Ultimul mophican..{14}

Ioana_Pos spune:

Off, Kari, macar zi-ne ca stai la bloc si nu ai unde sa le plantezi...

kariguld spune:

no, stau la casa. dar nu mai fac gresala de anii trecuti, eu plantam flori si celelalte doua familii isi lasau copii sa calce pe ele. ba vecina de sus si-a parcat masina pe ele.
pot sa pun la geam, am jardiniere mari, dar am foarte mult soare vara si se usuca repede. sa nu mai zic ca suntem in planuri de mutare, asa ca.....

Ioana_Pos spune:

Offf, nasol cu asa vecini. Cam asta problema o am si eu la bloc unde am plantat trandafiri si irisi si liliac si copiii zburda prin razoare de mi se face lehamite. Dar la geamul meu imi fac gradina .

Planuire placuta! Eu sunt omul planurilor dar sa fie punct ochit-punct lovit (vacante, mobila, jardiniere ...) in rest... ma scol dimineata si vad ce imi aduce ziua. Ieri am fost f. harnica si am facut o tapiterie pentru spatarul patului Patriciei si am mai tras si 2 fete de perna ca eram in verva .

viviana spune:

Deci, conform planului am vrut sa merg la Carrefour.
Trebuia sa cumpar si un cadou pentru ziua unui baiat.
Si a venit iubitzica cu propunerea: "Hai mai bine la Mall, la AFI - sunt 4 statii de tramvai si ajungem intr-un sfert de ora"

Mi s-a parut o idee minunata si am acceptat-o.

Mai departe lucrurile s-au petrecut cam asa:
S-a uitat la mine, lung, si a incercat sa ma convinga ca e mai bine sa mergem la Carrefour.

Am stiut de ce da inapoi da' n-am zis nimic, ca ea oricum spune-n fata ce gandeste, sperand ca macar de data asta sa dea dovada de tact.

Auirea.
Nu v-ati prins?

A gustat din "marul otravit". Cum sa mai mearga cu mama la Mall?
Noroc ca am zambet frumos.








Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

buflea spune:

Sunt suparata ... nu stiu ce e cu mine, parca m-au atacat isteriile. Poate am intrat in pre-menopauza. Daca asa se manifsta atunci cred ca la apogeu imi tai venele ...

Nu s-a schimbat nimic in viata mea si situatii care ma nemultumesc si pe care am invatat sa le tolerez de ani de zile, acum pur si simplu nu mai pot trece peste ele. Mi-a spus si barbata-meu ca m-a apucat asa din senin, ca ce mi-a venit ...

Eu, care asa de intzelept sfatuiesc pe toata lumea sa invete sa tolereze, acum nu mai pot tolera ...una minora este faptul ca m-am certat cu barbata-meu ca de ani de zile cand isi taie unghiile in baie, ii sar peste tot si nu ii pasa. Cand dau sa fac curatenie, baia e plina de unghiile lui. El nu curata niciodata baile ...

Huh !

Androix spune:

Zi mersi! Al meu si le taie in pat si tot in toate directiile zboara.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

viviana spune:

Ah, asta inseamna ca daca Celcesforaie si le taie in balcon pe ziar si apoi matura e un fenomen si ar trebui un premiu?
Iarna mainile si le taie in balcon si picioarele in sufragerie pe un cearsaf.

Da' ii anulez premiul din cauza obsesiei numita "papuci".

Buflea si eu trec printr-o perioada de revolta impotriva propriei tolerante. Am inceput cu prietenii. Am eu unii pe care i-am asteptat la cotitura.
Pe aia din casa ii mai las putin.

Da, stati sa vedeti ce am in cap!
Am tolerat 4 ani de zile cativa profi ai fii-mii. Da, toleratu' ala dureros care ma macina. Ma macina pentru ca am strans din buze, mi-am pus lacat ca sa nu aiba copila de suferit. Si asta e contrar naturii mele.
Asa ca mi-am facut deja un plan si o lista. Si abia astept sa termine fata cu examenul ca sa-mi iau revansa.

Cu toate ca s-ar putea sa-mi spun: "du-te-ncolo cu prostia din capu' tau, nu meriti nici macar sa ma uit la tine"
Da' pana una alta gandul razbunarii ma face sa ma simt bine.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Ioana_Pos spune:

Mai, mai, mai. Fetelor, luati o gura de sushi si re-deveniti fetele relaxate si vesele de pe ghetarul nostru.

