Cresa Sweet Baby, cartier Tineretului, Bucuresti
Raspunsuri - Pagina 2
Iulia2pitici spune:
Am o fetita de 3 ani si un baietel de 1 an si 3 luni. I-am dus pe amandoi la Sweet Baby, si trebuie sa va povestesc ce-am patit.
Amandoi copiii mei, sunt, in general sanatosi, scosi afara din casa zilnic, sociabili, se joaca mult si se impaca bine cu alti copii (fetita e foarte buna organizatoare, ii place sa explice tuturor ce face, iar baietelul e lipicios si cuminte).
M-am decis sa ii dau impreuna la cresa SweetBaby, dupa ce am vizitat-o si am aflat ca au si o grupa de gradinita, unde o puteam lasa pe fetita. Am fost incantata ca ii pot lasa impreuna, ca sa le fie mai usor, si lor, si mie. Cresa e langa serviciul meu, au o curte mare si frumoasa, generoasa, personalul era prietenos. Era la sfasitul lui august, inceputul lui septembrie 2012. Urma sa comunicam pe email. Era perfect.
Dupa primele 2 zile de cand i-am dus aici (joi si vineri), fetita a inceput sa vomite, noaptea, s-a trezit vomitand cu jet la distanta, a vomitat de mai multe ori pana dimineata. Apoi vomita inclusiv apa. Pentru ca n-a facut febra, am sperat sa nu fie decat o enterocolita usoara. I-am dat – cum m-a sfatuit doctora ei - saruri de hidratare din 10 in 10 min, cu seringa, o zi intreaga (doar sa nu ajung cu ea la spital). De luni pana marti seara a mers insa din rau in mai rau, iar marti seara a inceput si cel mic sa vomite cu jet, si sa faca febra, M-am internat de urgenta cu amandoi la spital, diagnostiv enterocolita virala - nu au identificat virusul. In spital.... nu va mai povestesc, celui mic i-au pus branula la picior, dupa ce l-au intepat peste tot; fetitei la mana, din a treia incercare, i se spargeau venele pentru cat era deshidratata. Am luat si eu viroza, si sotul, si o prietena care ne-a vizitat la spital. Ne-am pus pe picioare toti cam in 10 zile. I-am mai tinut acasa o saptamana si apoi i-am dus din nou la cresa/gradi.
Mi s-a spus ca niciun alt copil nu a fost si nu este bolnav de nimic (entero-gastric).
Dupa 7 zile de cresa/gradi, cosmarul s-a repetat. Fetita, fiind mai mare, a rezistat insa cu tratament acasa, baietelul a trebuit spitalizat, iar cu branule, iar cu perfuzie, iar am luat si noi. Eu am zacut la pat cateva zile, sotul meu a dus-o pe picioare, colegii mei de serviciu (3 persoane) s-au imbolnavit si ei. La analizele baiatului a iesit rotavirus (desi si el si sora lui au fost vaccinati la 6 luni pt Rotavirus). Se pare ca sunt mult mai multe tulpini active de Rotavirus decat cele incluse in kitul de vaccinare.
Si acum ajungem la motivul pentru care am dat 2 stele personalului (=conducerea) gradinitiei.Am intrebat din nou la gradi/cresa, si am primit acelasi raspuns de la psiholoaga cresei: le pare rau dar ei nu au niciun caz similar, ei nu cred ca e luat virusul de la cresa. In momentul in care am sunat la directoare, nu mi-au mai raspuns la telefoane. Le-am dat mesaj in care i-am somat sa ii anunte pe ceilalti parinti, pentru ca boala era foarte contagioasa si era de datoria lor sa ii informeze. (Asa cum ar fi trebuit sa ma informeze si pe mine intre cele 2 episoade de spitalizare).
