Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (79)
Raspunsuri - Pagina 8
Ioanact spune:
Doamne Ajuta!
MaraAnisia te voi pomeni in rugaciune!
Dumnezeu si Sfantul Spiridon sa-ti ajute la servici sa-ti (va) fie bine!
Cum mie mi-a ajutat Sfantul Spiridon iti (va) recomand sa va rugati si Sfantului Spiridon si sa-i cititi Acatistul.
Intr-adevar, frumoasa pilda. Multumim! 
Cateva cuvinte despre saptamana care a inceput si anume: cea a patimilor sau Saptamana mare.
Saptamana Patimilor exprima perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare inclusiv. Conform randuielilor canonice, in aceasta saptamana se ajuneaza pana spre seara. Caracteristica esentiala a acestei saptamani sunt Deniile.
Luni, in Saptamana Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti. El este o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut de Iuda. Acuzat de desfranare, ajunge in temnita. In urma talmacirii unor visuri, este scos din inchisoare si pus administrator peste tot Egiptul. Stapanirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruintei lui Hristos asupra pacatelor lumii.
Tot in aceasta zi se face pomenire si de smochinul neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda data omului, din care trebuie sa retina, ca Dumnezeu este atat iubire cat si dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rasplati, ci va si pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Incepand cu Denia de duminica seara, se canta pana in Sfanta si Marea Joi urmatorul tropar:
"Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".
Marti se face pomenirea celor zece fecioare. Este o pilda care are menirea sa ne tine treaza datoria de a trai permanent in Hristos. Numai asa vom avea raspuns bun la judecata finala, caci prin implinirea voii divine, Hristos ia chip in noi. Concluzia acestei pilde este ca Hristos, trebuie sa Se regaseasca in fiecare dintre noi in orice moment. Din pilda retinem ca cinci fecioare au avut doar candela fara ulei, iar celelalte cinci au avut si candela si ulei. Candela fara ulei reprezinta relizarea de sine in totala nepasare de ceilalti. Candela cu ulei reprezinta evlavia insotita de milostenie.
In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos. "Doamne", zicem noi catre Hristos, "femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta", deci, fiind miscata de harul dumnezeiesc spre cunoasterea cea mai presus de intelegere, "a luat randuiala de mironosita". A facut ceea ce doreau sa faca femeile mironosite dupa inmormantarea Mantuitorului. A anticipat inmormantarea lui Hristos si pregatirea Lui cu miresme, "aducand mir de mult pret". A fost mistuita de dorinta de a i se dezlega pacatele: "Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul".
Joia Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul patimilor prin vinderea Domnului. Dupa ce a savarsit Cina cea de Taina, Mantuitorul le da ucenicilor o noua porunca: "Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." Nu intamplator in fata Sfantului Potir, noi spunem Mantuitorului: "Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta".
In Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul. Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mantuitoare si infricosatoare. Sfinte pentru ca Cel ce sufera este Fiul lui Dumnezeu, mantuitoare pentru ca Cel ce patimeste nu este un simplu om si infricosatoare caci toata faptura s-a schimbat la rastignirea lui Hristos: " Soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat si multi din morminte au inviat".
In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea lui Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricaciune la viata vesnica pe cei din veac adormiti.
Astfel, noi zicem: "Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fara de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie". Randuiala Bisericii noastre este ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea.
Ajunsi in ziua Sfintei Invieri, Biserica ne cere:
"In Ziua Invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".
Sa luam aminte la cum petrecem aceste zile, ca la finalul lor sa avem putere sa raspundem chemarilor Sfantului Ioan Gura de Aur:
"Toti sa va ospatati din ospatul credintei, toti sa luati bogatia bunatatii. Nimeni sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia cea de obste, nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorat la iad. Si aceasta mai inainte apucand Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos, s-a amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a omorat, s-a amarat ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si s-a intampinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Inviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos si au cazut dracii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata vietuieste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in mormant. Ca Hristos inviind din morti incepatura celor adormiti S-a facut. A aceluia este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin".
