Chiar copiem modele de familie ?

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns freedelia spune:

Eu sunt absolut convinsa ca fara un efort constient de a invata si aplica alte tipuri de comportament, ajungem mai mult sau mai putin sa ne comportam la fel ca cei care ne-au crescut. Cum spunea si Bird, daca vezi in asa ca parintii de cate ori au opinii diferite ajung sa se injure, jigneasca,poate chiar sa se bata, ala este modelul pe care il cunosti de abordare a conflictelor. Evident ca nu esti doomed sa ajungi copia lor, dar ca sa ajumgi sa reactionezi diferit, trebuie sa inveti de la cineva, poate din carti, poate din alte relatii, de la terapie, etc, alte moduri de a aborda conflictele. I asta ia practica, ia timp. Daa toata copilaria ai crescut cerandu-te in pare cu parintii si vazandu-i pe ei certandu-se si nerespectand opiniile diferite de ale lor, nu va fi usor dintr-o data sa incepi sa respecti opiniile altora.

Alt exemplu, rezolvarea problemelor, a situatiilor dificile. Am un exemplu personal aici. maica-mea de fiecare data cand se intampla ceva, de exemplu am intarziat si am pierdut un tren, am cumparat ceva care se dovedeste de praosta calitate, etc, primul lucru pe carw il face e sa caute vinovat. Adica se exprima ceva de genul -- pai sigur ca am pierdut trenul, ca nu trebuia sa te ascultam pe tine sa mergem cu taxiul, trebuia sa luam metroul. Sau normal ca am cumparat porcaria asta, ca asa e tac-tu zgarcit, si pana la urma tot mai mai mult cheltuim. Ei, eu cu acest model ma lupt inca si acum, la 33 de ani. Cand sunt supra stresata, nervoasa, depasita de ceva, primul lucru care imi iese din gura este sa dau vina pe cineva, chiar daca nu e vina nimanui...

Sunt o gramada de astfel de exemple, si toate la un loc influenteaza o noua relatie, daca nu te lupti sa le schimbi.

Delia, 21+ cu si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aqai spune:


Nu buflea, nu modelul de familie se perpetueaza, dar comportamentele, fara un efort major de corectare unde e cazul, da.

cand am citit prima data ideea ca noi copiem modelul parintilor, am fost "shocked". Mi-a luat multa literatura, introspectie si analiza si a altora ca sa imi dau seama ca e adevarat.

Asa cum de la parinti invatam sa vorbim, sa mancam, sa ne impbracam, si modelul comportemental tot de la ei ne vine. Copii fiind, suntem niste mici maimutici care punem peste personalitatea noastra ceea ce vedem ca si comportament. Cand crestem, in cazul fericit incepem sa observam, sa distingem binele de rau, sa ne propunem niste repere si sa facem schimbari.

Dar sincer, e al naibii de greu. De multe ori nici nu vedem ce zace in noi ca sa stim ce sa corectam si ne imaginam ca plutim prin viata ca niste persoane righteous dar facand rau in jur cu nemiluita... fiindca atat stim sa facem. Ma gandesc acum la copiii care au vazut multa violenta in familia lor si care ajunsi la maturitate au constiinta faptului ca e gresit sa lovesti, sa faci rau fizic, insa nu trec mai departe sa-si analizeze tiparul relational si transforma abuzul fizic in unul psihic...

In partea cealalata este modelul echilibrat, sigur pe sine, cu respect fata de sine si fata de ceilalti. O persoana care a crescut intr-un astfel de mediu si si-a intiparit un astfel de model comportamental va alege compania unor persoane similare si va accepta greu alt fel de comportament.





Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Freedelia,
mi-ai luat vorba din gura .

Asa e si in familia sotului meu, primul lucru cauta un vinovat. Am avut probleme cu sotul meu in primii ani ca nu intelegea cum anume nu conteaza cine e vinovat . In familia lui nimeni nu isi asuma nici o responsabilitate, altcineva e de vina intotdeauna. Lumea se darama in jurul lor dar ei sunt perfecti si nevinovati...doar ghinionisti.

A durat o vreme sa-l invat pe sotul meu sa vada faptul ca de cele mai multe ori cel care a gresit (eu sau el) nu a facut-o cu intentie si in loc sa ne concentram pe vinovat mai bine ne concentram pe cum vom repara greseala facuta.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui Aqai


Nu buflea, nu modelul de familie se perpetueaza, dar comportamentele, fara un efort major de corectare unde e cazul, da.
greu alt fel de comportament.



Subscriu.
Parintele e primul model al copilului. E prima lectie practica din viata.
Asa cum parintele isi va gestiona si constientiza emotiile, asa cum parintele se va raporta sie insasi , partenerului, sefului, vecinilor, colegilor, etc, asa va invata si copilul sa faca.

Asta nu inseamna ca daca un baiat isi vede mama batuta de tata va face si el la fel, sigur sigur, cu sotia lui. Dar se va lovi cu siguranta de incapacitatea de a-si gestiona emotiile sau de a vorbi despre ceea ce simte. Iar de aici, apar diverse reactii.
Cand va fi furios va spune sotiei ´´ar trebui sa te bat sa iti intre minte-n cap´´ Si se va razbuna pe vitrina facand-o tandari.
Sau, chiar isi va lovi sotia, dar asta nu-i rezolva problema emotionala si va capata pe langa asta si regrete, care-i vor ingreuna si mai tare situatia . Sau pur si simplu isi va face lui insusi rau.

