Copilul superdotat

oana_lex82 spune:

Wow, trebuie sa fie fascinant sa ai asa copil..unii i-ar dori si nu au...Eu una imi fac griji..al meu la 1 an si 9 luni nu zice nimik..decat ff rar mami sau tati dar nu cred ca le cunoaste sensul...Ar trebui sa merg cu el la un medic?? In rest incearca sa ne comunice cate ceva dar in "limba lui"..dar intelege ff multe din ce ii spunem..asta cat de cat ma linisteste..:((

flaviutza spune:

Fi-mea a vorbit pe limba ei pana dupa 3 ani, Oana.

Alex@Sara spune:

Eu vorbesc din punctul meu de vedere,eu fiind un copil care la 3 ani scria pe tot ce prindea,si la 4 ani citea ziarele(Scanteia si ce ziare mai erau disponibile pe atunci )apoi am inceput cu socotelile ,tabla inmultirii/impartirii am invatat-o la 5 ani,faceam calcule in minte,ma trimiteau ai mei la cumparaturi singura de la 5 ani.Cand am mers la scoala stiam abecedarul cap/coada si coada/cap pe de rost ,a fost un mega plictis clasele 1-4(programa facuta la vremea aceea,ca acum e putintel mai complicat din clasa a doua a treia )invatatoarea ma punea sa "meditez" colegii mai slabi de cap atat in clasa cat si acasa dupa ore.Si acum imi amintesc cum eu temele mele le faceam in 5 minute in pauza de dupa ora in care le primeam,si acasa nu mai aveam ce sa fac,de se intrebau ai mei ce scoala fac ca eu nu am teme deloc si totusi notele mele nu sunt sub 9 .
Acum trebuie sa inscriem baiatul in clasa 1.Acum e la pregatitoare,la gradinita,dar am noroc ca si educatoarele stiu ce inseamna sa ajunga la scoala care stie toata materia de clasa 1,asa ca nu fac ei prea multe .E o indignare pe mama mea mai ales,ca ce inseamna asta,ca la 6 ani jumate sa nu stie sa scrie si sa socoteasca??????/Whaattt??//Si cand merge la scoala,ce sa mai invete?Dupa ce intra la scoala are o viata intreaga sa invete dar cu joaca de acum nu se mai intalneste.Asa ca eu inca il las sa se joace la maxim,acasa nu lucrez absolut deloc cu el.Daca e sa fie un geniu va fi si daca o va lua treptat,toate la vremea lor,daca nu,ma pot da eu si peste cap ca tot nu va fi.Si el e ff inteligent,prinde super repede ,are o memorie de ne lasa masca cu ce isi aminteste el,face asocieri de situatii,face niste scenarii cand se joaca,de am zis ca Hollywood scrie pe el etc...Absolut nu imi fac griji ca va ramane codas,ca nu va fi in stare sa tina pasul cu ce i se va preda .Ma voi acupa de el in ritmul necesar,dar doar dupa ce intra la scoala,pana atunci joaca e nr 1 la noi.
Stiu ca sunt o gramada de parinti care "in joaca" isi invata odraslele sa scrie,citeasca,memoreze poezii de nspe strofe,de pe la 2 ani,numai si doar sa se mandreasca in fata altora cu ce copil dotat si inteligent are


Luminita,mami de 3 nazdravani:
tero Stefan-Alexandru 02.09.2005
shoricica Sara-Maria 30.05.2008
trompetzica Daria-Ioana 03 08 2009
Merita sa bagati un ochi ....

Victoria_mami spune:

Alex@Sara asa e, daca e sa fie geniu va fi, cum se joaca acum nu o sa se mai joace cand vor fi mari si am inteles de la sora-mea ca la scoala au fff mult de facut. Nepoata-mea e la scoala germana, in clasa a 3-a si cica nu are timp de joaca mai deloc in timpul saptamanii.

In alta ordine de idei, Victoria stie o carte intreaga de poezioare, le-a memorat cand i le citeam, imi tot cerea sa i le citesc si le-a memorat, apoi imi cerea sa le citim impreuna (adica eu ziceam juma de vers, ea jumate), acum imi citeste ea cartea (recita din memorie). Imi cere ea sa o invat sa scrie, deci facem ptr. ca cere ea, eu sunt prea lenesa, nu m-as ocupa daca ea nu ar cere. (Edit:) ne jucam intr-o zi de-a magazinul si Victoria era vanzatoarea si mi-a zis ca tre sa platesc... nr. nostru de telefon, care e din 10 numere diferite, e destul de greu de retinut. AM intrebat-o de unde-l stie si a zis ca m-a auzit cu o zi inainte cand i l-am spus cuiva la telefon si ea l-a retinut.


