Agitatie si zapaceala

maru spune:

kariguld spune:

temperamentul copilului nu se va schimba. doar se poate modela. dar asta inseamna multa munca si rabdare.

baiatul meu a fost atomic. am mai povestit pe la alte subiecte. intotdeauna m-am pliat eu pe nevoile lui, nu am cautat sa tai si sa anihilez felul lui atomic de a fi. si sotul a facut la fel, ne-am completat tot timpul unul pe celalalt.

cu putina intuitie multe aspecte care par negative in temperament pot fi redirectionate constructiv. nu-i poti cere unui copil atomic sa faca activitati care necesita rabdare si ramanerea intr-un loc mai mult timp. automat se va plictisi. activitati care sa-i consume energia sunt foarte bine venite. nu trebuie sa faca puzzel, nici lego si nci altele de gen daca nu are rabdare.

sunt atatea alte lucruri pe care le poate face. trebuie doar sa observi ce vrea sa faca si sa-i permiti. chiar daca tie nu-ti convine.
eu am permis copiilor sa deseneze pe pereti ptr ca am vazut ca le place. aveau carti de colorat o multime, nu prezentau nici un interes.
atunci am hotarat ca in camera de joaca au voie sa deseneze pe pereti. dar in alta parte nu. si s-au conformat. stii de ce? ptr ca aveau libertatea sa faca ce-si doreau ei.

copilul are nevoie sa-si largeasca permanent aria de cunoastere. si alege moduri care parintilor nu plac. daca parintele se incranceneaza si spune NU mereu, atunci si copilul se va purta ca atare.

cred ca si sotul tau ar trebui sa-si schimbe radical modul cum se raporteaza la Daria. amandoi trebuie sa va puneti de acord si sa respectati ce hotarati. oscilarea si nervozitatea aduc dupa sine sfidare si impotrivire.

sincer, e atat de simplu. parintele se gandeste "ah ce ma sfideaza copilul asta, ce incapatanat este, ce impotrivitor" bang bang bang cand de fapt parintele greseste ca inghesuie copilul in niste tipare in care nu incape.
lasa copilul sa-si croiasca propriile tipare, tu ai grija doar sa mentina drumul drept.

Bee spune:

Si revenind la subiectul cu copii atomici, am vazut-o si pe Flaviutza cu o fata un pic mai mare decat fetita mea.
Am si eu o idee, venita din distractia mea cu cei 3 ai mei care-s foarte diferiti. Daca lasi "atomicul" din dotare sa faca ce-si doreste, inclusiv sa te sfideze, in timp ce esti un exemplu de comportament a ceea ce vrei de la el, nu se schimba lucrurile? Daca-l lasi sa se puna supravegheat in pericol, nu va realiza pana la urma ca-si face rau? Spuneam de cea mare ca e nerabdatoare, agitata si neatenta. Ok, dar nu e "atomica", nici sfidatoare. E destul de docila si cuminte, chiar daca aproape niciodata nu ma aude cand o rog ceva. Ok, deci cu cea mare si mijlociul nu am prea avut probleme de "pericol", insa cu cel mic e altceva. Ciocanul,surubelnita, cauta cutitele, se suie peste tot. I-am dat eu ciocanul sa se joace cu el si l-am rugat sa-si dea cu ciocanul peste degete. Nu a vrut! A realizat imediat ca se raneste. Si a realizat imediat si sensul interdictiei. Idem cu restul obiectelor periculoase. Cum realizez ca-i fascinat de ceva periculos, demontam mitul fascinatiei si-i aratam pericolul, dar si utilitatea.
Acelasi mititel, care-i periculos rau, arunca cu lucruri si-si mai si loveste fratiorii, e foarte incantat sa fie pus la treaba. Vrea mereu sa ne ajute si sa fie de folos. Ii consuma muuulta energie sa ajute la facut mancare, intins rufe si facut curatenie. Evident ca intr-un moment de neatentie a "zugravit" (cu pix-ul) un maaaare perete proaspat vopsit la socrii mei (care erau pe punctul de a face apoplexie).
Mi-am adus aminte de fata Flaviutzei. La 5 ani ai fetei, in restaurant, daca voi ati fi mancat si ati fi fost mai putin concentrati pe mica zglobie, ea ce ar fi facut? Poate fiind in centrul atentiei va da de lucru. Libertate controlata, nu control total de care sa vrea sa se elibereze. In vara eram cu toti 3 la restaurant la mare (autoservire, ca eu nu am nervi sa astept comanda la un local clasic, cu copiii dupa mine) si e drept, nici gand sa stea cu totii la masa in acelasi timp, dar cata vreme nu deranjau, nu tipau, nu alergau, nu-i plantam obligat la masa. Mancau cat si cum puteau si apoi erau liberi pe teritoriul terasei (de obicei se asezau pe bordura de langa gradina). Evident ca totul dura maxim 30 de minute. In magazine cand mergem cu totii, se mai opresc la ceva interesant, dar se tin ei dupa mine, poate pentru ca realizeaza ca se pot pierde (la cei mai mari ma refer).
Asa ca, lasati copiii sa faca ce vor, controlat, cata vreme sunt in siguranta, lasati-i sa experimenteze, sa "sfideze". N-are nimeni nimic de pierdut.

