Doresc cateva sfaturi

Fomalhauti spune:

Eu cred ca Tilia este sincera si Dahriana nu are copii si nu stie cum iti iubesti propriul copil, nu are termen de comparatie.

Nu, daca iubesti un om nu-i iubesti automat nici mama, nici tatal, nici sora, nici verii, nici copilul. Daca iubesti un om nu iubesti automat pe nimeni altcineva.

"A accepta" nu are nicio legatura cu "a iubi". Da, cand intri intr-o relatie de lunga durata cu cineva il "accepti" cu mama, tata, copil si....caine. Asta nu inseamna ca ii iubesti.

Nu cred ca cineva iubeste ca o mama un copil pe care il vede cateva ore pe luna. Dahriana, ti-ai da tu viata pentru copilul despre care vorbesti? (Ai renunta la marea ta iubire de dragul lui?) I-ai dona un rinichi? Gandeste-te bine.

Si nici pentru copil sotia tatalui (ca nu vreau sa folosesc cuvantul "mama" nici macar insotit de "vitrega") nu este mama. Nu are nicio legatura cu mama. Poate fi amuzanta, draguta, ca vecina cu care se intalneste in fiecare zi cand se joaca in fata blocului (adica mai des decat cu sotia tatalui) si care ii da o bomboana. Cred ca inainte de sotia tatalui exista multe alte persoane mai importante pentru copil, doamna de la gradi, bunica...

Tilia a vorbit despre o "relatie decenta", nu a vorbit despre cine-stie-ce sentimente negative. Si eu cred ca asta e realitatea in majoritatea cazurilor. Marea dragoste este o exceptie, probabil la fel de rara ca sentimentele puternic negative.

Mai vreau sa va spun ca eu cunosc nu unul ci doua cazuri in care copilul adolescent a locuit cu tatal si sotia a doua a acestuia. In ambele cazuri eu consider ca relatia intre copil si sotia tatalui a fost buna. Dar in niciun caz nu a fost (si nu este) vorba de relatie mama-copil. Desi in ambele cazuri tatii au incercat in diferite feluri sa "faca disparuta" mama.

m_ella2005 spune:

Avand in vedere faptul ca la momentul divortului, ,,copilul'' avea 15 ani, mi se pare destul de greu de grezut ca la varsta asta mama lui naturala mai putea sa-l impiedice pe tata sa aiba legaturi cu el. Si sincer,cred ca aletele au fost motivele pentru care cei doi nu au tinut legatura mai des decat vacantele petrecute la tata. La 15 ani, adolescentii nu mai pot fi incuiati intr-o camera atunci cand parintele vine la usa, ba mai mult au deja de mult timp telefonul lor si pot fi contacatati direct.

balanta spune:

Eu vin dintr-o familie disfunctionala sa zicem ca e la moda termenul. Tata era fooooarte zgarcit si strangea bani la tescherea. Mama, avea salariul mai mic, vanzatoare fiind si daca ar fi fost sa ne luam dupa tata, atat eu si sora mea nu am fi avut niciodata nimic sau nu am fi plecat nicaieri. Mama strangea bani fara sa stie tata pe ascuns si astfel ne asigura ceea ce noi ne doream. Exclus discutii cu tata cum se doresc dupa "noua dezvoltare personala actuala" ca iesea scandal si totul se ducea pe apa sambetei. Si astfel mama "sustragea" din bugetul familiei bani si daca tata afla o calca in picioare sau ar fi trebuit sa divorteze ca nu se "respectau" ??

Asa ca eu cred altceva, dar e strict parerea mea ca baba ce sunt : hai ma lasati cu disecatul asta, daca era copilul lor personal durea pe cineva la basca ca tatal a dat bani de excursie ... tot idealizam atata familiile si situatiile ... cate familii nu sunt in care cel ce detine puterea financiara ia hotarari in ceea ce priveste administrarea banilor ? Eu stiu in jurul meu " a lot of" , ba chiar din astea tinere in care bugetul e cumva impreuna si separat, adica cheltuieli comune si bani separati.

