Cum percepem realitatea in tara de adoptie

PQ007 spune:

J.D., ai dat o imagine, in linii mari, cat se poate de completa; personal, apreciez cum cineva isi poate face o idee destul de buna asupra vietii in Cehia, doar din cele scrise de tine…

Aqai spune:

Si pentru mine acasa va fi intotdeauna Romania. Nu Romania sau situatia economica sau lipsuri materiale m-au facut sa plec, asa incat nu pot sa ma consolez cu faptul ca acolo nu a fost suficient de bine si ca aici vom avea alte oportunitati. Nu stiu cum voi ajunge sa ma raportez la Canada, daca ma voi impaca vreodata cu decizia luata. Constat cu stupoare ca desi am vrut sa construiesc altceva, reconstruiesc ce am avut; am adus cu mine peste mari si tari exact ceea ce ar fi trebuit sa las in urma.

Imi e dor cumplit de drumuri prin munti; de savoarea intalnirilor cu prietenele mele, de felul in care gustam viata si mai ales de ceea ce mi-a oferit viata acasa. Nu stiu cand o sa ma mai ratacesc eu noaptea prin padure intr-o masina plina de femei cu un drum terminat intr-o prapastie si o panta de urcat de 45 de grade si fara loc de luat avant cu masina. Cu siguranta gandul la asigurarea imensa nu m-ar lasa sa mai simt altceva dect tristete daca fundul masinii s-ar infige intr-o gramada de lemne sub luna plina :D sau daca masina cea alba shiny, sexy si orice in afara de 4X4 ar ramane intepenita in noroaie in inima muntilor. Sau cand mai ajung eu sa cad din varful unui brad legata de-o sfoara in parcul central :D fara sa am cea mai vaga idee de ceea ce urmeaza sa mi se intample. Cand o sa ma mai schimb din blugi in taior in masina pe fuga in parcare si o sa-mi rup picioarele pe tocuri sa nu intarziu la speech-ul pe care tre' sa-l tin. Si apoi iar pe fuga in masina inapoi raliu pana la mausoleul din munti unde ma opream intotdeauna sa ma impac cu lumea.

Imi e dor de mama si imi e din ce in ce mai clar ca nu o sa ma urmeze aici.

Am un cerc social aici dar inca nu am reusit sa spun exact pe nume acelui lucru care lipseste relatiilor umane. Poate autenticitatea. Toate intalnirile se poarta cu zambetul pe buze si apoi urmeaza barfa. Pentru orice plangere exista repercursiuni, mizerii care iti fac viata patrata o perioada. Dar toate ascunse sub zambete false si erori inventate.

In plus, lumea e atat de obisnuita cu niste reguli si moduri incetatenite de a fi, incat ceva nou ii depaseste si prefera sa se intoarca cu patele si sa spuna nu se poate ... amandoi am ajuns la concluzia ca ceva iesit din tiparele lor le arde circuitele.

Dar asta e. Zi de zi imi spun ca asta e decizia mea si cu ea trebuie sa merg inainte. si daca tot "in rome.... act like the romans". Drumul merge doar inainte si practic optimismul, imi invat copiii sa profite de oportunitati, sa aiba incredere in viitor, imi spun ca va fi mai bine cand voi ajunge sa lucrez iar ceea ce-mi place si ca la un moment dat viata va incepe sa aiba gust si aici. Functional, sunt perfect integrata. Dar cumva inima mi-a ramas acasa.






Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

PQ007 spune:

Aqai, mesajul tau e frumos. Thumbs up.

Nu vreau catusi de putin sa te descurajez, dar, sunt sanse f mari ca si atunci cand vei ajunge sa lucrezi ce-ti place, sa vezi lucrurile la fel. Piramida lui Maslow va functiona eficient si in acest caz.

In alta ordine de idei, una dintre cele mai simple explicatii e ca lucrurile bune din Romania vor ramane bune intotdeauna, iar timpul petrecut in patrie va fi intotdeauna cel mai de calitate, din cele mai multe punctele personale de vedere.