Ilinca_M. spune:

Si ce-o sa faca "daca nu suporta sa fie sfidat"?! O s-o pocneasca? O s-o tranteasca de pereti? O sa urle ca un descreierat, sau ce? N-am mai auzit asa ceva, o mama sa nu aiba curajul sa-si lase copilul cu tatal, de frica "ciocnirii temperamentelor"...Daca nu e bolnav psihic va trebui sa invete sa faca fatza situatiilor in care e pus singur "fatza in fatza" cu copilul. Auzi tu, in loc sa se bucure ca petrece timp cu propriul copil, el "se simte sfidat" (de un copil de 3 ani! Imi pare rau, sa te simti sfidat de un copil de 3 ani inseamna ca n-ai minte nici cat el...)

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

eumada spune:

Mai,nu m-as fi bagat,dar cand aud ca un copil de trei ani "sfideaza",ca nu sta smirna sa stea lucrurile la locul lor,sa fie curatenia perfecta in casa,tu la televizor si copilul intr-un loc.....valeu Doamne da` atunci cum ii dezvolti abilitatile,inteligenta,aptitudinile,cum il lasi sa devina om?

Auzi il enerveaza ca il sfideaza...sigur vorbesti de un copil de trei ani?

Nu zic ca desi venim si eu si sotul rupti casa pe la patru,eu ma schimb imediat si ies afara cu fata,ne dam pe tobogan,alergam...cate doua ore,timp in care el face un pic de curat....apoi pe la sase urcam eu si Eva in casa...eu abia vad de oboseala,de multe ori nu apuc sa ma schimb ci ies direct in costum si cizme cu toc afara....si ajunse sus..o schimb,ii pregatesc masa ..ea mananca doar proaspat ,pregatit atunci apoi ne jucam....ne jucam...ne topim cand vedem cum se alinta....
Daca ne-am potrivi....ar trebui sa nu ne jucam cu ea niciodata,ca suntem obositi...ei,eu imi reincarc bateriile stand cu copilul pana adoarme(ea pe mne apoi isi freaca mainile si zice"gata,am culcat-o pe mama,acum ma culc si eu").

Tu ai nevoie de servici,de timp pentru tine,fata de socializare...





Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....

olympia spune:

Ei, atunci e altceva! Dar e foarte bine c-ai simtit nevoia s-o repeti aici intentionat, poate fi un exercitiu de eliberare.
Eu iti doresc din suflet sa-ti treaca cat mai repede!

nikol24 spune:

