Nu pot sa uit!
Raspunsuri - Pagina 12
olympia spune:
Ilia, din ce povestesti, mama ta pare sa fie intr-o permanenta pozitie de "care pe care" in relatiile cu cei dragi, nu te lasa tentata de tiparul asta, nu te defineste si e si pagubos pentru cel ce-l practica.
Cere sotului exact ce ai nevoie in momentul in care ai nevoie, fara interpretari de tipul "da el de ce nu s-a gandit, daca nu s-a gandit nu-i pasa...". Daca nu comunicati permanent nu stii ce gandeste, poate nu-i vine sa-ti spuna. Daca v-ati dat o a doua sansa , las-o curata pana la capat, fara a amesteca in ea revanse sau competitii de tipul care-i mai bun, mai puternic, mai independent.
Ingrid S spune:
Ilia. Dupa un an de psihoterapie ai descoperit ca mama e vinovata. Bine. La anul o sa descoperi ca e tata si apoi bunica. Nu stiu in ce masura te ajuta pe tine mersul la psiholog. Pentru ca nu mama a stat in casnicia ta. Ai doua variante mari si late:
- constientizezi ca e vorba de tine si sotzul care te-a inselat, ii acorzi iertarea si inchizi subiectul pentru totdeauna;
- nu-i acorzi iertarea si te desparti, luand in calcul suferinta copiilor care va fi mare, sa nu te astepti la altceva.
O lungesti fara rost pe forum, mai bine iti vezi de viata si copiii tai.
balanta spune:
no ce sa zic...eu am mers vreo 3 ani dupa 2 ani de zbucium plus apoi vro 2 de dezvoltare personala...ce sa zic...cred ca a meritat...adica deja se apropie menopauza si uite asa trece viata...
balanta spune:
no, stau si ma gandesc cum ii asta, cu inchisul subiectului pentru totdeauna...eu una emotional sunt ca si comparatie ...precum creierul dintr-un craniu spart...adica fragila si ce pulseaza la fiece atingere...adica cum asa pur si simplu nu mai spun nik...poi eu spun si daca nu am motiv... adica cum il inchid?...si mintea mea ce face?...o ia rara ???....pai cred ca mi-ar trebuit vreo 10 ani sa trec peste ce spune Ilia...adica strict in situatia ei...cu 3 plozi...cu vise puse in cui pt dansu si familie...adica isi pune masca nu?...si zambeste ca si cum e reindragostita?
portocalia spune:
Ingrid, ce frumos ar fi sa putem ierta cand vrem si sa putem inchide capitole cand ne convine! Din pacate, realitatea ne spune altceva.
buli spune:
da, am observat si eu - pt. relatia defectuoasa cu sotul, el e de vina, pentru felul neconfortabil in care iti pui problemele e de vina mama.
inteleg foarte bine ce vrei sa spui, imi dau seama cum gandesti (am pe cineva f apropiat care are fix acelasi mecanism de gandire), asa ca o sa-ti spun direct: cheia problemelor e la tine.
tot ce tine de tine, tu poti rezolva.
si nu e cred ca e adevarat ca mama ta nu te iubeste, asta e o alta vina pe care i-o dai ei. nu mai da vini la nimeni, nici macar tie. ia situatiile asa cum sunt si incearca sa rezolvi ce poti din ele.
cand nu mai poti faci o reevaluare a situatiei.
si cam tot asa.
buli spune:
revin.
se poate sa ai impresia ca tu "faci prea mult" iar altii prea putin.
dar sa stii ca oamenii care "nu fac" in general nu pot face. deci sunt cumva mai slabi, mai tristi, nu-s de invidiat.
mereu ala puternic "va face", el e cel care misca lucrurile inainte.
nu te mai uita in urma. uita-te bine in oglinda, iubeste-te, apreciaza-te si ia ce-i mai bun in viata, nu mai sta sa despici firele urate in 4.
o stii pe aia cu "Da-mi Doamne seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele", nu?
cam asta e esenta, zic eu.
curaj, capul sus, genunchii drepti, pletele in vant 
AgnesLuca spune:
Mie Ilia mi se pare in contnuare aceeasi persoana inteligenta si cu resurse chiar daca aparent stagneaza. Eu zic ca pur si simplu mai are nevoie de timp sa/sau de impulsuri care sa vina din relatia ei si sa o indrepte intr-o anumita directie.
