Strengari 47 - Bravo Tala! Bravo Dana! Bv R.Cata!

amy25 spune:

dupa ce m-am mai dezmeticit nitel caci fac nopti albe de vreo 3-4 zile...

Sa va zic: am fost ieri la un mic eco, asa de control sa vad mutrita lu bebe si sa negociez nitel cu doctorasul care ma opereaza.
El zice ca nu crede ca ajunge pana pe 29-30 dar mie mi s-a parut ca voia sa ma opereze chiar mai devreme, adica luni. I-am zis ca nu vreau , poate mai sta. Ar insemna ca sambata asta sa inchei 38 saptamani si dupa spusele lui e destul de marisor, la eco a lui avea ieri 3400 cu marja de vreo 400 g (nu stiu eu marja asta cum e...).
De placenta nu mi-a zis mare lucru, ca dovada ca 100 medici zic 1000 variante. Chiar si greutatea difera de cea de la Bucuresti, dar oricum stiu ca e ok si abia il astept.
Cu sanii am o problema, sunt plini de galme si durerosi si ii mai detensionez cate putin apasand usor sa iasa putin colostru caci altfel mor de durere. Ma gandesc ca lapte tot o sa fie!!!
Am vazut ca ati luat Medela Purelan pentru sani, e ok? As lua si eu insa la farmaciile de la noi nu e, nici n-au auzit...



Multumesc Bunului Dumnezeu!
37+ Victor Gabriel

AMR 9 zile

franqois spune:

Fetele,
Am fost azi la doctor. Mi-a zis ca bebe nu da nici un semn, ca e posibil sa se produca oricand, dar el nu crede si ca ne vedem martea viitoare. Asa ca nu am nicio veste sa va dau. Daca apar contractii si plec la spital va scriu.
Am cunoscut o mamica la spital, care mi-a povestit cum a nascut, de mi s-a zburlit parul. I s-a rupt apa, a venit la spital, au bagat-o pe perfuzii cu oxitocina sa-i induca dilatatia, dar ea nu s-a dilatat deloc. Si dupa aproape 12 ore de dureri groaznice i-au facut cezariana. Era traumatizata de cum a decurs. Of, imi parea asa rau pentru ea.

Pup.

39+ cu Andrei si mamy de Ioan si Stefan

monna3 spune:

Dana wow, ce poveste frumoasa si emotionanta . Ma bucur ca pana la urma ai nascut asa cum ti-ai dorit in ciuda a tuturor
Cristina cum mai esti? A mai trecut durerea?
Ronina felicitari pt vestile bune!
Happy uff... au inceput colicii?
Franqois asa de incalzire, poate se hotaraste Andrei sa vina
emmaella felicitari pt prima saptamana . Sper sa reusiti cat de curand sa papati doar de la san fara lp
Meg felicitari pt cele 2 saptamani!

Noi raportam o noapte mult mai buna, l-am luat sa doarma cu mine in pat (ca in patutul lui se tot foia si nu se odihnea deloc) si de la 1 s-a mai trezit o data la 3 si apoi la 6, deci e bine. A inceput sa suga din ambii sani la o masa deci crestem mari, probabil de aia si doarme mai mult.

Pup fetele si strengareii

Monica, mami fericita de Cezar-Andrei (04.03.2012)

megbeng spune:

amy, eu folosesc cu mare succes medela purelan; a gasit sotul de cumparat in reteaua sensiblu... poate o poti comanda online de undeva daca nu o gasesti in oras..

ronina, nu luam niciun supliment, ca la noi anemia e hemolitica, nu feripriva, deic nu avem ce lua sa ne ajute..pediatra a zis ca e suficient daca mananca bine cea mica, ca trebuie "sa o indop", sa ii dau san cat de des vrea ea...ceea ce am si facut si uite ca ia f bine in greutate.

franqois, te incurajam nitel? ai vazut doar a bebelusii astia vin cand vor ei, nu cand zic doctorii..

---

meg,dematei(9.02.2007) si Ana (7.03.2012)

"Mami, te iubesc dintotdeauna!" (Matei)

kovacsc spune:

Monna sunt bine, multumesc , m-am zvarcolit rau aseara dar pana la urma a cedat durerea, azi imi venea sa mai iau preventiv niste pastilute dar totusi m-am abtinut, deocamdata nu sunt semne ca ar reveni.
Ma bucur ca si la tine se regleaza cu somnul, cu alaptatul, pana nastem noi celelalte, voi deja sunteti experimentate.

