Valoarea fiecaruia din noi

maru spune:

alina (a alinta) eu vorbesc din experienta de adult, nu din carti ori din telenovele. Din ce simt eu ca e esenta iertarii raportat la esenta sufletului meu.

buflea spune:

Si eu ca si Aqai cu iertarea asta - ce atatea vorbe in jurul ei ?

Ierti daca iti vine sa ierti, daca trauma a trecut si nu mai pare asa de grava, daca primesti un feedback pozitiv de la cel care te-a ranit, daca intelegi situatia din punctul lui de vedere, daca percepti o lacuna in comunicare ...daca nu, nu ierti si gata. Asta nu te face cu nimic mai nevaloros. Iertarea tine de sentimente ranite si de interpretarea personala ... si cred ca fiecare are dreptul sa continuie o relatie stricata la un moment dat, sa nu.

Valoarea personala nu sta in iertare, nu esti cu nimic mai bun daca ierti si eu nu cred ca poti sa-ti impui sa ierti. Ierti daca iti vine, daca asa simti .... daca nu, bine si asa ...

Aqai spune:

A alinta, si eu vorbesc aici din experienta mea exclusiv. Si pot sa spun ca sunt oameni pe care i-am iertat si oameni pe care nu.

Ca proces, pentru mine merge cam asa:

Cei pe care nu i-am iertat sau faptele neiertate ma mai "bantuie". asa stiu de fapt ca nu le-am iertat.

Dar pe ce-am pus cruce, cruce ramane. Chiar daca mai vorbesc despre oamenii/ evenimentele respective, nu mai au putere asupra mea. Nu ma mai tulbura, nu mai judec persoanele. Atat au putut/stiut/vrut atunci. Cand nu ma mai doare, nu mai am reactia interioara de a invinovati pentu suferinta sau de a lua o actiune pentru a-mi opri suferinta.

Ei, eu atunci am iertat. In concluzie, e similar pe undeva cu acceptarea, asa cum spui.




Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

kariguld spune:

sa fie clar, eu vorbesc de lucruri simple, nu ceva ce ma afectat profund si complex.
si vorbesc de iertare , de cea adevarata, pe care am practicat-o eu. nu spun ce-am citit in carti.

iertarea nu face pe nimeni mai bun, sau in cazul neiertarii mai rau. eu cel putin nu impart oamenii in buni si rai.

michelle-usa spune:

eu am iertat pe cineva, care mi-a facut f. mult rau si care m-a afectat si ma va afecta pt tot restul vietii.

ani de zile am trait cu ura aia care ma macina, cu planurile ca si eu as putea sa-i platesc inapoi cu rau...cu toate gindurile negative care isi pusese amprenta pe viata mea.

dar cu ajutorul lui Dumenzeu m-am schimbat si acum sunt bine...chiar f. bine.
Dumenzeu m-a invatat ca TREBUIE sa iert pentru mine, pentru linistea sufletului meu.

nu pot sa spun ca am ajuns sa iubesc aceste persoane, probabil nu este posibil asa ceva, dar stiu ca nu mai am nici o farima de ura.

am ajuns sa ma rog la Dumenzeu pentru aceste persoane, ca stiu ca cata suferita poata sa fie intr-o persoana care alege sa faca cuiva rau fara motiv.

puterea de a ierta nu ma face mai valoroasa, pentru ca o consider de la Dumenzeu, dar imi da pace in suflet.

michelle

buflea spune:

Eu nu cred ca exista cineva care face rau fara motiv ... fiecare are o explicatie pentru o actiune defavorabila altcuiva ...fie o interpretare gresita, fie o neintelegere a situatiei ...

inbox spune:

Privind asa lucrurile, reusesti sa ierti, sa depasesti problema si sa mergi mai departe, ca voba aia "iadul este pavat cu intentii bune", clar, fiecare are o justificare a faptelor si crede ca intr-un anumit moment a facut cel mai bun lucru care putea fi facut...Si, tu intelegand situatia si iertand, te poti simti mai bine, sau considera mai bun ( mai capabil ma refer aici), pentru simplu motiv ca ai reusit sa intelegi ce celalalt nu a reusit. Si bunatatea si valorea ne sunt date de intelegere... Cand nu mai privesti problema ca pe ceva personal, ca are cineva ceva cu tine sau ca nu poate trai ca te stie pe tine intr-un fel sau altu, sau ca idealul cuiva in viata este sa iti faca tie rau ... eu plec de la premisa ca nu are nimeni nimic cu mine, fiecare are o lupta cu el insusi, pe care o proiecteaza in exterior, asa ca incerc sa nu fiu exteriorul acelei persoane daca nu-mi convine :)...



Lumea mea

inbox spune:

Cu ocazia acestui subiect si a altora care m-au ajutat de pe forum, mi-am schimbat poza si titulatura :). Cu ocazia asta multumesc tuturor fetelor de pe DC :) .

Lumea mea

Alizee spune:

Sunt oameni care fac rau doar fiindca esti diferit de ei, nu iti inteleg modul de-a gandi. Nu iti ramane decat sa pastrezi distanta.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Adela99 spune:

cred ca iertarea are de-a face daca nu cu valoarea noastra, cu respectu' de sine care e parte din valoare.
ce inseamna pentru mine iertarea? iertarea pentru mine e o alegere. aleg sa renunt la sentimente negative, la mahnire si dezamagire, la dorinta de razbunare. si asta e un proces activ care cere timp, cateodata muult timp.
daca iert prea usor inseamna ca nu-mi iau "valoarea" in serios.
mandria in sensu' de sentiment al demninatii proprii e o virtute.

ma intreb: vreau, pot, ar trebui sa iert?
sunt furioasa, frustata :), dezamagita si trista.
cand ajung la faza de tristete, mahnire am atins apogeu'. ma simt ranita in " amoru' propriu" :) "valoarea" mea, respectu' meu de sine, demnitatea mea au fost puse la indoiala :(
la mine, exact perioada asta e cea mai crunta, perioada de mahnire, si care-mi ia cel mai mult timp.

iertarea e un lucru maare. iertarea presupune responsabilitate si de ce nu respect pentru "faptas" :)
ii recunosc "valoarea" cand il fac raspunzator de faptele lui. altfel ii ca si cand ma uit de sus la el "atata poate, atata face, e sarac cu duhu'" si altele

toleranta si rabdarea cu greselile altora nu e o virtute. acum depinde si de amploarea lucrurilor si/sau ce importanta le dau.
cu frecushuri, fleacuri pot fi ingaduitoare :), le pot trece cu vederea si nici nu se pune problema de iertare mai degraba de scuze.