Romanul de dragoste

viviana spune:

Mi-am spus intotdeauna ca romanul de dragoste isi construieste actiunea in jurul unei idile romantice in cadrul careia personajele incearca sa construiasca o relatie.

Apropo de ce spunea Ioana despre laureati ai premiului Nobel si romanele lor de dragoste nu imi vine in minte deat Yasunari Kawabata si romanele lui: "O mie de cocori" (Stol de pasari albe) sau "Dansatoarea din Izu"

De multe ori premiul Nobel se acorda pentru intreaga opera a unui scriitor alteori pentru un anumit roman.

Insa pentru mine in categoria romane de dragoste pot intra:
"Pe aripile vantului"
"Maitrey"
"Domnisoara Cristina"
"Lorelei"
"Dama cu camelii"
Jane Eyre"
"La rascruce de vanturi"
"O pagina de dragoste"
"Panza de paianjen"
"Fata cu cercel de perla"
"O iubeam"
"Adam si Eva"
"Padurea norvegiana"
"Anna Karenina"

Si multe altele...



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

buflea spune:

Mie imi plac romanele de dragoste care reflecta cat mai fidel realitatea, asa cum o percep eu in momentul cand citesc povestea.

Mi-a placut in adolescenta "Invitatie la vals", cum sa va spun, pana la lacrimi ...am recitit-o dupa niste ani cu convingerea ca e o carte buna si am ramas dezamagita ...pentru ca pentru mine, definitia dragostei se schimbase. Chiar ma gandeam la lista data de Viviana, jumatate din titlurile de acolo mi se pare povesti de dragoste penibile - Dama cu camelii ? Anna Karenina ? Chiar si Pe aripile vantului ?

Imi mai plac povestile de dragoste complexe si prelungite in timp, neancorate in principii stupide, in care dragostea se construieste pas cu pas, pe alte considerente decat normele sociale sau atractia sexuala ... si am descoperit in timp ca am capatat empatie pentru toleranta in dragoste si intelegere pentru relatii imorale / interzise .

Marox spune:

Pina la urma in aproape fiecare roman exista o poveste de dragoste. Mica/mare, dar exista. Din "Pe aripile vintului" lumea a retinut confruntarea dintre Scarlett si Rhett, desi distrugerea lumii vechi si construirea noii ordini era pasionanta. "Dracula" n-ar zice nimeni ca e un roman de dragoste si totusi...

Mai tineti minte colectia "Romanul de dragoste"? Doua carti care le-am descoperit in colectia asta si le recitesc oricind cu placere: "Con amore" de Krystyna Berwinska si "Venetia iarna" de Emmanuel Roblès.

Mik spune:

(era simpatica colectia, au publicat si H Papadat-bengescu daca nu ma insel).
Cartea cealalata nu am citit-o.

Complet off topic : mi s-a facut dor de un anticariat in Ro.

portocalia spune:

cred ca n-as mai putea citi acum un roman pur "de dragoste". zicea cineva de "Invitatie la vals", imi placuse si mie in adolescenta si am facut aceeasi greseala sa-l rasfoiesc 10 ani mai tarziu - mi s-a parut o platitudine sinistra. in schimb, cu "Anna Karenina" nu sunt de acord, Tolstoi e magistral, are o finete a detaliului si un instinct imbatabil. dar la Anna Karenina, nu dragostea e centrala, ci povestea - complexa si cu nesfarsite ramificatii, in care ne regasim atatia, poate pe rand in fiecare personaj.

mie imi place de mor Hortensia Papadat-Bengescu. si ea scrie de fapt despre dragoste, dar o face cu bisturiul in mana si atat de detasat, incat nu-ti vine sa o bagi in categoria "roman de amor". era vorba ca se va publica ultimul roman (postum si neterminat) al Hortensiei. stie cineva daca s-a publicat?

genioaranico spune:

buzna genioara nicoleta:buna,mie imi plac mult romanele lui Mihail Drumes.Iti recomand Elevul Dima dintr-a saptea,Invitatie la vals.Sunt foarte bune.Au aparul cu un ziar din Romania.PUPICI

monixy spune:

Fiecare cu povestile personale , reale sau fictionale

Pt. cititorul de placere trebuie sa existe ceva in text cu care sa poata se identifice sau cu care sa se joace sau care sa-l provoace .
Asa incat , cate persoane , atatea gusturi .

Eu nu pot sa intru in rezonanta cu anumite teme cadru , de ex acelasi cuplu prin epoci istorice diferite(ca Adam si Eva) , desi fantasticul este unul dintre stilurile mele preferate .
La fel de opac pentru mine e orice roman care are ca punct culminant casatoria (acu'ar trebui sa ma razvratesc si impotriva basmelor , in care voinicul salveaza imparatia si primeste printesa de nevasta -dar a facut-o Cornelia Funke inaintea mea ,in povestile ei fetele se salveaza singure si nu se marita la alegerea parintilor).
In altele , ma cuprinde o furie feminista cand intalnesc morala patriarhala a altui secol (Anna Karenina)(ceea ce nu inseamna ca nu consider respectiva carte de valoare).

Nu pomenesc ce imi place , deoarece tin secreta dragostea mea literara

monixy spune:

O perspectiva mult mai interesanta desfasurata mult mai complex despre dragoste si fictiune este cartea Mihaelei Ursa , "Eroticon - tratat despre fictiunea amoroasa" , aparut la editura Cartea Romaneasca .
Este un original curs de istorie a ideilor despre dragoste in fictiunile celebre ale culturii , dar si o filosofie despre influenta reciproca dintre literatura si realitate .
In capitolul "Incheiere" spune "Contrar celor care sustin ca dragostea este <universala> , cartle ne arata ca numim <dragoste> continuturi pe cat de diverse , pe atat de fascinante si particulare ... indragostitul gaseste in fictiunea amoroasa forma suprema de realism literar ." Si urmeaza o enumerare eclectica de forme , cu exemplele care au fost deja discutate , printre care iubirea pasiune (Tristan si Isolda) , iubirea magnetica (Dante-Beatrice) , iubirea boala( Werther) , iubirea conjugala (Lotte si Albert) , iubirea platonica , iubirea mistica (Tereza din Avila) , iubire idilica ,iubire seductie (Don Juan) , iubire bovarica si mai sunt multe .
In final , autoarea , care ar putea vorbi in numele oricarui cititor pasionat , spune ca la baza volumului au stat atat cultura sa profesionala specifica , cat si istoria sa personala , legata de iubire .

Am adaugat aceasta trimitere de lectura pentru cele interesate de subiect mai mult decat poate fi discutat pe un forum .