ALINA 
de 
IOANA (11 Ianuarie 2008) + 
JUSTINA (14 Aprilie 2010)
Blogul fetelor!
MULTUMESC DOAMNE PT CELE 2 PRINTESE!!
Livsy spune:
Doamne ajuta!
Pentru ca Ioanact ne-a trimis o asa frumoasa descriere a zilelor Saptamanii Mari, va trimit si eu un articol despre Miercurea Mare, preluat de pe ”crestinortodox”. Sa fie de folos!
Dar mai inainte: Mara, Sa ne aduci vesti bune!
Raisa, Ioanact, Anna85 si absolut toata lumea: post binecuvantat in continuare si vesti bune! 
Doamne ajuta!
* * *
"Cantarea Casianei” este unul dintre cele mai profunde si frumoase imnuri liturgice din Saptamana Patimilor. Stihira se regaseste in Triod in cadrul Deniei din Miercurea Mare, aratandu-ne drept pilda pocainta femeii pacatoase, care a uns cu mir pe Domnul Hristos:
"Doamne, femeia ceea ce cazuse in pacate multe, simtind Dumnezeirea Ta, luand randuiala de mironosita, si tanguindu-se a adus Tie mir mai inainte de ingropare, zicand: Vai mie! Ca noapte imi este mie infierbantarea desfraului si intunecata si fara de luna pofta pacatului. Primeste izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoti cu norii apa din mare; pleaca-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecaciune. Ca sa sarut preacuratele Tale picioare si sa le sterg pe ele iarasi cu parul capului meu. Al caror sunet auzindu-l cu urechile Eva in rai in amiazazi, de frica s-a ascuns. Cine va cerceta multimea pacatelor mele si adancurile judecatilor Tale, Mantuitorule de suflete, Izbavitorul meu? Sa nu ma treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemasurata mila.“ (Slava..., Si acum..., de la Stihoavna Utreniei zilei)
Cine a fost "Casiana calugarita" ?
Stihira este atribuita de Triod "Casianei calugarita”, cea mai cunoscuta femeie imnograf, si singura ale carei cantari s-au pastrat pana astazi in cartile de cult. Desi nu multi credinciosi au auzit de ea, mai ales ca majoritatea calendarelor nu o amintesc, "Casiana calugarita” este o sfanta a Bisericii Ortodoxe, praznuita pe 7 septembrie.
Despre "Casiana calugarita“ (autoare a 49 de imnuri religioase si alte 261 versuri profane), pr. prof. Petre Vintilescu precizeaza ca ii intrece cu mult pe imnografii secolului al IX-lea, care, desi manuiau foarte bine condeiul, adoptau un stil bombastic. "Cassia“, "Icassia“ sau "Cassiana monahia“, asa cum este amintita de cartile de cult, era "inteligenta si inzestrata cu un remarcabil talent poetic“, stralucind "prin originalitate in opera sa, in care stia sa uneasca delicatetea simtirii cu o adanca religiozitate si cu o energica francheta“ (pr. prof. Petre Vintilescu, "Poezia mnografica“).
Chipul si sufletul ei erau de o frumusete rara, drept care cronicarii vremii amintesc ca a participat la o "infatisare a mireselor", unde au fost adunate cele mai frumoase fecioare, pentru ca imparatul Teofil sa-si aleaga dintre ele pe viitoarea imparateasa. Captivat de frumusetea Casianei, tanarul imparat s-a apropiat de ea si i-a zis: "Prin femeie sau intrat in lumet cele josnice", facand aluzie la pacatul Evei. Atunci, preainteleapta Casiana, rosind cu sfiala, i-a raspuns lui Teofil zicand: "si prin femeie sau venit sit cele mai alese", referindu-se la nadejdea de mantuire adusa in lume de intruparea lui Hristos prin Fecioara Maria. in fata marii indrazneli si a intelepciunii Casianei, el s-a retras de la ea, oferind marul de aur, simbol al alegerii ca imparateasa, prudentei Teodora.