Cristina 36s Karina, fetita noastra draga

monna3 spune:

Cristina ma bucur ca au trecut durerile . Chiar ma uitam in listuta si au mai ramas asa putine fete pe martie, acusica incepe si luna aprilie

Monica, mami fericita de Cezar-Andrei (04.03.2012)

kovacsc spune:

Saptamana viitoare merg la control si aflu si eu data nasterii, abia astept, sa ma vad si eu in lista aia o data .
Dara avea acelasi dpn ca si mine si ea are deja stabilita ziua, eu cred ca o sa o am dupa data de 3 apr.

Cristina 36s Karina, fetita noastra draga

aredwynn spune:

Am reusit si eu sa scriu povestea nasterii, asa ca o impartasesc cu voi:

Am avut o sarcina usoara, fara probleme, in care totul a decurs normal. In ultimul trimestru am avut destul de multe contractii nedureroase, la intervale neregulate, care, cred eu, au pregatit bine uterul pentru nastere. Dupa 3 zile de contractiii nedureroase , insa regulate - la 7-9 minute, sambata, 3 martie - data probabila a nasterii - la ora 0, dupa o scurgere maronie (probabil “bloody show”-ul despre care tot citisem pe net) am simtit prima contractie dureroasa. Erau tot la 7 minute, asa ca, dupa o ora de cronometrat, am facut un dus ca sa fiu pregatita sa plec la maternitate si m-am culcat. Durerea era ca la menstruatie, radia in spate (de fapt cred ca se simtea mai puternic in spate) si era de intensitate mica spre medie. Dimineata cand m-am trezit, situatia era aceeasi (intensitatea, frecventa contractiilor), asa ca mi-am vazut de programul normal. Am luat micul dejun, apoi am facut din nou un dus luuuung, m-am spalat pe par, mi-am indreptat parul, m-am rasfatat cu un tratament cosmetic homemade am mancat, ne-am uitat la serialul nostru... Parca devenisera din nou nedureroase contractiile, sau durerea era slaba ca intensitate. Spre seara, insa, pe la 4 -5 au inceput sa doara tot mai tare. La 8 deja erau nasoale. Dar frecventa ramasese neschmbata: intre 7 si 9 minute. Eu cronometram mereu, asteptand sa ajung la 5-1-1, ca sa plec spre maternitate. Am inceput sa fac niste exercitii cu mingea, ceva Pilates, doar doar apare vreo schimbare, insa contractiile parca se rareau - 8-9 minute. Pe la 9 a venit doula la mine, mi-a facut masaj, aromaterapie, iar pe contractii imi presa spatele in locul unde durea cel mai tare - lucru care ajuta enoooorm!!! M-am relaxat atat de bine incat aproape ca am adormit. Pe la 11 am comandat o mancare chinezeasca picanta, pt ca iar se linistise situatia - durerea devenise mai suportabila, parca. Apoi ne-am pus in pat, dar eu n-am mai putut dormi. Tot la 7-8-9 minute, contractiile incepusera sa doara foarte foarte tare. Parca nu ma mai ajuta nimic, iar faptul ca nu deveneau mai dese ma exaspera, imi inchipuiam ca sunt abia la dilatatie 1-2 si ca o sa mai dureze enorm de mult. Pe la 3 deja erau insuportabile, iar distanta - tot de 7 minute. Am inceput sa plang ca un copil, simteam ca nu mai rezist, la fiecare contractie aveam senzatia ca mii de ace patrund prin piele, muschi, oase, nu cred ca mai localizam exact durerea. Totusi, presiunea aceea pe spate cred ca mai ajuta, macar psihic. Nu imi mai gaseam vreo pozitie care sa simt ca ajuta, parca putin aplecata, in bratele lui Ionut, era mai ok. Pe la 3:30, mi-a pregatit Ionut o baie relaxanta, cu lumanari, dar pentru ca durerea era cam la fel de intensa, i-am zis ca nu mai pot, vreau la maternitate sa-mi faca epidurala. Cred ca problema era ca trecuse prea mult timp si nu se schimba nimic. Imi imaginam ca o sa mai dureze mult si bine pana o sa ajung la contractii 5-1-1 si asta ma speria. Intre contractii ma simteam bine, puteam sa ma relaxez, mai