Mie mi se pare ca Selene are de fapt o sg problema: i este greu sa accepte ca fetita ei este f diferita de ea.Si eu am avut problema asta Selene Eu sunt ordonata,meticuloasa,obsedata cateodata insa fetita mea este identica fetitei tale.Mi a fost greu sa accept ca al meu copil,facut de mine nu imi seamana.Ma asteptam probabil sa mi fie copie fidela.De aici au inceput probleme mele.Mi a m dat seama singura ca fetita mea este unica,are propria personalitate extrem de diferita de a mea si ca trebuie sa ma conformez.
A mea nu a mazgalit decat f putin canapeaua si m am suparata f taresi i am confiscat pixul.A plans f mult dupa el dar l a primit a doua zi iar acum daca se murdareste din greseala cu pixul vine repede sa o curat.A mea are 4 ani jumate a durat ceva pana sa ajungem la stadiul asta.
Eu o las sa se joace cu toate jucariile,i pun un cerceaf de joaca pe jos ca sa delimitez spatiul ei si acolo le imprastie,le arunca dar daca depaseste perimetrul le trage inapoi pe cearceaf.Sigur ca nu vrea sa le stranga cand se plictiseste,ma ajuta pe mine in sensul ca arunca 2 3 jucarii in punga si eu restul.
Daca iti pot fi de folos ma intreaba ma ce vrei tu



Ceea ce ma uimeste f tare la acest forum este ca aici deja nimeni nu mai respecta dreptul fiecaria dintre noi de a fi diferiti,de a avea propria parere.Deja daca vine cineva la un subiect si este impotriva curentului ca sa zic asa il i a lumea la pietre.Sigur ca aici pe forum sunt mamici cu 3 4 copii care s au descurcat singure si li se pare absurd ca cineva cu un sg copil se vaita atat(nu fac referire la nimeni nu cunosc nik urile mamicilor de pe ''despre copii''),Sigur ca sunt femei care se ridica de jos,se scutura si merg mai departe,dar nu suntem toate asa,unele suntem mai slabe,mai vulnerabile,ne este mai greu sa ne ridicam.Poate ca ar trebuis a privim aceste subiecte cu mai multa ingaduinta,pentru ca suntem toti oameni si sunt ff diferiti

eumada spune:

Traim intr-o lume nebuna,unde a devenit nesigur totul.Mai bine ne bucuram ca sunt sanatosi,decat sa incercam sa-i incadram pe copii in tiparele noastre....
Cine zice ca e curat in casa luna la toata lumea?Cine zice ca daca sunt cateva jucarii pe jos etunci femeia respectiva nu e gospodina?

Hai mai,nu se ia nimic dincolo si toate boarfele pot fi schimbate,aruncate..importanta e sanatatea si bucuria de a trai...

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....

nikol24 spune:

Eumada

ladyJ spune:

Selene, te las pe tine acum deoparte ca te-am certat destul , dar musai sa ma iau de tatal Dariei.

El pur si simplu nu stie comunica cu fetita. Face gresala dupa gresala.
Zici ca: ´´ Psihologul lui D. sunt eu, eu sunt cea care "decodeaza" mesajele copilului, cea care i le traduce lui, pentru a-l ajuta sa aiba mai multa rabdare. El nu suporta sa fie sfidat de fiica-sa.´´

Trec peste faptul ca nu poti tu fi psihologul iubitului tau, si incerc sa imi imaginez ca tu defapt oferi disponibilitate in a modera conflictul dintre D si Daria. Pentru a indreptta lcururile, e nevoie ca TU sa intelegi ca:
1- nu e vorba de ´´rabdare´´, lui D nu rabdarea ii lipseste ci perspectiva reala asupra lucrurilor. Daca nu si-ar mai imagina tot felul de subminari ale autoritatii lucrurile s-ar imbunatati;

2- nu e vorba de nicio sfidare. Asta e o interpretare gresita.Este limita lui D, neputinta lui, pe care acesta o arunca in curtea Dariei.
Daria insa e un copil mititel iar D se ia cu ea la tranta ca si cum ar fi adulta. Asta e remiza, vor pierde amandoi.

daca tu intelegi si esti de acord cu cele doua puncte de mai sus, ai sanse sa-l faci pe D sa inteleaga ca el are cheia de comunicare cu copilul, ca de la el porneste, ca el e adultul.
Si lucrurile se pot imbunatati.

Sigur, ar fi fooarte bine daca D ar merge la psiholog. Impreuna cu tine.