Sincer si eu am baiatul din alta casatorie si pt mine el e cel mai important chiar daca are 25 de ani ... si are si salariu .. il ajut cat pot si cum pot chiar poate daca sotul nu e deacord. Si nu numai el , chiar si sora mea si mama mea. Barem pentru mama fac "moarte de om". Chiar si un divort. Astea sunt compromisurile de fapt in viata . Ca atunci daca aia nu, aia nu, cealalta iar nu sunt multumit, divortam ?adaca nu e asa cum vrem care de fapt sunt compromisurile... ca sforaie sau bea apa cu gura din sticla?

Ne schimbam asta e clar si asa cum tot citesc de atat timp prin carti e bine ca din ani in ani ( nu stiu cati ) sa se refaca juramintele de casatorie ajunsi intr-un punct si sa se vada daca se poate merge mai departe in noile conditii ...nimeni nu ramane batut in cuie ...eu in 30 de ani m-am schimbat de 30 de ori ( ma rog, poate exagerez dar e clar ca nu mai sunt cea care a semnat la ofiterul starii civile aku 17 ani si atunci gandeam altfel si aku altfel.

TEORETIC totul e posibil si ideal .... PRACTIC ...hm...

cristoiu spune:

Balanta, eu cred ca asa gindesti tocmai pentru ca ai avut un model disfunctional in familie. Mie nu mi se pare normal nici sa iau bani pe ascuns din bugetul familiei, pentru orice, nici ca sotul sa o faca. Copilul meu e mic, deci nu ar putea sa o trimita in excursie la NY sa zicem, dar ar putea dupa modelul tau sa ii cumpere brusc un Ipad new generation sau cum naiba ii spune la ultimul, asa de vreo 500 euro. Cu mina pe inima iti spun ca ar fi scandal daca nu m-ar consulta inainte. In conditiile in care eu verific contul de 3 ori si il si anunt daca imi cumpar o pereche de pantofi, asa ceva ar sari calul la greu. Chiar daca e pentru copilul meu.

Sa zicem ca ar face asta pentru ceva al lui personal (nu are alt copil asa ca iau alt exemplu). sa zicem ca si-ar cumpara pentru el fara sa ma anunte macar un cal. As face ca trenul in gara, desi eu iubesc caii. Astea nu sunt compromisuri in relatie, astea sunt dovezi de lipsa de respect fata de partener. Indiferent ca eu cistig mai putin ca el, asta e o consecinta a unei situatii pe care amindoi am acceptat-o. Asta a fost un compromis daca vrei. Venirea mea in Germania a fost un compromis. Dar nu am facut-o fara sa il anunt sau sa discutam impreuna implicatiile. Renuntatul la o vacanta in Caraibe ca sa putem merge la ai mei de Craciun e un compromis. Renuntatul meu la un moft personal ca sa isi poata sotul satisface un altul e un compromis. Dar compromisurile presupun consultarea partenerului si luarea deciziei impreuna, nu unilateral.

Concluzia mea este ca utilizator are dreptate sa se supere ca nu e consultata asupra deciziilor care afecteaza financiar familia lor, deci implicit si pe ea. Nu cred ca are dreptate cind se simte neglijata ca sotul a vorbit cu fiul 2 ore la telefon si a fost cu el o zi intreaga si la restaurant si mai stiu eu unde. Asta e o exagerare, ori poate o sensibilitate exacerbata. Sfatul meu : live with it. Insa cind e vorba de finante, si decizii care ar trebui sa o implice si pe ea, acolo as pune piciorul in prag.

balanta spune:

De fapt analizati aceeasi situatie dar cu mama si tatal natural pt baiat. Vine o mama si posteaza ca are o problema....sotul ei ii da bani pt excursie baiatului ei si ea nu e deacord sa i se dea acesti bani pt ca se simte marginalizata si sotul nu petrece prea mult timp cu ea ci cu baiatul lor ... mai suna la fel ?

In familiile recompuse ne casatorim pt ca la momentul respectiv "iubim" strict condtiile in care ne casatorim si ne convin. daca la data casatoriei ar fi fost asa situatia poate nu l-ar mai fi "iubit".Sunt convindsa daca era invers, si avea ea copilul si tatal ar fi trebuit sa accepte acest lucru ar fi decurs altfel discutia.