Oana, relax! Fiecare copil are ritmul propriu. Sunt copii care nu vorbesc, in schimb fac multe altele pe care alti copilasi de varsta lor nu le fac. Fiecare are propriul ritm de dezvoltare.

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia

diana_jors spune:

victory, eu am un copil de 4 ani si 10 luni care la evaluarea psihosomatica pentru inscrierea la pregatitoare a numarat foarte "in sictir", tocmai pentru ca face calculele din cap, iar doamna psiholog l-a pus sa numere rar creioanele de pe masa (cand el stia cate erau dintr-o simpla privire) In schimb, are problemute la nivel emotional, in sensul ca e... exact de varsta biologica pe care o are.

Eu personal am mers la scoala la 6 ani si 2 luni, si stiam deja sa scriu, si calcule matematice, inclusiv inmultiri cu numere mici (pana la 4-5). Nu mai tin minte daca m-am plictisit sau nu, dar stiu sigur ca am fost extrem de frustrata pentru faptul ca existau lucruri pe care eu le stiam iar colegii nu, si era peste puterea mea de intelegere de ce colegii mai nu au aceeasi logica pe care o am eu, de ce nu au aceeasi memorie, de ce eu reusesc si ei nu

Baiatul tau e axat pe vreo directie care ii place mai mult? Eu m-am axat pe matematica, si mereu am lucrat suplimentar, iar profesorii de matematica avuti de-a lungul timpului m-au inteles si m-au stimulat. La celelalte materii am invatat doar pentru medie, nu ca mi-ar fi placut. Cu toate astea, am fost olimpica chiar bunicica la materii la care m-am straduit mai putin, ca nu ma pasionau asa mult, iar tocmai la ce ma pasiona n-am reusit am facut facultatea de matematica, mi-a placut enorm si am lucrat si acolo suplimentar, desi nu am terminat nici cu 10, nici macar prima din an

M-am angajat in telecomunicatii, m-au atras, mi-au placut, m-au provocat. Acum lucrez tot in telecomunicatii, dar fac ceva complet in afara ariei mele de confort M-am apucat de sport - nu sunt as, nu prea castig concursuri de amatori, dar tocmai de-asta ma pasioneaza si ma provoaca mai mult Sunt fericita tocmai pentru ca [incerc sa] fac lucruri care nu imi ies perfect

Merge la un afterschool? sa incerci macar acolo sa lucreze ceva ce il provoaca, poate niste jocuri care sa ii puna mintea la contributie. Daca nu, cauta-i tu acasa. Eu as zice ca e important sa gasesti ce il provoaca, pentru ca sigur nu il provoaca chiar tot. Gaseste-i "felia" cu care sa isi stoarca creierasul. Si mai invata-l ca orice s-ar intampla, daca are un vis, sa faca tot posibilul sa si-l indeplineasca. Eu sunt convinsa ca e genul caruia ii iese bine orice incearca sa faca, doar ca putine din cate incearca ii fac cu adevarat placere.

Mult succes, sa gasiti ceea ce cautati!

gabivalceanu spune:

KARIGULD, exact ca tine ma intreb si eu. Ca tare mi-e.

In rest, stiu foarte bine ce inseamna un copil superdotat.
De asemenea, stiu foarte bine ce inseamna un copil pompat.

Va salut,
G

Donia spune:

Eu cred cu tarie ca fiecare copil e fascinant, ca fiecare are propria scanteie. Unul poate sa te uimeasca cu calculele pe care le face, altul cu poantele pe care le face, altul cu indemanarea cu care arunca si prinde mingea. Unul poate sa fie inclinat spre domeniul intelectual, altul spre cel sportiv, sau spre cel creativ, artistic. Ce ne dorim cu totii e ca ei sa fie fericiti, si cred ca pentru fiecare parinte e important sa isi ajute copilul sa se descopere si sa isi exploreze potentialul.