Sa nu uitam: « Un om normal are într-adevar o singura patrie. Restul sunt tari. » – Octavian Paler

cris1511 spune:

Buflea, ai surprins atat de bine ceea ce simt si eu legat de viata mea de dupa emigrare, deosebirea fiind doar ca eu sunt in primii 3 ani. Ce o sa mai fie si ce voi mai simti dupa o astia 3 ani, o sa vad.

vdrag spune:

Si eu locuiesc in partea flamanda, dar tare te voi contrazice in privinta catorva lucruri despre Belgia!
Sistemul scolar din Belgia este unul dintre cele mai slabe, sa nu spun chiar proaste(mai ales pentru copii de varste mici)si asta datorita felului lor de a vedea relatia dintre parinti si copii, iar aici am sa citez pe cineva care spunea pe un alt forum "Cei mai multi dintre ei nu dau doi bani pe copiii lor, copiii nu dau doi bani pe parinti si impart doar un acoperis si salariile pana la o anumita varsta."
Oamenii barfesc extrem de mult despre orice si le place sa faca acest lucru, indiferent de locul unde se gasesc, pe strada, la piata, magazine, in curtea scolii, etc.
Despre transformarea vietii intr-o competitie pentru a-si depasi vecinul in privinta luxului, cred ca se pot afla usor pe primul loc, asta observandu-se la copii dar si la adolescenti(imbracaminte si telefoane mobile), care sunt binenteles copia fidela a parintilor(televizoare, masini si case)!
Lucruri bune: sistemul asigurarii de sanatate(si nu a sistemului sanitar intrutotul deoarece acesta are destule lacune!), curatenia, lipsa cainilor vagabonzi, sistemul transportului in comun!
Despre vreme sunt de acord cu tine si ea se potriveste extrem de bine cu felul lor de a fi!

prettysunshine spune:

Vdrag,nu pricep deloc ce legatura are sistemul de invatamant cu relatia dintre copii si parinti.Sistemul scolar e una si relatiile familiale sunt alta.La relatia dintre copii si parinti iti dau dreptate,cam asa e,din cate am putut sa observ eu.
Cat despre barfa,eu am facut comparatie cu Romania,aici nu am vazut pe nimeni sa-si iteasca capul la geam de fiecare data cand se tranteste vreo portiera de masina pe-afara.Si nici nu m-a agasat vreun vecin cu intrebari,cum mi se intampla des in Romania si acum.
Nu stiu cand ai plecat tu din Romania sau daca ai avut copil la scoala acolo,cat timp am fost in Romania presiunea era extrem de mare,cele mai noi telefoane mobile de exemplu,aici n-am simtit asta,poate si fiindca folosirea telefonului mobil la scoala este mult mai limitata decat in Romania.Cat despre lux si masini,nu stiu,din ce zici tu nu mi se pare ca traim in aceeasi tara sau poate nu ne invartim in aceleasi cercuri.Eu n-am vazut aici atatea masini noi si ultimul racnet ca in Romania,nu zic ca nu sunt,sunt si aici,dar Romania e plina,se ia masina noua,chiar daca aproape murim de foame platind ratele la ea.Aici cine-si ia masina noua si ultimul racnet,intr-adevar si-o permite,asa ca procentul e totusi mai mic.Luxul,iar nu stiu ce sa zic,eu am vazut mult mai mult lux in Romania decat vad aici.Chiar uneori am fost socata de conditiile din unele case de aiciEu cel putin nu mai simt presiunea venind din partea baiatului meu,in Romania i-ar fi fost rusine sa-si invite colegii acasa,pentru ca ba stateau intr-o vila,ba aveau apartament pus la punct si plasma de doi metri.A,si inca ceva,pe strada mea sunt doua scoli,n-am vazut coada de masini scumpe pe care o vedeam in Romania in fata liceelor.
Insa s-ar putea sa nu ne invartim in aceleasi cercuri,poate printre cei cu adevarat bogati e diferit,insa nici in Romania nu ma invarteam printre oameni cu bani si totusi competitia era extrem de mare.Eu stau intr-un oras mic si iarasi,s-ar putea sa fie diferit intr-un oras mare si competitia sa fie mai acerba acolo.

Mami de Cosmin (03.07.1997) si de ingeras Lucas (15.02.2011-17.04.2011)

bird70 spune:

Daca un om poate avea doar o patrie, atunci a mea este Australia.

Iubesc Australia cu toata inima, nu pot sa-mi imaginez viata in alta parte. Imi plac oamenii simpli si generosi, imi place spiritul de comunitate si de ajutor reciproc, imi place natura, oceanul, soarele . Stiu ca nu e o tara perfecta, ca societatea nu e perfecta, dar cum spune un cunoscut de-al meu: unele locuri sunt mai aproape de perfectiune decat altele .

Sunt in Australia de 10 ani si o vad mai frumoasa si mai minunata in fiecare an. Daca la inceput vedeam in familii ca nu sunt asa interesati de copii, nu le cumpara case, nu ii intretin acasa pana termina facultatea, etc si mi se parea ceva negativ. Acum vad tinerii australieni mult mai independenti, care invata sa isi asume responsabilitati mult mai devreme, care la 18 ani sunt capabili sa plece la facultate si sa munceasca, sa se intretina, care sunt mandri sa-si cumpere masina, casa, etc.