Povestea inedita din spatele Cantarii Casianei
"Cantarea Casianei”, cea mai cunoscuta lucrare din cadrul operei sale imnografice, are o istorie cu totul inedita.
Cronicarii vremii amintesc faptul ca tanara Casiana a participat la o "infatisare a mireselor", unde au fost adunate cele mai frumoase fecioare, pentru ca imparatul bizantin Teofil (829-842) sa-si aleaga dintre ele pe viitoarea imparateasa. Captivat de frumusetea Casianei, tanarul imparat s-a apropiat de ea si i-a zis: "Prin femeie sau intrat in lumet cele josnice", facand aluzie la pacatul Evei. Atunci, preainteleapta Casiana, rosind cu sfiala, i-a raspuns lui Teofil zicand: "si prin femeie sau venit sit cele mai alese", referindu-se la nadejdea de mantuire adusa in lume de intruparea lui Hristos prin Fecioara Maria. In fata marii indrazneli si a intelepciunii Casianei, el s-a retras de la ea, oferind marul de aur, simbol al alegerii ca imparateasa, prudentei Teodora.
Departe de a se simti lezata din pricina respingerii din partea imparatului Teofil, Casiana nu isi dorea sa devina imparateasa. Dimpotriva, ea a vazut in asta pronia lui Dumnezeu, in 843, intemeind un asezamant monahal pe Xerolofos, a saptea colina a Constantinopolului, unde a fost stareta. Aici a continuat sa scrie si sa compuna imnuri inchinate Domnului.
Revenind la stihira "Doamne, femeia ceea ce cazuse...“, potrivit traditiei, expresia "de frica s-a ascuns“ este un adaos al imparatului Teofil care se afla in vizita la manastirea in care Casiana se retrasese, tocmai in momentul in care ea compunea aceast imn. inainte de a ispravi de scris, a auzit ca imparatul Teofil, in continuare atras de frumusetea ei, avea sa vina in gradina, asa ca ea a plecat pentru a se ascunde de imparat, lasand poemul neterminat in urma. Intrand in chilia Casianei si gasind pe masa aceasta idiomela, imparatul a adaugat cuvintele: "de frica s-a ascuns“. Se pare ca ele nu se refereau in mod expres la Eva (care L-a auzit pe Dumnezeu umbland prin gradina raiului "in amiazazi“), ci mai de graba la Casiana, care, auzind ca imparatul se apropie de chilii, a fugit si s-a ascuns. Vazand la intoarcerea in chilie acest pasaj, Casiana nu l-a sters, ci a continuat scrierea imnului.
Cantarea Casianei - desfranarea biruita prin pocainta
Dincolo de ineditul acestei traditii cu privire la cum a luat nastere acest imn, primeaza mesajul sau teologic, necesitatea si folosul pocaintei. Femeia despre care este vorba in acest imn nu este Sfanta Casiana, ci este "femeia pacatoasa" din Evanghelia dupa Luca, care nu apare pentru intaia data in imnografia greaca. Si Sfantul Roman Melodul i-a inchinat un condac. Potrivit bizantinistului rus Alexander Kazhdan, imnul nu se refera la Maria Magdalena, deoarece numele Mariei nici nu a fost vreodata mentionat. In timp ce Roman Melodul, potrivit lui A. R. Dyck, urmeaza linia evanghelica, Casiana, pe de alta parte, prezinta mai ales relatia dintre pacatos si Dumnezeu: femeia pacatoasa nu are pretentia de a fi mai dreapta decat altcineva (precum fariseul de exemplu), ci, cu umilinta si sinceritate, ea ingenuncheaza inaintea Domnului si isi cere iertare.