Daca o mama va considera casnicia ca fiind altarul sacrificiului si va ramane in orice circumstante devotata sotului sau , atunci fiica asta va intelege ca e casnicia: un el cu toane, care tuna si fulgera, si o ea care tace si inghite pentru ca ´´asa-s barbatii´´. Sansele sunt mari ca fiica sa aiba fix acelasi model de casnicie ca mama sa. Iar daca nu il are natural, si-l creeaza singura. Preluam modelele si credintele parintilor iar ele devin ale noastre. Si nici macar nu ne dam seama de asta, nu intotdeauna.

De asemenea, o mama divortata care se plange fiicei pentru nefericirea ei gasind ca fiind vina exclusiva a barbatului , ii va oferi acesteia imaginea sotului-barbatului: profitor, porc, fustangiu, nerecunoscator, samd. Pe principiul ´´profita mama, tu de el, inainte de a profite el de tine´´, fiica porneste in viata cu neincrederea intr-un eventual partener si cu ideea ca partenerii sunt defapt in competitie, nu in completare. Si de aici, apar diverse scenarii.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Da, eu cred ca modelul de familie are un cuvant greu de spus, adeseori determinant.
Mai cred ca, daca vorbim de un model toxic, iti trebuie mare determinare si sansa ca sa scapi de el. Cazurile pe care le-am vazut si le vad si in prezent imi confirma teoria asta.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Yasmine spune:

Citat:
citat din mesajul lui ruxij

Nu o copiaza si nu suntem doomed sa repetam fix ce au facut ai nostri, dar este intr-adevar un model pe care il folosim cand decidem ce e "normal" si ce nu. Fiecare interpreteaza poate diferit ce vede in familie, dar suntem influentati, chiar dc sigur ca fiecare relatie are particularitatile sale.


Perfect de acord!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui Yasmine

Citat:
citat din mesajul lui ruxij

Nu o copiaza si nu suntem doomed sa repetam fix ce au facut ai nostri, dar este intr-adevar un model pe care il folosim cand decidem ce e "normal" si ce nu. Fiecare interpreteaza poate diferit ce vede in familie, dar suntem influentati, chiar dc sigur ca fiecare relatie are particularitatile sale.
Perfect de acord!

Si eu sunt de acord cu fraza lui Ruxij ... pornim in casnicie cu un model in cap si e foarte posibil ca acesta sa se modifice in adaptarea celor doua lumi ...

Sigur ca nu discutam de extreme - abuzuri, batai, alchoolism ...etc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Delia21 spune:

Buflea,eu am crescut intr-un mediu tare toxic:parinti care se jigneau si blestemau la tot pasul,tata violent ,mama supusa;nu am preluat modelul ba cu disperare am fugit de personalitatile "neechilibrate".Nu suport tensiunea in familie caci am crescut cu ea! Am avut norocul sa locuiesc pentru 4 ani ajunsa in NY cu o familie armonioasa(desi cei 2 erau casatoriti de peste 35 de ani!) cum nici in imaginatia mea cea mai blanda nu as fi putut inchipui asa ceva...si am preluat acel model,si anume:i multumesc omului la tot pasul pentru tot ce face si pentru simplul fapt ca are rabdare cu mine,cu copilul,etc....Am vazut ca oamenii raspund tare bine cand le sunt apreciate faptele,atitudinile bune....si cand spui acel simplu "multumesc" si "apreciez"...parca inviti persoana sa fie amabila in continuare.Familia mea acum nu are nimic din cea in care am crescut eu.Sa mai spun ca tata a crescut cu 2 parinti calmi si buni ca untul pamantului,e rasfatau reciproc...iar tata nu a luat nimic din calmul si voiosia lor?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aqai spune:

delia, excelent, ai avut sansa unui alt model si deschiderea de a te schimba!

daca ai reusit sa si scapi de alegerea nepotrivita, inca o data felicitari.

Am citit ca inconstient ne indreptam spre anume tipoligii si ne alegem un partener si nu altul in functie de modelul cunoscut, fiindca incercam sa reproducem o situatie familiara, chiar daca daunatoare pentru noi. Asa o fi. Io mi-am ales sotul sa fie cat mai la polul opus fata de tatal meu - asa asta credeam ca fac. Si am facut tot timpul pe dracul in patru sa fiu independenta financiar ca sa nu stau intr-o casnicie proasta ca mama doar din motive financiare.

daca as avea chef de umor negru v-as invita sa pariati pe reusita alegerii mele.





Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui Aqai

delia, excelent, ai avut sansa unui alt model si deschiderea de a te schimba!
daca ai reusit sa si scapi de alegerea nepotrivita, inca o data felicitari.
Am citit ca inconstient ne indreptam spre anume tipoligii si ne alegem un partener si nu altul in functie de modelul cunoscut, fiindca incercam sa reproducem o situatie familiara, chiar daca daunatoare pentru noi. Asa o fi. Io mi-am ales sotul sa fie cat mai la polul opus fata de tatal meu - asa asta credeam ca fac. Si am facut tot timpul pe dracul in patru sa fiu independenta financiar ca sa nu stau intr-o casnicie proasta ca mama doar din motive financiare.

daca as avea chef de umor negru v-as invita sa pariati pe reusita alegerii mele.

Aiurea ... fugi mai de aici ca sotul partenerul ti-l alegi cu lista de "asa DA si asa NU" cand il cauti pe eharmony.com ...dar cand te impiedici de el in tinerete si intrii cu capul in sac, crezi ca mai stai sa vezi daca e sa nu ca modelul parintilor personali ?

Asta vine in sprijinul teoriei mele ca plecam la drum cu o definitie a familiei (pentru ca nu am experimentat alta) si pe parcurs ea se schimba in functie de cum curg evenimentele prin relatia aia.
Deci influenta de acasa este importanta dar nu definitiva - asta pentru cele / cei care se tem ca copiii lor vor copia anumite trasaturi negative existente in familia lor.

Mergi la inceput