Buflea, Viviana, imi pare rau ca treceti prin asa ceva. Si eu am axperimentat ceva asemanator acum cateva zile - un taximetrist s-a bagat cu tupeu pe o strada ingusta si intortocheata si imi cerea mie sa dau inapoi, in conditiile in care eu eram la coltul blocului unde locuiesc. Am refuzat si m-a facut albie de porci. Atata m-a enervat si m-a scarbit ca mi s-a facut rau = ma-m uitat in retrovizoare si eram galbena si aveam buzele vinete. Deci...

Buflea, ziceai ca sunt mai multe nimicuri care te supara, incearca sa nu mai tolerezi si sa 'rezolvi' macar unul dintre ele, ca sa simti ca nu mai esti la plin.

Viviana, nush ce sa zic, ca nu am copil de dus la scoala. Daca vrei sa iei atitudine, au zic sa o faci in scris, catre profesorul respectiv (nu reclamatie sau altceva). In felul asta spui exact ce ai pe suflet fara sa fii intrerupta ca oricum feedbackul nu mai conteaza daca fata termina.

Alizee spune:

Starea asta de nervozitate este si din cauza schimbarii anotimpului.
O cura de vitamine + fructe si legume, face minuni.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

glimmer spune:

Stiti cat am "lucrat", (si inca mai lucrez), pentru ca stari de genul asta, despre care vorbiti, sa nu ma copleseasca? Mi-a trebuit ceva timp, dar am facut un soi de "pace" cu mine si, pe masura ce am capatat exercitiu, am gasit mai usor calea spre "armistitiu". Acela cu propriile mele ganduri, nemultumiri. Am descoperit ca arma impotriva tuturor acestor stari este, (sa nu dati ochii peste cap, va rog, voi folosi un cuvant mare acum), fericirea. Am lasat deoparte dilemele de genul ca ce-o fi ea, ca de unde "stii" cum sa o atingi, ca nu o fi "destula" pentru toata lumea, (asta inca mai cred), etc. Mi-am dat seama ca nu sunt din categoria aia in care sa dea singura peste mine, asa ca am pornit la "vanatoare". Si sa vedeti ce am aflat despre fericirea "mea", nici macar nu e marea descoperire a secolului, dar pentru mine e important si sper sa reusesc sa nu bat campii. M-am ferit atata vreme sa folosesc cuvantul sau sa ma gandesc la el, convinsa fiind ca nu este decat pentru cei "alesi". Dar eu nu trebuia decat sa identific acele momente si sa le traiesc. E ceva cam in genul asta: cand incepe sa ne doara ceva, ne dam seama cat de bine ne era inainte, cand nu ne durea. Doar ca inainte starea aia ni se parea normala si de fapt nu realizam cat de bine ne e. Asa ca ce-ar fi sa traiesc eu starile mele de bine ca atare, (nu vreau sa folosesc prea des cuvantul "acela"), si sa nu le las sa treaca doar pentru a-mi da seama de ele mai tarziu, cand deja au trecut. A fost un "exercitiu" foarte benefic, am fost oarecum surprinsa sa constat cat de multe lucruri am pentru care sa multumesc. Simtiti uneori nevoia sa multumiti "cuiva"? Asa sunt eu uneori, si e tare bine.
Avand atatea lucruri, momente, sentimente frumoase in viata mea, mi-am dat seama ca, in felul meu, am fost norocoasa. (Demult am citit intr-o carte ceva ce mi-a placut, in sensul ca mi s-a parut foarte adevarat, apropo de noroc. Un jucator inrait care a castigat la jocuri de noroc o suma mare, se avanta si continua pierzand pana la urma tot gandind, in momentul in care a castigat "am noroc" in loc de "am avut noroc".)
Gandindu-ma acum la Buflea si la problema unghiilor din baie, stiu ca lucruri marunte ne pot stresa uneori peste masura, daca le lasam, sau le putem "anihila" cu lucruri bune.
Recunosc la Viviana starile mele cand pur si simplu as vrea sa izbucnesc, dar cand imi amintesc cat de rau imi face acea energie negativa, asta e atitudinea cea mai potrivita, te citez, "du-te-ncolo cu prostia din capu' tau, nu meriti nici macar sa ma uit la tine". Exact asta e, pentru lucuruile pe care nu le poti indrepta, nu merita sa te zbati. Asta, desigur, respectand proportiile, ca sa zic asa, pentru ca sunt lucruri pe lumea asta pentru care chiar merita sa lupti, nedreptati care nu trebuie sa permiti sa ti se faca etc, fiecare stie cu ce poate trai si cu ce nu, totul e o chestiune de echilibru, stare ideala si foarte greu de atins.