"Cantarea Casianei” ii cheama la pocainta pe toti cei biruiti de patima desfranarii (femei si barbati deopotriva). Hristos nu refuza nimanui, indiferent de multimea patimilor sale, cinstea de a "lua randuiala de mironosita”, cinstea de a-si indrepta viata si de a participa real, atat la cele ce tin de moartea si ingroparea Sa, altfel spus la taina patimirilor Sale, cat si la cele ce tin de Invierea Sa din morti, adica de a deveni martor si purtator tainic al lui Hristos Inviat.
Dar, in ceea ce ne priveste, putem deveni partasi acestor mari taine numai prin pocainta, atunci cand, asemenea femeii pacatoase, ne vedem pacatele ("Vai mie! Ca noapte imi este mie infierbantarea desfraului si intunecata si fara de luna pofta pacatului”) si imploram milostivirea lui Dumnezeu si harul Sau ( "Sa nu ma treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemasurata mila”).
Radu Alexandru
Livsy spune:
Joia din Saptamana Patimilor
Denia celor 12 Evanghelii si scoaterea Sfintei Cruci
Joia din Saptamana Patimilor este cunoscuta ca fiind ziua in care se citesc cele 12 Evanghelii si se scoate Sfanta Cruce in naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfantul Altar si asezarea ei in mijlocul bisericii, are loc dupa citirea Evangheliei a V a, atunci cand preotul spune: "Astazi S-a spanzurat pe lemn Cel Ce a intins pamantul pe ape". Sfanta Cruce ramane in mijlocul bisericii pana vineri, cand este readusa in Sfantul Altar.
La Ierusalim, incepand cu orele 16.00, se face o procesiune cu Sfanta Cruce. Procesiunea incepe de la Pretoriu si se termina la Sfantul Mormant. Credinciosii strabat drumul pe care Mantuitorul a purtat Crucea Rastignirii.
Joia Patimilor - scoaterea Sfantului Agnet pentru impartasirea bolnavilor
In Joia Mare, in cadrul Proscomidiei, pe langa Sfantul Agnet, care se foloseste la Sfanta Liturghie din ziua respectiva, se mai scoate inca un Agnet, care se sfinteste impreuna cu celalalt, fara sa se rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze fiecare separat. Al doilea Agnet va fi pastrat pana in Martea Luminata cand este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala. Dupa ce a fost sfaramat, este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an pentru impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine intemeiate.
Joia Patimilor - sfintirea Sfantului si Marelui Mir
Joia Patimilor este si ziua in care au loc sfintirea Sfantului si Marelui Mir, materia sfintita care se foloseste la Taina Mirungerii, sfintirea bisericilor, sfintirea altarelor, a antimiselor si pentru reprimirea in Ortodoxie a celor cazuti de la dreapta credinta. Mentionam ca sfintirea Sfantului si Marelui Mir nu se savarseste in Joia Patimilor fiecarui an, ci doar atunci cand se constata ca nu mai exista Mir pentru un an de zile.
In Joia din Saptamana Sfintelor Patimi, praznuim spalarea picioarelor ucenicilor de catre Hristos, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul Patimilor prin vinderea Domnului.
Spalarea picioarelor ucenicilor
In amintirea spalarii picioarelor Apostolilor de catre Hristos, exista obiceiul ca in Joia din Saptamana Patimilor, in unele manastiri, staretul sa spele picioarele a doisprezece din vietuitorii manastirii pe care o conduce.
In Israel, ceremonia spalarii picioarelor, se oficiaza pe un podium ridicat in curtea Sfantului Mormant. Acolo, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, patriarhul spala picioarele a doisprezece episcopi. Interesant este ca in jurnalul lui Necolae Ses, un pelerin in Tara Sfanta in anul 1870, se mentioneaza ca la Ierusalim, tuturor pelerinilor le erau spalate picioarele de catre monahi. Cei care participau la acest ritual, primeau un fel de "certificat de inchinator la Locurile Sfinte".
