau in alt context. Dar lucrul in sine e acelasi! Contextul il dai tu.
Nu cred ca avem puterea sa invatam din experientele altora. Pentru ca nu ne ating in strafundul nostru asa cum o face o experienta proprie. Avem tot timpul impresia ca noua nu ni se intampla asa, ca noi suntem mai cu motz. Surpriza, in esenta functionam la fel.
Intrebarea este daca problema ta acum este intamplarea respectiva exclusiv sau exista niste sentimente inca calde pe care incerci sa le ignori ,dar care nu vor sa dispara si iti alimenteaza starea de vinovatie.
Raspunde-ti la asta ca sa stii de unde pornesti.
inbox spune:
Aqai, ia priveste putin din alta perspectiva lucrurile, daca nu faceai alegerile care le-ai facut si alegeai sa ramai in tara, sotul poate pleca, casnicia se destrama sau mai stiu eu ce probleme mai pareau pe parcurs, nu tot asa vedeai lururile, nu tot asa considerai ca ai gresit? Ai facut la momentul respectiv ce ai crezut ca este mai bine...nu ne da nimeni "mintea cea de pe urma".
Lumea mea
kariguld spune:
si eu care vroiam sa intreb daca barbatii va apreciaza in mod realist si sincer. dar na, ca ma lovit in ochi povestea Aqai.
tot ce as putea sa-ti spun este ca te vei ridica din groapa in care spui ca ai cazut, te vei scutura, te vei imbraca si vei merge inainte.
imi place mult ca avem optiunea "inainte". alte optinui ar trebui ignorate. sau macar incercat.
lady, tatal meu ne spune mereu "nu poti sa inveti din experienta altora ptr ca ti se poate parea imposbibila, tie nu ti se intampla! abia cand esti in mijlocul ei realizezi ce bine ar fi fost sa fi invatat ceva inainte."
maru spune:
ladyJ, am citit mesajul tau ieri dimineata in autobuz si m-a pus pe ganduri. Ieri toata ziua m-am gandit la ce mi-ar da valoare, si aseara, azi dimineata in autocar din nou, si sincer sunt blocata.
Nimeni si nimic nu poate sa imi dea valoare daca eu nu o am.
Ma mai gandesc...
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ladyJ
Maru, dar ce crezi tu ca-ti lipseste pentru a fi suficient de buna? -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F. |
maru spune:
Aqai, am citit ieri dupa amiaza confesia ta, si vreau sa iti spun ca e atat de normala, de comuna... m-am regasit in 80 la suta din poveste si am amice care au trecut prin ce treci tu, eu, care au avut curajul, taria, ori sa divorteze, ori sa mearga inainte, cu piept de oras.
revin dupa ce citesc raspunsurile fetelor