Sau daca o mama ar fi venit si ar fi spus ca : uite, tatal baiatului i-a platit o excursie fiului meu si sotia actuala e impotriva...alta discutie si aici.

nu stim cum a decurs casnicia lor si de fapt nu stim nimic .... dat fiind ca in real altfel stau situatiile, eu am inceput sa ma indoiesc de multe postari pe forumuri. O anume situatie scoasa din context si postata in favoarea celui ce are problema poate parea altfel decat e in realitate. Si daca si el la randul lui in cei 10 ani de casnicie a fost partas la alte "compromisuri " pt ea?

ce oi fi patit asa de dimineata???

balanta spune:

Cristoiu, sunt deacord cu tine... din pacate generatia mea , 90 % vine din familii disfunctionale, apoi generatia cu 10 ani mai tineri ca mine tot pe acolo, apoi generatiile actuale multe sunt cu bugete juma -juma si bani separati. Un procent sunt ca ale tale si probabil functioneaza asa. Nu, eu nu imi intreb sotul daca imi iau pantofi. Si nici el daca isi cumpara un ceas. Doar investitiile mari se discuta. Nu doresc aceasta dependenta ca m-ar "dezumaniza" pe mine. Nu pot duce lipsa de respect la faptul ca nu intreb cand si cum sa imi iau pantofi. Daca as face asta e sigur ca mai bine as trai singura decat asa.Respectul fiecare il interpreteaza cum vrea. Eu tind spre dragostea neconditionata. Sunt prea batrana pt lupte si pozitie de control.

utilizator23 spune:

Cred ca am uitat sa specific ca nu ne intalneam cu copilul sau sotul nu isi vedea copilul doar cand venea la noi in vacante. Avand in vedere ca si parintii sotului locuiau in acelasi oras unde a locuit si locuieste copilul, mai mergeam impreuna la socrii mei de cel putin doua-trei ori pe an, chiar si concediile au fost aproape toate acolo, tocmai pentru a fi mai aproape de copil. Si normal, in perioada in care eram acolo la socrii mei, sotul se vedea aproape zilnic cu copilul, spun aproape zilnic, fiindca erau si zile in care baiatul facea altceva sau iesea cu prietenii lui. Totodata sunt constienta ca un parinte ar dori sa petreaca cat mai mult timp cu copilul lui si invers copilul cu parintele dar din pacate mai exista si situatii ca ale noastre.
Dar asa cum bine spunea si Rufus in mesajul sau, intotdeauna cazurile in care exista si copii sunt greu de gestionat, atat din punct de vedere emotional cat si trebuie sa recunosc din punct de vedere "financiar", trebuie multa rabdare si tact care in cazul meu probabil nu le-am avut nici eu si nici sotul.
Ajutata si de sfaturile voastre, pe viitor o sa incerc sa dau dovada de mai multa intelegere, cu toate ca, consider ca am facut-o deja, o sa incerc sa mai discut si cu sotul meu, poate va intelege si el altfel lucrurile, si sper sa redresam oarecum situatia noastra.
Pe de alta parte, citind si mesajele voastre si poate impartasind si din experienta voastra, am ajuns la concluzia ca de exemplu in cazul meu, sotul meu si poate fiul sau intotdeauna vor considera ca implicarea mea a fost prea putina, pe cand pe de alta parte eu consider ca a fost suficient. Important va fi sa gasim un echilibru.

Rufus spune:

Foarte, foarte bine spus.
Uneori, cand citesc unele postari, stau si ma intreb de pe ce planeta vin cei ce posteaza. Pentru ca ideile lor sunt extrem de departe de realitatea in care traim.
Dar sunt de acord ca, pana nu traiesti in situatia respectiva, nu poti decat sa-ti dai cu parerea. Macar daca toti ar face-o cu buna credinta...