Spalarea picioarelor ucenicilor este o invitatie la smerenie, slujire, daruire pentru ceilalti pana la jertfa.
Cina cea de Taina si instituirea Sfintei Euharistii
In cadrul Cinei de Taina a fost instituita Sfanta Euharistie. Facem precizarea ca pentru poporul evreu Pastile semnifica trecerea din robia egipteana la libertate. In amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaica sacrifica un miel si-l mananca cu azima (paine nedospita, deoarece nu au avut timp sa lase aluatul sa creasca) si ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei indurate ca robi, iar ierburile amare semnifica viata petrecuta de israeliti in timpul robiei egiptene.
Mielul jertfit si mancat de evrei cand serbau Pastile era o prefigurare a lui Hristos, Mielului lui Dumnezeu Care ridica pacatele lumii (Iesirea 12, 46) si Se ofera ca hrana pentru viata vesnica.
La aceasta Cina, Mantuitorul Se daruieste pe Sine sub chipul painii si al vinului. S-a daruit si continua sa Se daruiasca in cadrul fiecarei Liturghii.
Rugaciunea din gradina Ghetsimani
In gradina Ghetsimani, Mantuitorul supune vointa Sa omeneasca celei dumnezeieisti. Acest lucru reiese din cuvintele: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta, insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti" (Matei 26, 39). Este momentul in care "Iisus s-a cununat in duh cu moartea", dupa cum marturiseste parintele Staniloae. Prin ambele vointe Hristos a dorit mantuirea noastra: prin cea dumnezeiasca binevoind impreuna cu Tatal si cu Duhul , iar prin cea omeneasca facandu-Se ascultator Tatalui. Asa a indreptat firea noastra in Sine si prin ea si pe cea din noi.
Ceea ce s-a petrecut in acea noapte la Ghetsimani, ramane pentru noi model si putere spre izbavire. Dupa cum Hristos a intarit vointa omeneasca in directia celor dorite de Dumnezeu, asa se intampla si cu cei care cer cu credinta "faca-Se voia Ta precum in cer asa si pe pamant".
Adrian Cocosila
sursa: www.crestinortodox.ro
Linkul intreg, pentru cine doreste: http://www.crestinortodox.ro/paste/saptamana-patimilor/joia-saptamana-patimilor-124512.html
Doamne ajuta!
histamina spune:
Dumnezeu sa va ajute!
Lumina Invierii sa va aduca pace si bucurie in suflet!
Livsy spune:
Vinerea Mare - moartea si ingroparea Domnului
In Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Mantuitorului. Rastignirea nu era practicata de evrei. Cu exceptia crucificarii a 800 de locuitori ai Ierusalimului de catre regele Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., in Palestina aceasta pedeapsa era aplicata doar de catre autoritatea romana. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce, era dezbracat de haine, biciuit si obligat sa parcurga drumul pana la locul executiei, cu barna orizontala a crucii in spate, legata de mainile intinse. Sentinta era pronuntata de catre conducatorul provinciei intr-un loc public.
Din Scriptura aflam ca dupa ce Hristos a fost biciuit, Pilat, guvernatorul roman al provinciei Iudeea (26-36 d.Hr.), spalandu-se pe maini, rosteste sentinta. Mantuitorul Hristos este trimis spre locul rastignirii, purtandu-Si crucea.
Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat, cu ajutorul cuielor, de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare, ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi si tintuite fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical. In varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina condamnatului, in cazul Domnului: "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor".
Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna, impreuna cu instrumentele executiei, sau putea fi incredintat oricui s-ar fi milostivit sa-l ingroape.
Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat de pe Cruce si l-a ingropat, impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat intr-o gradina din apropierea locului rastignirii.