Cel mai mult imi place aici libertatea de-a fi cine esti. Nu trebuie sa te conformezi unei imagini si oamenii sunt deosebit de receptivi si intelegatori. In Romania esti judecat dupa cum te imbraci, dupa ce telefon sau masina ai, etc. Aici nimeni nu se uita la asa ceva. Nu cred ca majoritatea oamenilor stiu sa faca deosebirea intre o masina japoneza/coreeana si una europeana sau au idee care e diferenta de pret. Poti sa te plimi in ultimul mercedes ca nu vei strani admiratie pentru ca majoritatea oamenilor nu vor sesiza ce masina ai . La fel cu hainele, stiu milionari care ies pe strada in slapi si tricouri de 5 dolari. Oamenii sunt extrem de modesti, doar emigrantii de prima generatie se straduiesc sa faca valuri . O cunoostinta de-a mea se plangea ca nu-i place Australia ca: nu iti dai seama care sunt oamenii importanti (adica cu bani) .

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

chatonel spune:

hahaha, bird, spune-i cunostintei sa se intoarca in ro, daca ii trebe sa stie cui sa faca temenele :))

imi place tare mult cum vezi tara ta de adoptie

vdrag spune:

Sistemul de invatamant are o mare legatura cu relatia dintre copii si parinti, caci marea majoritate a celor care lucreaza in acest sistem sunt persoane care la randul lor sunt parinti sau tineri care au crescut avand parte de acesta relatie, iar acest fapt se rasfrange intr-o oarecare masura si in felul cum copii sunt educati in scoli mai departe.
Intr-adevar, nimeni nu scoate capul pe geam cand se aude o portiera de masina afara, dar la ei barfa se manifesta intr-un fel nu asa elocvent ca in Romania. Sunt mai rafinati din punctul asta de vedere!
Eu am plecat din Romania in 2006 si nu am avut copil la scoala acolo, dar ajunsa aici si din momentul in care fetita mea a trebuit sa intre in acest sistem scolar, am inceput sa apreciez sistemul din Romania cu toate lacunele lui! Limitarea folosirii telefonului mobil la scoala cred ca poate fi intalnita la varste mici ale copiilor, dar in ceea ce priveste adolescentii, crede-ma ca lucrurile stau altfel!
Locuim si noi intr-un orasel mic si nu ne invartim intr-un cerc de oameni bogati, dar sotul meu traind in Belgia de mai mult de 30 de ani, fiind inspector auto si cunoscand o gramada de lume prin prisma meseriei lui, poate certifica ca belgienii sunt adeptii luxului si a faptului de a arata celorlalti ca au cele mai noi achizitii de orice, chiar daca au rate la banci cu duiumul sa le poata plati, iar copii le urmeaza exemplul cu mandrie mai departe!
Ceea ce ma intristeaza nu sunt aceste lucruri enumerate mai sus, ci faptul ca nu pot sa-i ofer fetitei mele ceva potrivit varstei ei in privinta sistemului scolar si ca parintii nu au foarte multe optiuni din acest punct de vedere pentru copiii mai mici!

florysya spune:

Buna ziua.Ma alatur si eu voua daca imi permiteti sa vb si eu despre tara mea de adoptie.
Sunt in Suedia de 2 ani.De ce am venit aici?Pt ca sotul meu lucra aici si am vrut sa fim o familie sa ne crestem impreuna copilul.
Mi-a fost foarte greu sa ma adaptez si inca imi mai este uneori.
Ce-mi place la Suedia?Multe...In primul rand civilizatia.Lipsa cainilor vagabonzi.Sistemul de invatamant.Faptul ca nu te judeca nimeni.Ca nu intereseaza pe nimeni ce casa ai,ce haine ai,ce masina ai.Traiesti asa cum vrei.Sunt foarte corecti.
Ce nu-mi place ar fi si aici cateva de scris.
Nu-mi place ca sunt multi rasisti.Nu-mi place sistemul lor sanitar dar nu tot.Au si puncte care imi plac.
Nu-mi place mancarea lor dulce.Nu-mi place limba pe care inca ma chinui sa o invat pt ca altfel nu ai cum sa te descurci.Aici sunt scoli speciale pt emigranti sa invete limba.
Mai am de scris dar imi plange copilul.O sa revin sa va mai povestesc despre Suedia.