Intr-un final am primit un telefon de la directoare, care m-a ascultat, a fost de acord ca ar fi trebui sa ii informeze pe parinti, dar totusi mi-a sugerat ca i-am internat pe copiii din cauza ca am fost influentata de medicul de garda al spitalului (privat), care probabil a exagerat gravitatea situatiei, ca sa imi ia banii! Asta chiar mi-a pus capac. Cu doi copii mici (1,3 ani si respectiv 3 ani) pe care i-am crescut eu si sotul meu, de cand i-am nascut, cred ca stiu cand e de dus la spital un copil bolnav. Iar cand am vorbit la telefon cu dna directoare (care nu are copii) eu eram cazuta la pat, cu febra, frisoane, dureri de burta si tot tacamul.
A venit intr-un final (dupa 4 zile de la prima si ultima convorbire cu directoarea) si mailul dnei directoare, care vorbea despre o boala diareica acuta! Mail trimis cu toti parintii in BCC, ca sa nu poata comunica unii cu altii altfel decat prin conducerea cresei!
Fireste ca o boala virala (cum este enterocoloita provocata de Rotavirus) nu este in controlul celor de la gradinita. Nicio clipa nu i-am invinuit de asta. Dar consider ca era de datoria lor sa trateze orice informatie primita cu atentia cuvenita, si sa o transmita de urgenta celorlalti parinti. Alegerea de a duce copilul la cresa cand altii s-au imbolnavit de Rotavirus, este strict a fiecarui parinte, nu exista nicio scuza pentru neinformarea (dezinformarea lor).
Asta este primul motiv pentru ca am dat doar 2 stele acestei crese.
Al doilea motiv - cel care m-a determinat sa-mi gasesc timp sa scriu aceasta poveste - priveste activitatea desfasurata la grupa de gradintia in care fetita mea a stat, practic 9 zile (2 inainte de primul episod de boala, si 7 dupa al doilea).
Ii aduceam pe amandoi dimineata, impreuna. Baietelul s-a adaptat mai usor, fiind mai mic (1 an si 3 luni). Dupa prima zi, fetita a inceput, bineinteles, cu plansul - de cand plecam de acasa, pe drum spre gradintia, si pana ne desparteam la vestiar. Ana (fetita mea) este un copil destul de matur pentru cei 3 ani pe care ii are. Am tinut-o langa noi tot timpul, si am tratat-o ca pe un adult. Ne-am straduit sa-i raspundem (cum ne-am priceput) la toate intrebarile pe care ni le-a pus. Si nu e intotdeauna usor. Insa a meritat. Ana a invatat repede sa negocieze, a invatat ca trebuie sa cedeze ceva, ca sa primeasca ceva. E capoasa. E robusta. Si vorbeste tot timpul
Colegii ei de gradi proveneau din copii déjà obisnuiti, care fusesera dati la aceasta cresa mai demult, am observat ca veneau cu drag acolo. Am vazut pitici de 1 an care se aruncau in bratele ingrijitoarelor, si educatoarea era foarte prietenoasa, nu mi-am facut nicio grija de asta.
Ana mea insa tot nu vroia la gradinita. Oricat m-am stradut sa ii explic cum e cu gradinita, m-am lovit de un zid - nu am putut sa scot nimic de la ea afara de NU VREAU LA GRADINITAAAA, printre bocete si convuslii de plans. Cand ajungeam la gradinita incepea cu NU MA LASAAA SINGURAAA, stai si tu cu mine, etc, etc. Dupa ce se calma, acasa, o luam cu povesti, cu explicatii, am asigurat-o de mii de ori de iubirea mea fara margini, apoi reluam toate povestile, dimineata pe drum, cu amandoi, spre gradinita. Nu parea sa functioneze. Nu vroia sa imi spuna nimic legat de gradinta. Nicio poveste, nimic. Ea, care vorbea tot timpul ! Cum auzea cuvantul gradinita incepea sa planga, cu comvulsii.
Nu stiu cum sunt alti parinti, dar eu in nicio zi nu am putut sa o las tavalindu-se in urlete de plans, am stat cu ea de fiecare data pana s-a mai linistit cat de cat.