Moartea biruita prin moartea lui Hristos
Moartea a intrat in creatie prin despartirea omului de Dumnezeu. Din iubire fata de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a intrupat si a primit moartea de buna voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o invinge. Astfel, Hristos intoarce rostul mortii. In loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viata, ea e folosita de El ca mijloc de biruire a ei, afirma parintele Dumitru Staniloe. El a invins moartea nu numai pentru ca a fost Dumnezeu, ci si pentru ca umanitatea Lui a fost fara de pacat.
Pentru Hristos, moartea nu era inevitabila, deoarece El, fiind strain de pacat, nu purta in Sine germenele mortii. Hristos nu moare de o moarte naturala, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizica, nu este atins de vreo boala, ci primeste moartea de buna voie. De aceea indura moartea in toata grozavia ei, moartea prin excelenta.
Moartea suportata de Hristos naste in noi, daca ne unim cu El, o stare noua, de incetare a alipirii egoiste si patimase la cele ale lumii si de daruirea vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da puterea de a birui si noi moartea.
Spre deosebire de noi, care induram moartea in mod pasiv, ca pe o consecinta a pacatului, Hristos a intampinat-o in stare de maxima concentrare spre a o birui. In canonul pascal compus de Sfantul Ioan Damaschin se canta: "Praznuim omorarea mortii".
Din Sfintele Evanghelii aflam ca in momentul in care Hristos Si-a dat duhul, s-a aratat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si multe trupuri ale celor adormiti s-au sculat.
Punerea in mormant a Domnului
De teama ca trupurile celor osanditi sa nu ramana pe cruce si a doua zi, cand se praznuiau Pastile, iudeii cer permisiunea lui Pilat sa se zdrobeasca fluierele picioarelor osanditilor si apoi sa fie coborati de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grabi moartea celor rastigniti. Dupa ce primesc acordul de la Pilat, ostasii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi talhari, deoarece, in ciuda chinurilor, ei inca nu murisera. Cand au venit insa la Hristos, au constatat ca El murise si atunci nu I-au mai zdrobit oasele. Spre a se convinge ca Hristos a murit cu adevarat, un ostas i-a impuns coasta cu sulita si indata au tasnit sange si apa.
Iosif din Arimateea si cu Nicodim vor lua trupul lui Hristos de pe cruce, il ung cu aromate si il infasoara intr-un giulgiu. Pe cap ii pun o mahrama, implinind astfel, intru totul datina iudaica a inmormantarii.
Evanghelistul Matei spune ca mormantul in care Hristos a fost pus apartinea lui Iosif, iar de la Ioan aflam ca era "un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat" (19, 41).
Iudeii vor pecetlui piatra mormantului, in nadejdea ca uitarea sa-L acopere definitiv pe Cel ce zacea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborarea la iad si nici invierea lui lisus, urmata de raspandirea noii credinte.
Mormantul lui Hristos ramane gol. Nu mai este cum spunem noi "locas de veci". Acest mormant ne vesteste ca si mormintele noastre vor ramane goale.
Slujba Prohodului
Vinerea Mare este zi aliturgica, adica nu se savarseste nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principala din aceasta zi este scoaterea Sfantului Epitaf din altar si asezarea lui pe o masa in mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfantului Epitaf retraim coborarea de pe Cruce a lui Hristos si pregatirea Trupului Sau pentru inmormantare.
Seara se canta Prohodul si se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf. Este o procesiune de inmormantare. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi simbolizeaza trupul Mantuitorului. Dupa procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfanta Masa din altar, unde ramane pana la Inaltare. Punerea pe Sfanta Masa reprezinta punerea Domnului in mormant.
Adrian Cocosila
Sursa: www.crestinortodox.ro
Link: http://www.crestinortodox.ro/paste/saptamana-patimilor/vinerea-mare-moartea-ingroparea-domnului-88659.html
Sa fie de folos!
Doamne ajuta!
raisa28 spune:
Buna fetelor,am intrat sa va pupsi sa va urez un Paste fericit
alaturi de cei dragi.
Doamne ajuta!
Ioanact spune:
Doamne Ajuta!