Iar sfaturile de a se reechilibra emotional in cadrul relatiei ei actuale mi se par utopice si puerile (iertare, nu vreau sa jignesc pe nimeni, cred doar ca cei care le dau nu stiu din experienta proprie ce inseamna sa fii intr-o relatie care te consuma din punct de vedere emotional - si aici ma refer la un consum in sens negativ, desigur). In plus, sotul Iliei, asa cum mi-l amintesc eu din epopeea de acum doi ani n-o sa-i permita ever detasarea emotionala in cadrul relatiei (mie personal el mi se pare ca se alimenteaza energetic din relatia asta de aceea nici nu a fost in stare sa-si puna obiectiv problema de a o parasi).
Ilia 
, parerea mea este ca aveti nevoie de distanta; poti incerca sa negociezi cu el o separare temporara ? Asta cu "El asteapta decizia mea..." mie mi se pare mai degraba un fel de presiune asupra ta, imi amintesc de reactiile lui de acum doi ani si de aia nu prea am incredere, sper sa gresesc.
Si sa stii ca e intr-adevar asa cum intuiesti deja, daca reusesti sa te desprinzi emotional de relatia actuala asa cum a fost si este (nu stiu daca este posibil asta fara pierderea efectiva a relatiei) o sa simti o explozie de energie pozitiva in tine de o intensitate extraordinara care o sa-ti dea puteri nebanuite. Asta apropos de situatia mama singura cu trei copii 
AgnesLuca spune:
M-as bucura mult sa nu am dreptate si sa citesc eu gresit printre rinduri, dar cred ca titlul subiectului ar trebui sa fie "Nu sunt lasata sa uit" pentru eu ca simt ca exista neliniste in relatia asta Ilia, care nu vine doar din directia ta, iar aceasta neliniste este cea care te face sa te intorci mereu la momentele dureroase. Si nu, nu este vorba despre neimplicarea in activitatile familiale cum ai incercat tu sa dai exemple, ci de ceva mult mai profund pe care insa ti-e teama sa-l identifici si sa-l numesti pentru ca daca ai face-o ai fi in fata unei realitati pe care (inca) nu esti pregatita sa o accepti.
Inca o data, m-as bucura mult ca ceea ce simt eu sa nu fie asa si sa fie doar indus de experiente personale dintr-un trecut pe care l-am lasat de ceva vreme in urma
rrox3 spune:
Ilia ma gandeam daca ceea ce te supara acum atat de tare in relatia asta nu e defapt ceva ce a fost mereu in relatia asta, fara ca tu sa realizezi. Asa cum te-am citit eu acum doi ani si cum te citesc acum, anul asta de terapie nu a adus deloc stagnare, cum pare la prima vedere. Ai parcurs fix drumul pana la izbucnirea de acum, care e altceva decat doar urmarea adulterului. Cred ca esti mai aproape de tine si iti permiti sa vezi mai mult si din tine si din sotul tau si, mai ales, din relatia voastra. E o simbioza acolo si cred ca tu ai inceput sa simti nevoia unei altfel de relatii, mai autentice.
Inselatul e doar ceva palpabil de care te poti lega, e cel care a zdruncinat iremediabil idealul relational care ar fi trebuit sa fie panaceul lipsei iubirii din copilarie.
Numai bine iti doresc. Mergi inainte catre tine si vei gasi si raspunsul. La un moment dat vei stii cu certitudine ce ai de facut