ales in baie. Pe la 4:30 sunam medicul si doula si ma pregateam sa plec. In jur de 5 am ajuns acolo, cu contractii tot la 7 minute mai putin dureroase. Venise si doula si asta era bine, pentru ca ea stia cel mai bine cum sa ma preseze pe spate. Durerea coborase, zona spatelui care ma durea era mai jos acum, poate asta era motivul pentru care nu mai erau atat de dureroase contractiile. Dureau, dar fata de cum fusese acasa, era mai bine. A venit asistenta sa ma ia in primire si am urcat la cabinet sa ma vada medicul de garda . Am lasat-o sa verifice dilatatia numai pt ca eram si eu curioasa. Banuiam un 2 cm, dar surpriza - 6-7 cm. Mi-a facut un eco (a sunat-o dr mea sa-i spuna sa-mi faca, pt ca, la ultima ecografie, bebica mea avea cordonul in jurul gatului). La dilatatia asta, m-au dus direct in sala de nasteri. Eu respiram adanc pe fiecare contractie, iar asistenta (care incerca sa fie draguta, de altfel), ma enerva cu insistentele ei sa "oftez". M-am mai plimbat prin sala de nasteri, imi era mai bine asa decat sa fi stat intinsa. Ionut si doula erau la imbracat in haine sterile. A venit apoi asistenta enervanta sa ma conecteze tns. I-am zis ca nu vreau sa stau intinsa, dar ea insista ca trebuie neaparat, ca trebuie sa stim ca e ok bebe (probabil tot din cauza circularei de cordon). N-aveam energia necesara sa ma cert cu ea, asa ca am acceptat. Intre timp a ajuns si dr, a verificat dilatatia - 8 cm. M-a intrebat daca sunt de acord sa-mi rupa membranele, mai mult asa, retoric, ca oricum nu ma mai interesa, vroiam sa ma lase toti in pace. Mi-a spus ca trebuie sa-i las sa-mi puna o perfuzie cu glucoza, ca e mai safe pentru mine si ca sa am incredere ca nu-mi pune altceva. Am acceptat si asta. Mi-a zis ca nu o sa fie mai dureroase contractiile de acum, doar mai frecvente. Si asa a fost. M-a intrebat de ce am venit asa tarziu, ca ea se temea de circulara de cordon, i-am spus ca eu stau cu cronometrul in mana de ore in sir si contractiile n-au devenit mai dese de 7 minute. M-a intrebat daca vreau epidurala, i-am zis ca nu, contractiile erau suportabile fata de cum fusesera acasa. Dupa asta m-a mai conectat o data la tns, cu conditia sa nu ma lase 20 de minute, ca nu vroiam sa stau culcata pe spate, ci pe o parte. Asistenta ma tot batea la cap sa urlu, sa oftez, sa nu ma abtin, dar mie imi era bine cu respiratiile mele lungi, asa ca la un moment dat, in toata starea aia de "nu mai aud/vad/simt nimic in jurul meu" in care vroiam sa ma lase toata lumea in sa-mi vad de travaliul meu, m-am rastit la ea sa ma lase in pace. Ionut tot intra si iesea sa discute cerintele noastre legate de bebelus.N-a mai trecut prea mult timp si am simtit capul bebelusei foarte jos. I-am spus asistentei si ca simt o nevoie incontrolabila de a impinge. Mi-a spus ca e gata, urmeaza sa nasc. M-a ajutat sa ma ridic si sa merg la masa de nasteri. L-au chemat pe Ionut care vorbea cu neonatologul. A venit si doula (iesise sa-si alapteze bebelusul). Eu nu prea mai realizam ce se intampla, nu m-am panicat, asa cum m-as fi asteptat. M-a intrebat daca sa-mi faca episiotomie, i-am zis ca mai bine vedem daca e cazul. Cand a venit urmatoarea contractie, parca a impins singur corpul meu, nu pot sa explic senzatia. Dupa 2 contractii a iesit capul (nu total) iar asteptarea urmatoarei a parut lunga, simteam ca imi crapa pielea, dar dupa a treia (contractiile erau foarte apropiate, probabil la 1 minut), Natalia era afara. Mi-a pus-o pe burtica.Era roz, era moale si mirosea atat de frumos, mirosea a bebelusul meu. Era un miros pe care nu l-am mai simtit niciodata si, totusi, imi parea atat