PASTE FERICIT ,alaturi de cei dragi!
Invierea Domnului sa va aduca lumina in suflete!
ALINA de IOANA (11 Ianuarie 2008) + JUSTINA (14 Aprilie 2010)
Blogul fetelor!
MULTUMESC DOAMNE PT CELE 2 PRINTESE!!
MaraAnisia spune:
Doamne ajuta!
va multumesc tuturor pentru gandurile bune. 
Marti [Mt. 24,36; 26,2]. Aciim, poporul, preotii si mai-marii iudeilor asculta pentru cea din urma oara cuvantul Domnului în templu, si acest cuvant a fost atotcuprinzator: a cuprins toate cele trecute, cele de fata si cele viitoare. Prin întrebarea privitoare la Ioan, Domnul a dat sa se înteleaga ca El este Mesia Cel adevarat; prin pilda celor doi fii, a aratat ca iudeii vor fi lepadati, iar în locul lor vor fi chemati paganii; prin pilda lucratorilor viei le-a spus ca pe cei lepadati îi asteapta pierzarea; prin pilda nuntii fiului de împarat a învatat ca si dintre cei ce vor veni la Dansul nu toti vor fi vrednici, ci se vor arata unii pe care pe buna dreptate îi va arunca în întunericul cel mai din afara; raspunzand la întrebarile privitoare la dajdia catre cezarul si la cea dintai porunca, precum si prin cuvantarea de osanda arata trasaturile proprii vietii mantuitoare; în fine, luand deoparte pe ucenici, le-a prevestit nenorocirile viitoare ale Ierusalimului si le descopera taina venirii Sale celei de-a doua. Ar fi fost de ajuns pentru cineva sa asculte toate acestea cu luare-aminte, pentru a se încredinta ca El este adevaratul Mantuitor al lumii - Hristosul si sa se supuna poruncilor si învataturii Lui. Pana în ziua de azi, citirea capitolelor din Evanghelie privitoare la tot ce s-a întamplat în ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a învia credinta în Domnul si, desteptand în crestin constiinta a ceea ce trebuie sa fie si trebuie sa astepte el, de a-i înfierbanta ravna, aratandu-1 marturisitor al Domnului nu doar cu gura, ci si cu fapta.
Miercuri [Mt. 26, 6-16]. Tacut-a Domnul miercuri si joi pana seara, pentru ca în seara aceasta sa reverse o cuvantare catre ucenici careia nu I se poate afla asemanare nu doar în toate scrierile omenesti, dar nici macar în Scripturile dumnezeiesti. Acum, dupa cum ne arata Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi împiedicata ungerea Lui cu mir, caci aceasta îi slujea ca pregatire pentru moarte, înaintea ochilor Lui deja nu se mai afla altceva decat moartea - taina din urma a venirii Sale pe pamant pentru a noastra mantuire. Sa ne adancim si noi în contemplarea acestei morti de taina, pentru a scoate din ea buna nadejde de mantuire pentru sufletele noastre cele împovarate de pacate multe si care nu stiu cum sa-si afle tihna de mustrarile constiintei ce se desteapta si de simtirea ca dreapta este înfricosata si nemitar-nica judecata a lui Dumnezeu care pluteste deasupra noastra.
Joi. Buna-Vestire si oranduirea Tainei Trupului si Sangelui. Ce minunata îmbinare! Ne împartasim de adevaratul Trup si adevaratul Sange al lui Hristos - aceleasi pe care le-a primit, întrupandu-se, din sangiurile prea-neprihanite ale Preacuratei Fecioare de Dumnezeu Nascatoare, în acest chip, prin întruparea savarsita în ceasul Bunei-Vestiri a fost pusa temelia Tainei Trupului si Sangelui. Si acest fapt este amintit acum tuturor crestinilor, pentru ca acestia sa o cinsteasca pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ca pe Maica lor cea adevarata, nu doar rugatoare si mijlocitoare, ci Hranitoarea tuturor. Pruncii se hranesc cu laptele mamei lor, iar noi ne hranim cu Trupul si Sangele luate din Preasfanta Fecioara de Dumnezeu Nascatoare. Hranindu-ne astfel, noi sugem cu adevarat lapte din sanul Ei.