Si baietelul meu a vorbit tarziu si intre timp am invatat ca la varstele mici fetitele sunt mai precoce decat baietii, baietii pot sa infloreasca mai tarziu, dar si asta este normal.
Daca tu esti nelinistita merita sa mergi la o evaluare. Fetita mea a avut prima evaluare la psiholog la 2 ani si 2 luni, deci stiu clar ca exista teste si pentru varste mici. Noi am mers pentru ca la evaluarea pentru emigrare ea era cu febra maricica si nu a cooperat deloc cu medicul de acolo, asa ca ni s-a recomandat evaluarea psihologica.

virgi spune:

Victory

Din experienta mea pot sa-ti dau un singur sfat. Indiferent de rezultatul testului psihologic sa nu faci greseala de a-l muta intr-o clasa cu copii mai mari varstei lui. Am trecut printr-o astfel de experienta si pot sa-ti spun ca i-am facut un mare rau copilului. La mine situatia a fost diferita ca nu eu am decis acea mutare ci a fost decizia scolii in functie de rezultatele ei academice. La acea vreme copilul meu avea 4,5 ani, iar colegii aveau 7-8 ani. Academic s-a descurcat minunat, insa emotional a fost un dezastru. In anul urmator am mutat-o intr-o clasa cu copii de varsta ei, si da, se plictiseste, repeta materia, o inteleg, ii este greu, dar este fericita, este acolo unde trebuie sa fie. Intre ea si colegii ei de clasa exista o diferenta ca de la cer la pamant, dar n-am ce sa-i fac! Iar eu nu-mi mai bat capul cu asta. Este un copil de A, ii invata pe ceialalti sa citeasca, este pusa sa-i ajute pe ceialalti la cititre, la matematica 3 etc. I s-a dat incredere in ea, se simte bine facand asta, e un fel de sef al clasei.La inceput am fost suparata sa aud ca-si pierde timpul cu ceilalti, dar acum imi dau seama ca este cel mai bun lucru care i se intampla.
Ocupa-i timpul de dupa scoala cat mai constructiv, ofera-i cat mai multe extrascolare.
Din punctul meu de vedere la varsta asta, daca stii matematica cu 2-3 ani mai mult, nu inseamna ca esti foarte bun. Sunt atat de multe alte domenii pe care le poate invata, care il pot forma pentru mai tarziu.
Pentru mine: comportmantul, sportul ,arta, muzica, sunt la fel de importante ca si matematica. Ori un copiul supradotat in ceva, cu siguranta are minusuri in alta parte. Tocmai asta este rolul tau ca parinte, sa descoperi aceste minusuri si sa profiti de timpul pe care inca il mai are la dispozitie acum.
Eu am ajuns sa ma bucur sa zilele cu teme putine! sa ma bucur ca la scoala face ceva care stie si nu trebuie sa mai lucram suplimentar acel capitol. Nu vreau sa mai lucrez nimic in plus, fata de ce face la scoala, dar ce face la scoala sa fie de A. Dar vreau sa aibe A si la manners si la muzica si la sport! Daca imi vine cu A numai la matematica si engleza si B la restul, as fi tare ingrijorata.

polux spune:

Victory,
In opinia mea as incerca sa schimb copilul de la invatatoarea aceasta si sa gasesc una sau unul "deschis la minte". Cum mei daca copilul socoteste in cap (nici macar pe degete) tu ii impui sa faca cu betisoare ca asa spune programa lui peste?
Sincer eu personal as pleca la vanat de invatator sau invatatoare. Din pacate nu sunt prea multe optiuni in Romania pentru cei supradotati, dar banuiesc ca exista invatatori care stiu sa lucreze cu acesti copii. Trebuie doar sa-l gasiti. Uite vezi am zis "il" ca am impresia ca invatatorii sunt un pic mai altfel decat invatatoarele (mai ales cele peste o anumita varsta) si prin simplu fapt ca invatatorii deja au trecut peste preconceptia ca numai fetele se fac invatatoare...deci sunt mai deschisi la nou. Opinie personala.

Oricum ar fi gaseste copilului ceva de facut extra...sunt multe lucruri care le are de invatat...despre animale, plante, despre planete, despre forta aerului...etc. Si mai gaseste-i si ceva activitati fizice ca sunt sanatoase pentru varsta lor/

Bafta.

ary_v spune:

Asta e o teorie interesanta si acelasi lucru am aplicat si eu cu al meu. Mintea ii mergea brici dar avea probleme mari la socializare si motricitate. Sfatul pe care l-am primit eu a fost chiar asta: sa franez pe cat posibil aceasta intelectualizare precoce pentru a da spatiu abilitatilor ramase in urma sa se dezvolte. Acum ma uit in urma si stiu ca am procedat bine. Cred ca primul lucru pe care trebuie sa il aiba in vedere orice parinte e sa creasca un copil echilibrat.