Dna pisholoaga nu parea foarte incantata de aceasta abordare. In ultimele 3 zile de gradi (din cele 9 cat a stat Ana) am convenit cu Ana ca o s-o astept la vestiar pana cand coboara toti copiii la masa (dura cam 10 min), dupa care plec la serviciu si ma intorc sa o iau pe ea si pe fratiorul ei. Ca o concesie – eu stau 10 minute si ne mai vedem odata, apoi tu stai cuminte si te joci cu copiii pana vine mami sa va ia. Am facut asta pentru ca parea sa functioneze, se mai linistise putin, nu se mai simtea, probabil abandonata. Cel putin asa am crezut eu.
Dupa 2 zile de stat la vestiar (cele 10 minute negociate), m-a abordat dna psiholoaga, care mi-a spus ca nu crede ca e bine ce fac, pentru ca Ana, citez - nu o lasa pe educatoare sa-si desfasoare orele cum trebuie, o intrerupe tot timpul cerand, si in timpul zilei, sa vina s-o vada pe mami la vestiar – si ca ar trebui sa fiu mai ferma, in general. Am intrebat-o ce crede ca ar trebui sa fac? A fost evaziva, insa cumva mi-a dat de inteles ca e treaba mea sa rezolv aceasta problema, ca si cand n-ar fi fost necesar sa am cooperarea gradinitei in acest timp de adaptare.
In fine, s-au imbolnavit din nou, le-a trecut si asta. 21 sept a fost ultima zi de gradinita a Anei.
De atunci nu a existat dimineata in care Ana sa nu ma intrebe speriata, abia trezita din somn : Mami, dar nu mergem la gradinita, da ? Mami, de ce m-ai lasat singura la gradinita, mami ? Intrebari pe care le-am auzit, obsesiv, de zeci de ori, zilnic, insotite de refuzul de a iesi din casa ! Nici in parc, nici la joaca, nici la bunici, nici la piscina, nicaieri ! M-a adus in pragul disperarii, si pe mine si pe sotul meu. Nu vroia sa auda niciun raspuns, vroia doar sa puna intrebarea. De zeci, de sute de ori. Si sa nu iasa din casa, pentru siguranta, sub nicio forma.Nici acum nu stiu de ce, insa mintea ei lega cu ceva de la gradinita.
De o saptamana si ceva e mai bine, am inceput sa mergem impreuna cate putin pe afara, dar de fiecare data dupa epuizante rugaminti si echilibristici.
Va rog sa nu ma intelegeti gresit. Sunt sigura ca personalul cresei/gradinitei este in regula, nu banuiesc pe nimeni de la cresa ca ar face rau, voit, vreunui copil. Doamne fereste ! Cred insa ca psihologia aplicata de catre cei care fac asta la Sweet Baby, prin deciziile pe care le iau in mod curent —s-a dovedit gresita. Gresita, cel putin in cazul fetitei mele.
Este singura experienta a fetitei noastre despre care noi, parintii, nu stim nimic povestit de ea. Ea. care nu stie sa taca.
Despre gradinita insa, niciun cuvant.
Orice ar fi fost, pentru mine va ramane un mister, si o lectie.
sophia33 spune:
Multumesc pentru "poveste", Iulia! Eu inca nu l-am dus dintr-un motiv obiectiv. Ne mutam in perioada asta si vreau intai sa vad unde vom sta si apoi sa incepem o cresa/gradi. N-am timp sub nicio forma de perioade de adaptare. Revenind la subiect: si mie mi s-a parut putin ciudata abordarea. Eu imi cunosc copilul si stiu ca nu ar urca sus in sala fara sa faca circul de pe lume. El e adaptabil si sta cu toata lumea - la el acasa! In alta parte, e nevoie de timp si de prezenta mea pana se familiarizeaza cu spatiul nou. Sa raman in vestiar nu e o solutie, iar abordarea steb by step e cea mai buna, in cazul lui. In fine...chestia cu boala e de neiertat si, din pacate, multe gradi particulare folosesc abordarea asta. Tot ce se intampla bun cu un copil li se datoreaza, de boli sau deprinderi nu tocmai frumoase (care vin odata cu colectivitatea) nu stiu nimic... Imi pare rau de ce ti s=a intamplat. Sanatate si multumesc pentru mesaj!