Vineri. Rastignirea Domnului si soborul arhanghelului Gavriil! O noua împreunare mangaietoare! Gavriil prevesteste nasterea înaintemergatorului; Gavriil binevesteste Fecioarei; pesemne tot el a vestit bucuria nasterii Mantuitorului; nimeni altul a vestit si femeilor învierea lui Hristos Domnul. Asadar, Gavriil este prevestitorul si aducatorul a toata bucuria: iar rastignirea lui Hristos e bucuria si mangaierea tuturor pacatosilor. Pacatosul venit în simtirea pacatoseniei sale si a atotdreptei dreptati a lui Dumnezeu nu are unde sa se ascunda decat sub umbra crucii. Aici primeste el încredintarea ca nu are iertare pana ce nu va sta singur înaintea lui Dumnezeu cu pacatele sale si chiar cu lacrimi pentru ele. Singura mantuire pentru el se afla în moartea Domnului pe cruce. Pe cruce a fost rupt zapisul tuturor pacatelor, si oricine primeste acest fapt cu credinta deplina se face partas al acestei taine a miluirii. Pe masura ce se parguieste aceasta credinta, se parguieste si încredintarea în milostivirea lui Dumnezeu si totodata bucuria ce vine din simtirea omului ca a intrat în starea de miluit pentru toti vecii. Crucea este izvorul bucuriei, întrucat pacatosul se adapa din ea, prin credinta, cu bucuria miluirii, în aceasta privinta, el este un fel de arhanghel care binevesteste bucurie.
Sambata [Rom. 6, 3-11; Mt. 28, 1-20]. Domnul doarme în mormant cu trupul; însa cu duhul S-a pogorat la iad, propovaduind mantuirea sufletelor ce se aflau acolo. Nici unul din sfintii Vechiului Testament nu era în rai, desi ei petreceau în credinta mangaietoare ca vor fi adusi acolo îndata ce va veni pe pamant Cel Fagaduit, prin credinta în care traiau ei. înaintemergatorul a propovaduit si acolo venirea Lui; iar cand S-a pogorat Domnul, toti cei care crezusera s-au alipit de Dansul si au fost suiti de El la rai. însa si acest rai este doar o camara de trecere spre raiul cel adevarat, care se va descoperi dupa învierea si Judecata cea de obste. Desi toti sfintii Noului Legamant traiesc în el starea de fericire, ei asteapta o fericire mai desavarsita în veacul cel viitor, într-un cer nou si un pamant nou, cand va fi Dumnezeu totul în toate.
Mara, mami de fluturas Irina
Cu Dumnezeu in gand
"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului
cami_antonia spune:
HRISTOS A INVIAT!
fetelor apar si eu
sunt tare suparataaaaa
va rog mult de tot sa o pomeniti pe ALINA
in gandurile si rugaciunile voastre
si pe ADI SA II DEA PUTERE DUMNEZEU
ca azi noapte
dupa ce au fost la inviere
a paralizat
si acum e la urgente
adi nu-mi raspunde la tel
si nu stiu nimic de ei
poate daca mergeti la biserici aprindeti cate o lumanare si pt ea
sau dati un pomelnic
sunt terminata
nici nu-mi imaginam asa ceva
Livsy spune:
Cami, ma rog Maicii Domnului sa fie bine Alina si Adrian! Sa va ajute Bunul Dumnezeu!
... mi-e greu sa mai spun ce voiam...
HRISTOS A INVIAT! si Bunul Dumnezeu sa ne daruiasca noua tuturor Lumina si Pace, spre Mantuire!
Un Paste linistit, alauri de cei dragi!