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

cristoiu spune:

Balanta, eu dau gaura in buget cind imi iau pantofi

Serios acum, eu nu intreb, ci anunt. Mie mi se pare normal, sotul se enerveaza ca doar nu trebuie sa ii cer voie (deci el gindeste cam ca tine), cu toate astea cind isi cumpara el ceva imi spune, nu imi cere voie. Mi se par niste lucruri firesti, pentru ca vorbim de sume care se simt, chiar daca noi avem un venit mediu, tot reusim sa cheltuim aproape pina la ultimul euro luna de luna. Cheltuieli mai mici nu se discuta si nu se intreaba, ar fi si culmea sa discut cind ma duc la manichiura, coafor sau epilat.

Cred ca ai dreptate cu generatiile mai vechi. Tin minte ca bunicul meu era asa zgircit ca imi dadea bunica bani pe ascuns. Nu mi s-a parut niciodata normal, nici copil fiind. Ai mei au avut banii la comun, cu tot cu bunica-mea cu care am si locuit, dar tot relativ disfunctional cu multe certuri fiindca mama e mina sparta, cheltuie enorm pe nimicuri de care nu are nevoie, iar taica-meu e mai strins la punga, desi nu zgircit.

In generatia mea sunt multi cu bugete si conturi separate, si eu am fost asa cufostul prieten. Sincer totusi nu mi se pare ok, sau mai precis mi se pare mai usor de tinut sub control o situatie centralizata intr-un singur cont, decit in 7000 de conturi diferite.

vikinga spune:

Balanta, acum depinde si cit din venitul lunar al familiei e cheltuit pe o pereche de pantofi ori un ceas. Ca sunt pantofi si pantofi si la fel ceasuri si ceasuri:). Cind veniturile celor care discuta la un subiect sunt diferite, nu putem pune pe cineva "jos" ca se consulta cu sotul inainte de nu stiu ce cumparaturi. Nu putem spune, ah pai tu doar pt niste pantofi iti intrebi sotul, inseamna ca nu te respecti.Daca vacanta cea scumpa de care vorbeste doamna de fata a costat cit venitul pe o luna a familiei, sotul trebuia sa o consulte.Daca sotul vrea sa cumpere atentia copiilor oferind cadouri scumpe, chiar si in familii functionale, la fel e tema de discutii, chiar fierbinte! Si asta si aici, in germania unde putem zice ca vorbim despre familii moderne, femei emancipate cu joburi.Sotul meu cam inclina sa fie larg la mina, sta mai putin cu copiii decit mine, oarecum e un instinct normal, inteleg pe de o parte si mai ales cind ai de unde si nici macar nu e vorba de masinarii scumpe si tot critic. Pentru ca daca pun in centrul problemei strict copiii, nu da cu plus in dreptul lor din multe puncte de vedere, aici discutia e lunga, nu intru. Asa ca faptul ca se simte el mai bine daruind ceva mai scumput, consider ca e un gest care-l pune pe el ca tata in centrul problemei si nu-i corect.Am dat asa un exemplu, ca fapt divers, nu e ceva la extrem acum.Ca totul pina la urma e atitudinea, nu banii si cadourile. Daca sotul ei ar fi facut cadoul scump fiului, consultindu-se cu sotia, si zicind "uite din partea noastra, ba chiar a fost ideea sotiei", ei bine abia atunci putem vorbi de o atitudine moderna si cinstita.(am eu o problema cu intelegera distorsionata a vietii moderne din vest, luata in ro asa pe bucati, stii tu discutiile noastre). Din mesajele de fata, utilizator 23, mi-a facut o impresie placuta, vad calmitate, decenta si corectitudine asa la modul general, din ce se poate concluziona din citeva mesaje, asa ca inclin sa cred ca si in familia ei a gestionat situatia echilibrat.Ea este ea, situatia ei e a ei, copil de 15 ani la despartire adica, stilul ei fiind nu de mama vitrega care sa alerge cu pufuletii si suzeta in mina dupa copil ci decent si asa cum s-au pliat si ea si ceilalti implicati in situatia de fata. De ce trebuie ea sa copie stilul altor femei? Ea este ea si e foarte bine sa ramina asa cum este! Atita timp cit actiunile ei nu aduc ofense ori prejudicii cuiva implicat, e f bine!Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo