Vreau un sfat ..

andacos spune:

sdcristian,ea momentan nu are ce cauta la altzi specialisti!

sa faca minimum de terapie ce i-a fost recomnadat si apoi poate comnsulta pe alta cineva!

Eu nu cred ca renuntzatul la CIC e solutzia!Daca bunica paterna(pe care de altfel si Oana a spus ca se ocupa cu rabdare pe care ea nu o are si asta nu o scriu ca si repros,sunt oameni care efectiv nu au inclinatzia asta)este dispusa sa se ocupe in continuare,lasat acolo si lasata bunica sa se ocupe de el!

Oana si sotzul sa se ocupe de copil in restul timpului,plus weekend!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

missdarcey spune:

Cursuri de parenting nu se fac pe la noi?

histamina spune:

corect.
aveti dreptate fetelor.
atunci oana trebuie sa isi imbunatateasca atitudinea fata de cosrii. soacra se ocupa cu afeciune si rabdare de Justin>da. atunci ea este omul cheie si Justin trebuie sa simta o stare de armonie in familie.

da, asa cum spuneam si eu, plimbarile in natura sau, pe vremuri se practica urmatoarea solutie:
se vorbea cu cineva la tara, oameni instariti cu multe animalute,cu posibilitati de cazare si copilul era dus acolo, impreuna cu unul din membrii familiei.
socializarea era deosebita.
erau Tara Hategului, Tara Barsei, Maramuresul,dar si zone mai de deal.

sdcristian spune:

eu nu as putea sta cu o urma de diagnostic, m-ar manca pe dinauntru in fiecare zi si noapte. si din ce am mai citit un astfel de diagnostic nu se pune cu un simplu test, trebuie observat copilul in mod repetat, trebuie vazut in diverse situatii si ipostaze.

chiar nu pot sa cred ca un parinte care aude de la un psiholog ca are un copil potential autist nu mai cauta o parere, de la cineva mai specializat.

in plus, stiu ca terapia pt copiii cu autism nu e potrivita pt copii neurotipici. si daca copilul e doar uitat infata tvului are nevoie de un alt fel de stimulare

mama de Carol (29.12.2008) si Patrick (04.07.2011)
blog
http://s288.photobucket.com/home/cristi_2003

bird70 spune:

Daca citeai la celalalt subiect pe care l-a deschis vedeai ca a fost un test la care ea a raspuns la niste intrebari si din ce zice ea a raspuns NU la 10 intrebari desi nu a incercat sa vada daca copilul face sau nu. Exemple date de ea, daca copilul mananca cu lingurita, daca bea din canita. Si ea a zis NU, desi nu a incercat sa ii dea cu canita sau cu lingura la aproape 2 ani!!!! In testul ala copilul apare cu retard in dezvoltare pentru ca nu s-a ocupat de el, la aproape 2 ani nu i-a dat sa bea din canita. Apoi s-a dus acasa si a incercat canita si lingura si copilul le-a folosit . Deci rezultatul acelui test este egal cu zero pentru ca rezultatul a fost influentat de faptul ca ea a raspuns NU la 10 intrebari fara sa fi incercat sa vada daca copilul se descurca sau nu.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

cristinuk@ spune:

Ceva nu e corect cred ca s a exprimat ea gresit cu lingurita ii dai copilului de la 6 luni cate ceva ca nu cred eu ca e planta copilul Oanei poate nu i a pus acea linguritza in mana sa mance singur

MihaiTexas spune:

@dna Oana
“al meu nu se uita nici daca ii zic "Iustin, uite!!", ca si cum urmeaza sa ii arat ceva ff interesant/bun/frumos...poate chiar nu cunoaste notiunile…”

Pentru a se uita, copilul tb., mai intai, sa fie motivat spre a atinti cu privirea; are nevoie de urmatoarele (sau similare) notiuni pregatitoare:

Invatati-l ce este “capul” (cand are chef de joaca, luati-i manuta, atingeti-o usor de capul sau, apoi atingeti capul dvs. tot cu manuta lui, ziceti: “Atinge capul”; Atinge”, ca si multe alte concepte, se poate invata foarte usor prin spunerea poruncii “Atinge cutare obiect” si prin usoara intindere a mainii copilului spre atingerea obiectului respectiv; copilul ar trebui sa invete “Atinge” dupa vreo 4-5 incercari);

invatati ce este “sus” (luati un bat si faceti usor zgomot in tavan si spuneti “tavanul, tavanul, uita-te sus, tavanul, dam cu batul in tavan” si “jos” la fel “podeaua”.

apoi invatati-l: “capul sus”, care prin urmare va fi o invatatura de conexiune a unor elemente deja aflate in cunoasterea copilului, si copilul va raspunde corect la aceasta porunca, de prima oara cand este ceruta - dupa ce se va gandi putin.

In acelasi timp se poate expune copilul la o cunoastere compusa, asupra conceptelor de mai sus, cap, sus, jos, etc impreuna cu privirea: luand copilul in brate si miscandu-va la momentele potrivite, capul, incetisor, catre dreapta si stanga (copilului), sus si jos, cantati-i un cantecel:

“Uita-te drept in ochii omului,
Nu la dreapta sau la stanga
Priveste omul drept in ochi,
Nu in sus, nu in jos.”

La un moment dat, va va atinti cu privirea. Atunci spuneti: “Bravo, privirea”. Apoi dupa vreo doua-trei repetari, daca ii veti spune “Unde e privirea? Priveste la mama” se va uita in ochii dvs.; Daca la inceput nu reusiti in nici un chip sa-i captati atentia pentru a-i vorbi ochi in ochi, puteti sa dansati sau sa intreprindeti o alta activitate in fata unei oglinzi mai mari; la timpul potrivit, vorbiti-i uitandu-va la oglinda, in ochii sai.

Desigur ca mai apoi, “uita-te aici” sau “priveste asta” vor fi foarte lesne de inteles de catre copil; iar dupa ce invata porunca “Arata” (tot prin intinderea blanda a mainii copilului, de catre parinte, in directia necesara), copilul poate invata usor si “uite acolo, cutare”, adica acolo unde arata parintele cu degetul sau cu mana.


In concluzie, copilul mic nu invata din “prima”, decat acele concepte care i se cer a fi rationalizate, pe baza conceptelor deja aflate in cunoasterea sa; pentru celelalte concepte (noi, fara legatura), are chiar o retinere fireasca de a repeta lectia invatata, imediat sau la scurt timp; la fel cum, si dvs. v-ati duce la scoala si ati fi ascultata, imediat dupa predarea lectiei. Deci nu apasam pe buton, si gata, se si uita copilul, unde vrem noi; pentru multe procese de invatare, se asterne discernamantul incet, si progresiv se arcuiesc, cunoasteri multiple. Trebuie dat copilului mic, timpul ca sa-si “faca temele”; el invata foarte usor si foarte multe: unele intr-un minut, altele in multe saptamani, deci si rabdarea, indrumarea si asteptarile parintelui tb. sa fie pe masura efortului de invatare, cu care participa copilului.

Daca cunoasterea proprie ar fi reprezentata in mod - nu chiar analogic - de un sistem planetar, cu diferite corpuri ale cunoasterii, aflate in miscare pe traiectorii, sau orbite, diferite, care “graviteaza” in jurul “centrului” mintii, sau al firii omenesti, acest model planetar de cunoastere inseamna ca are legile proprii de functionare si de dezvoltare - da, facem fizica cunoasterii, puneti-va centurile si tineti-va bine -; o cunoastere atrage sau se potriveste cu alta cunoastere, sau se poate opune altei cunoasteri, foarte usor, pe baza, desigur, a altor criterii si legi si cunostinte. Procesul de dezvoltare a sinelui copilului, nu este unul predictibil, catusi de putin: taina aici. Nu se poate interveni cu procese generalizate si aplicate mecanic exterior-comportamental, de catre straini, in grupuri de copii, in vederea “corectarii”, “recuperarii”, oricaror “comportamente”, cu succes si fara efecte (comportamentale) secundare; dimpotriva, este foarte posibil ca invatarea unor “comportamente” prea devreme (cum ar fi tinutul linguritei de la 6 luni) sa afecteze (!) foarte sever invatarea altor abilitati mai complexe, mai tarziu, cum ar fi de exemplu activitatea trasului cu arcul cu sageti; de asemenea, in multe cazuri, se intampla ca bebelusul de 6 luni chiar sa nu vrea sa coopereze cu ideea ca i se pune o lingura in mana si i se indreapta catre gura. Deci lasand la o parte “bunele maniere” de la 6 luni, de ce e importanta lingurita? Copilul trebuie lasat sa manance cu mainile – tocmai din motive de dezvoltare a “motricitatii grosiere si fine” ca sa-i spun asa, pe un fagas normal si firesc – iar el insusi va vedea destul de curand, ca nu ii place a sta cu mainile murdare si va invata a folosi lingurita in 10 minute si furculita in 2 minute, dupa aceea. Deci astfel de cerinte indreptate catre copil sunt nefondate, chiar daunatoare si reprezinta o imensa pierdere de timp si dezavantaj pedagogic pentru parinte, in conditiile in care un copil invata un anume lucru mult mai repede la varsta de 2 ani, decat la varsta de 1 an sau 6 luni. V-am obisnuit a va vorbi dur si nu vedeti ce zic? Pai unde anume e greseala in psihologie? Peste tot. Mintea nu functioneaza pe principiul lateralizarii functiilor creierului – cum se glumeste prin psihologie, despre persoane care cica gandesc mai mult sau mai putin cu creierul stang sau cu creierul drept – sau care cica folosesc numai un mic procent din capabilitatile creierului (iarasi greseala, stiindu-se ca intr-un sistem inteligent nu pot functiona toate ansamblurile, in acelasi timp); si iarasi, “mintea” nu are vreun ochi “in frunte”- precum am auzit din unele filosofii -; insa “mintea”, insasi ea, este ochii sufletului. De aceea creierul are 2 “emisfere”, pt. ca acestia sunt de fapt, “ochii” nostri, care percep, in mod mult mai complex decat optic, realitatea – sa le spunem acestora- “ochi totali”; deci, in prezenta materialismului, nu numai ceea ce se vede cu ochii optici (partiali), exista; dimpotriva; dar asta vi s-a spus clar si mai de demult, si trebuia sa stiti, sa va feriti de caderi de pietre de: ateism, umanism, stiitifico-fantastic, psihologie, psihiatrie, psiholatrie, si milioane altele, si sa nu stati nemiscati, si sa nu lasati sa cada peste voi, stiind de unde sunt trimise acestea, ca de aceea le si puteti vedea. De ce complicati atat de mult pe voi si pe copii? V-ati intrebat? Pentru aceleasi motive pentru care daca am cazut acum in rau (apa adanca), trebuie sa inotam cu folos, si sa ne salvam de cascade.

De pe autism.ro:

“Terapia comportamentala are rezultate bune cel putin pe termen scurt si mediu.”

Nu este adevarat. Terapia comportamentala (ABA-Applied Behavior Analysis, Lovaas, TEACCH) care se foloseste la centrul Micul Print, si la care am inteles ca ati fost de acord sa-l supuneti pe Iustin, este un termen bland pentru ceea ce se numeste cu adevarat, chirurgie mentala. Nu am cum sa trec prin toate nisipurile miscatoare ABA nici nu cred ca are rost, ca trebuie inteles ca acolo unde-i puisor de rautate, e de fapt un cuib; nu ma indrept catre toate cele 7 dimensiuni (porunci “dumnezeiesti”), dupa Baer, Wolf si Risley – oameni de stiinta a comportamentului (asa se numesc) - , pe care se bazeaza “terapia”, folosita la centrul sau panza de paianjen numita, Micul Print, dar o sa ma opresc, uite, la capitolul dimensiunii analitice a acestei combinatii haotice de "stimuli" de comportament, numita ABA - alerg, si tot n-am obosit, acum va zic din cartea ABA -:

“Omul de stiinta a comportamentului poate demonstra control credibil asupra comportamentului care a fost schimbat. In laborator (!), acest lucru se dovedeste a fi obtinut usor pentru ca cercetatorul, poate incepe si opri comportamentul dupa voie (!). Totusi, in situatii aplicate, aceasta nu este intotdeauna usor, sau corect, din punct de vedere etic. Insa Baer, Wolf, si Risley sustin ca aceste dificultati nu ar trebui sa opreasca o stiinta de la a mentine puterea principiilor sale”.

De cand, ceea ce spun oamenii bolnavi, a devenit frumos si trebuie indeplinit de catre copiii celorlalti oameni? Cand toti copiii merita sa aiba gandire intreaga, coerenta, si care se construieste pe sine si avand tot ce-i trebuie, si are si randament normal in credinta, cunoastere, constiinta si nu numai in comportament; cei care aveti credinta oarba in psiholatrie: voi sunteti nebunii, pentru ca va place nesiguranta; nu aveti o cunoastere sigura de colo pana colo, ci un camp perceptiv satisfacator si acceptabil, dar subtil minat in toate locurile, cu contradictii care se vad la tot cuvantul; o gandire segmentata, tinuta in sertare separate, in care au intrat Portage, ABA si Lovaas si TEACCH si, da… mai e un sertar foarte MIC, cu ceea ce a ramas din copilasul si firea sa “altoita” in mod drastic si nemilos, de ce? Pentru ca se invarte in cerc? Pentru ca plange dupa televizor??? E normal sa vrea sa si intre si sa locuiasca in televizor, daca ii va oferi tehnologia aceasta posibilitate.

Continuand, in acelasi “duh”, de pe autism.ro:

“Interventia educationala NU va vindeca autismul; va permite insa achizitionarea multor capacitati, iar copii, parintii, educatori si alti profesionisti implicati vor beneficia de sugestii rationale si realiste – si nu de amagirea unui miracol vindecator.”

Lasand la o parte absenta evidenta a efectelor terapiilor educationale care reiese din textul de mai sus, ce inseamna:

“sugestii rationale si realiste”
Cat de atenti suntem la cuvinte?
“sugestii rationale si realiste”

deci:

Ale parintilor nepsihologice “sugestii” (adica opinii), ar insemna in context, ca nu ar fi “sugestii rationale si realiste”, si ca noi parintii am fi niste incapabili si niste citez – “tonti si iresponsabili”, sau niste “amagiti” de “miracole vindecatoare”. Ce ai tu mama, ce simti tu tata, este “amagire”:

“Ha, ha, ha. Asteptati miracole, tontilor? Noi avem solutii care mai de care mai (peri)miraculoase, de tot felul si pentru toate “afectiunile”, pentru toti copiii. Nu "suferiti" de nimic? Sunteti sigur? Cat de sigur? Caci noi suntem marii intelepti ai sinelui copilului dvs., arhitecti ai robotilor vii(*), iar copilul vostru reiese ca e gresit, dati-ni-l la corectat. Nu ne intereseaza ca ati vazut ca ochii copiilor dvs. au ochi ca aceia pe care ii vedem in sfintele icoane, frumosi si patrunzatori si vii si plini de multumire, nu conteaza ca aceastia sunt copiii puternici, prezenti si viitori adevarati tamaduitori de boala de nestiinta si de moarte. Dati-ni-i de pe-acum, caci oricum, mai tarziu va vom lua multi dintre ei”

(*) Nici “Gandesc deci exist” nu era cine stie ce exprimare, dar si aceasta s-a deteriorat foarte mult din cauza psihologiei si a altor plagi sufletesti; acum se spune “Functionez, deci exist”.

Cu oameni care "gandesc" cum am aratat mai inainte, sa stea Iustin, chiar si pentru 1 minut? Nu-mi vine sa cred ca ati inceput asa repede cu terapiile, sunt un pic derutat si nu inteleg de unde ati tras concluzia clara ca astfel de lucruri ar fi bine sa fie aplicate. Ce ii oferiti lui Iustin daca il duceti in mijlocul – nu unor autisti; ca aceasta eticheta defineste concepte ambigue/prost definite/inexistente; ci cu adevarat il obligati sa ia parte la activitatile robotizate ale – unor ABAisti, Lovaasisti, etc. Ce urmariti? Sa-l aduceti la niste standarde dubioase emise de cei ce se cred autoritati in domenii precum: psihologie, psihiatrie, Iustin, Oana? pentru ce, si cu ce pret? Sa stiti (de parca nu stiati si nu toate lucrurile pe care vi le spun, doar le uitaserati) ca personalitatea (celorlalti copii deja supusi terapiei) este cea mai transmisibila (contagioasa, molipsitoare) natura catre care va deschideti larg, propriul copil. Nu va rog eu ca nu-mi pot permite, dar rugati-va dvs, sa aveti buna stiinta si sa nu schimbati copilul intr-un mod sinistru, sa va ganditi mereu si sa analizati fiecare cuvant pe care il cititi in legatura cu ceea ce urmeaza sa se intample cu copilul dvs., cu mare atentie si de asemenea sa va ganditi cum va fi vazut Iustin in viitor, daca trece el, prin asemenea terapii. Nu pot sa va cred! Pana unde aveti dileme? Cum oare o sa fie Iustin interesat a incepe a invata din nou, lucruri mici si marunte cu altii, nu cu dvs., - pe langa adaptarea la mecanicizarea din terapia aplicata - noile cai de colaborare cu strainii, noile raporturi la tot ce tine de persoanele complicate ale acestora? Cum se poate aceasta, cand dvs. puteti invata copilul, compatibil si infinit mai mult? De ce ati muscat din momeala Portage? Acesta ar trebui sa fie fruct oprit, nu numai de mine, ci de ceea ce ati fost voi, cand erati copii. Ati fost supusi la teste? Vi s-a pus lingurita in mana la 6 luni? Vi s-a spus "baga cutare aici", "baga cutare acolo", din frica parintilor vostri ca veti ramane in "urma" din pct. de verere "comportamental"? Voi intelegeti pe voi, atunci cand erati copii? Cum poate pretinde orisice psiholatru ca este cunoscator de copii, cand nici sinele de cand era copil, nu il mai intelege?

Si tot asa, va rog sa va rugati sa-l luati din fata TV-ului complet, altfel o sa ajungeti sa nu reusiti a atrage atentia lui catusi de putin, decat numai in zilele in care o sa purtati pe cap urechi de Mickey Mouse, si o sa vorbiti codificat ca Dora.

MihaiTexas spune:

@ bird70
“aveam eu de mult o banuiala ca Domnul Mihai a avut frecusuri cu psihiatrii.”

Dar ce “aveti” doamna bird70 cu mine, ca eu fusesem de mult dat uitarii; lumea avea o discutie normala…iara va bagati in hora cu lupusorul? Sau ati crezut ca e timpul sa dau mesaj, si ati “cantat” in deschidere la Mihai Texas, impreuna cu inca cativa membrii ai formatiei “Tzântzarii Sufletelor”, sau “Taietorii de macaroana” nu mai stiu cum va spune. Ati “banuit”: si ati pierdut; nu insa numai din “banii” dvs. Mi-a zis cineva sa va ignor si o sa-i urmez sfatul, nu inainte de a clarifica ca singurele “frecusuri” cu psiholatrii despre care pomeniti (frecus? nu puteati sa va abtineti de la a baga ceva anume in aceasta exprimare “subtila”, specific Freuduloasa - care altfel ar avea “valoare” 0, nu negativa; orisicine e “capabil” a vesteji exprimarea prin a imbina asemenea aluzii: privitoare la “frecusuri”, etc lucrurile care tin in context, de topirea si impreunarea aurul barbatesc cu cel femeiesc); deci, din nou, singurele “frecusuri” – de altfel, ideale, cu coeficient de frecare 0 - au avut intr-adevar loc: cu doua somitati din acest domeniu, Frasier Crane si Niles Crane, din serialul Frasier, si cu ce psiholatri vor fi fost pe acest forum, a caror “palma” de stiinta, eu o stapanesc – fiindu-mi dansii, chiriasi rau-platnici -, si prin care, dansii, cu “inexplicabila” lasitate ontologica, se (!) definesc, si pe care, prin obraznicie si ignoranta, vor sa o aplice unui numar de copii, care creste si se tot mareste, precum “cartea cartilor” de psihologie in care se tot scrie si se sterge si se tot scrie mai mult si se sterge mai putin. Isi incercara puterile si se apucara – fara succes - de ghicit “frecusuri”, deci incercand fara succes, a ma duce cu gandul la aspectul posesiv, de la persoana a treia, al mamei soarelui - nu spun injuratura niciodata; pentru ca tot ce am zis ramane “scris”; nu aici pe forum, ci - pe caietul eternitatii fiecarui om.

“Volumul, tematica, stilul alambicat, tangenta fata de subiect, ideile bizare si aparitiile sezoniere” – trebuie sa fie corectat, aici descrieti chiar psihologia/psihiatria, cu mare succes; descrieti in mod clar, termeni si concepte ametitoare, incoerente, bizare etc. precum: “principiul clasic al conditionarii operante”, ABA, Programare Neuro-Lingvistica etc. Insa eu, vorbesc foarte clar si nu v-am cerut intru calificarea clara (adevarata sau mincinoasa) a scrierii mele, tone de materiale pregatitoare, carti, cursuri, etc, care explica lucruri care explica lucruri care explica nimic, sau daca explica ceva, este acel ceva foarte periculos. Nu am pretins ca sunteti tonti pentru ca nu intelegeti, asa cum face grupul dvs, persoanelor de alta credinta, decat cea psiholatrica, insa nu v-am dat voie sa intelegeti ceea ce scriu, tocmai pentru a putea eu vorbi catre altii decat dvs.; asa ca va rog nu mai cititi si nu mai vorbiti despre mine rau, ca o sa va fac injectii.