de cunoscut. Am auzit pe cineva spunand ca e 6.35.Nu am mai putut decat sa spun “scumpa mea”, nu mai avem putere sa fac nimic, ma simteam eliberata si stoarsa si de ultima picatura de energie. I-am numarat, totusi, degetelele. Am remarcat ca avea unghiutele lungi si m-am gandit ca va fi greu sa i le tai :) Ionut ne-a pupat pe amandoua si cred ca a inceput sa planga. Nu am mai avut putere sa ma uit la el, privirea imi era fixata pe fetita mea. Expulzia in sine nu mi s-a parut dureroasa (poate doar momentul dintre a doua si a treia contractie in care a stat capul pe jumatate iesit). Nici impinsul nu mi s-a parut greu, aveam senzatia ca organismul meu face tot, ca impinge singur. Cand a iesit cu totul am simtit cum imi cade burta In cateva minute (nu stiu exact cate, probabil vreo 7-8) n-a mai pulsat cordonul, asa ca a putut fi clampat. Ionut a facut treaba asta. Natalia nu a plans deloc, a fost foarte linistita, a stranutat doar Au luat-o, apoi, s-o masoare/cantareasca - Ionut a tinut-o de manuta tot timpul, apoi a luat-o in brate si n-a mai lasat-o. Eu am ramas pt restul operatiunilor - iesit placenta (cel mai probabil intacta – nu stiu de ce, dar pe masura ce iesea, o tot taia -, dar tot mi-a facut chiuretajul ala nasol - doare ca naiba). A fost si o mica fisura de perineu - ea a zis 1 cm (probabil pentru ca a tras de capusor, daca mai astepta o contractie, probabil iesea si corpul singur). Deci a urmat cusatura - naspa. M-a intrebat daca vreau anestezie locala, i-am zis ca neaparat. Apoi am mai cerut vreo 2 sau 3, pana a terminat. Lumea se tot mira ca pentru prima nastere a decurs totul repede, iar eu n-am urlat - nu mi-a venit sa urlu, ca nu m-as fi abtinut Doula a stat cu mine tot timpul, cu comprese, cu incurajari, cu vorbe bune, sa mai transmita ce ziceam eu probabil mai neclar - a fost super! M-a pupat pe frunte la sfarsit. A venit si Ionut cu Natalia in brste, la capul meu, sa-mi mai distraga atentia de la cusut Eu nu mai aveam deloc energie, vroiam doar sa dorm. Ulterior am aflat ca aveam hemoglobina 8 – probabil anemia era motivul. Intr-un final a terminat si dr si a venit la capul meu sa ma felicite. M-a mangaiat pe frunte, a fost draguta. M-am mutat pe pat si am pus-o pe Natalia la san. A supt cu pofta cateva minute. Apoi a trebuit sa ma ridic, m-am pus pe scaun sa ma duca in salon. Aproape ca am lesinat. Am fost adormita destul de mult, nu mi-a fost foame, asa ca m-am ridicat doar pe la 5 seara. Aratam mai insarcinata decat inainte, de la perfuzii, eram umflata si mai aveam inca burta ca de 6 luni. A treia zi am plecat acasa, desi mai puteam sta o noapte, dar ma simteam bine. Ionut a stat cu noi tot timpul. Pe Natalia am tinut-o in camera, nu am dus-o deloc la nou-nascuti. Acum nici nu ne mai aducem aminte cum era viata inainte de a o avea pe ea. Noi invatam sa fim parinti, ea – sa fie copilul nostru, fiecare zi e altfel decat cea dinainte, descoperim mereu lucruri noi si incercam sa ne bucuram de fiecare moment.

Anca, mamica Nataliei

monna3 spune:

Anca foarte frumoasa povestea . Sa va dea Dumnezeu sanatate si voua si bebelusei sa va puteti bucura de fiecare zi a vietii in 3

Monica, mami fericita de Cezar-Andrei (04.03.2012)

kovacsc spune:

Anca am ras cand am citit ca ai tipat la asistenta imi si imaginam scena macar te-a lasat in pace? si mi-au dat lacrimile cand ai spus de mirosul ei . Eu deja ma intreb demult cum de am stat fara fetita mea si inca nu s-a nascut, probabil ca dupa nastere ma leg de patutul ei.
Va doresc din inima sa va bucurati din plin de aceste momente unice.

Cristina 36s Karina, fetita noastra draga