Acestea sunt raspunsurile pe care le dau – fortat - constructorilor de diverse puzzle-uri psiholatrice pentru copii. Fortat, pentru ca eu consider controversa pe termen lung dezagreabila si pentru ca adversarul care raspunde la numarul Unu-Petru-Cinci-Opt, imi e indeajuns. Totusi atacatorii au facut acest lucru esential, la fel cum remedii trebuiesc intr-adevar create, pentru boli – important e sa se identifice corect boala -, daca ar fi sa invete ca intelepciunea lor nu este fruct ci floare - si de multe ori doar pamant “gol”- , si ca nu sunt invincibili sau infailibili in incercarile lor desarte de a acoperi adevarul, cu credinta in minciuna. Pentru ca atunci cand abandonam credinta in adevar pentru a ramane numai cu scutul puterii ratiunii si cand facem interogatoriu filosofic si stiintific pentru a distruge credibilitatea sufletului, atunci ratiunea se preda in fata imensitatii realitatilor. Si trebuie sa se predea, asa cum este ea, pornita fiind, din fragila componenta, a intelegerii omenesti.

Lasati psihiatrii/psihologii sa vina la mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este painea cea spre nefiinta

MihaiTexas spune:

@ mariapopescu

“Ieri am fost la medicul de familie ( acasa) in vizita si a facut Luca un scnadal monstru, iar ceea ce mi-a zis doctorita m-a ingrijorat. Adica m-a intrebat daca a mai facut "crize" de genul celei de ieri si ca daca e asa sa ma duc cu el la LMS”

Fiecare copil plange in felul sau: foarte mult, foarte putin, cateodata, mereu. Chiar si prin plans, copilul invata si creste. Lacrimile mai insistente, nu sunt ale copilului, ci curg fara voia lui, in primii ani; el ar trebui sa invete pana pe la 2-3 ani, ca sa fie angajat "mecanic" foarte bun, pe trenul accelerat al plansului, care soseste cateodata, din senin, la orele cutare. De ce plange copilul “degeaba”? De ce are “crize”? In afara de motivele clare si de discomfort, copilul plange daca este rasfatat, dar si daca l-a speriat vreun gand anume (amintiri, etc). Da, se mai sperie cateodata, pe parcursul procesului de trecere de la necunoastere, catre cunoastere, si mult mai mult, decat cei care au trecut de varsta copilariei; nu inseamna aceasta, ca e ceva in neregula cu copilul; nu e de pus sub bisturiul psihiatric. Daca face “criza” dupa cum spuneti, vorbiti cu el, intrebati-l: “Ia spune, de ce plangi tu? Tie frica aici, la doctor? Te doare burta? Ti-e foame? Vrei apa? Plangi pentru ca trebuie? Ia spune-mi, chiar trebuie sa plangi acum? Nu mai plange, te rog frumos, ca nu e bine” iar copilul va invata sa detina control asupra plansului in mod progresiv, desigur cu abordarea cu dragoste si prin motive logice.

MihaiTexas spune:

Deci venind vorba despre copii, pe care lucruri, stiti sa alegeti, pentru ei? Toate? Orisice vi se spune? Ceea ce e de crezut si ascultat, din ceea ce e auzit in jurul nostru, tinde foarte aproape la 0.

Spune-se-va parintilor maine: “Plansul e rau: trebuieste corectata boala copiilor, numita lacrimism”; se vor deschide cabinete psihologice, unde se vor aplica anume “terapii” pentru a nu va mai plange copilasii chiar deloc, si pentru a-i “vindeca” de alte asemenea “boli”, si alte nefondate exceptii de la normal; deci: tot ce vine catre voi, fie teste Portage fie etichetarea cu autism fie si mai fie ce inca, vine: copiilor vostri dati sa manance din toate, cu trupul si cu mintea sufletului? Dar de ce nu procedati si aici, precum cu mancarea care se duce in stomacul copilului - care este intotdeauna aleasa cu foarte mare grija –; cum alegeti sa le dati otravuri cu mana dvs?