Mamici, tatici, cu copii mai mari-ceva sfaturi?(2)

mihaela_s spune:

Ca sa iti(termen generic, nu vorbesc cu cineva anume) intelegi propriul adolescent, e necesar(dar nu suficient ) sa faci o incursiune imaginara in timp, pe vremea cand erai tu adolescent(a). E posibil sa gasesti atunci si acum acelasi adolescent desi in persoane diferite. Daca ai norocul asta, atunci te gandesti cum se purtau parintii cu tine si cum ai fi dorit ca ei sa se poarte. La mine e metoda care a functionat cel mai bine pana acum. Norocul meu e sa am acasa o adolescenta care seamana mult cu cea care am fost eu si mi-a fost usor sa gasesc calea de comunicare. In multe situatii am luat modelul mamei mele, pentru ca a fost OK in majoritatea cazurilor si acum cu ochi de adult apreciez ce a facut, chiar daca atunci nu am facut asta. Si sunt sigura ca si fata mea ma va intelege mai tarziu, chiar daca acum i se pare ca sunt prea severa in anumite situatii(de ex. nu pot concepe ca sa ajunga acasa mai tarziu de ora 22-22.30, desi se duce rar la prietene, in oras niciodata asa tarziu...prefer sa ramana peste noapte acolo decat sa umble pe strazi dupa ora 22, cu toate ca locuim intr-un oras mic si foarte linistit, dar spaimele mele sunt ramase din vremuri de demult). Iar ea nu intelege :).

Curatenia: o facem toti impreuna, fetele in camerele lor, apoi ajuta si in zona comuna. E o regula, o respectam cand suntem toti acasa...alteori o mai sarim. S-a intamplat ca de ex. sa fac eu curat in toata zona comuna, sau sotul, sau ca adolescenta mea sa faca asta singura.

De cand a facut ore de bucatarie la scoala, ma ajuta mult, ii place sa gateasca si singura, in special prajituri. Cea mica ii calca pe urme, se vede ca modelul surorii mari e de folos.

olympia spune:

Viviana, te-a deranjat mesajul meu, imi pare rau. Poate nu m-am exprimat clar. Voiam sa spun ca intr-un fel, cumva voi pendulati dintr-o extrema in alta si stati prea putin pe cararea de mijloc. Chiar si la asta cu meditatiile, ori nu-si face temele ceea ce evident ca nu-i permis, ori zici ca i le tai si se sperie. De ce sa se sperie, e consecinta faptului ca nu le acorda interes, parca n-ar fi convinsa ca o ajuta ci le ia ca pe ceva formal, ca tot i le-ai pus, ca n-are incotro... De ce nu face temele? Sunt prea multe, de fapt nu stie si se teme sa recunoasca, are goluri nedescoperite de profesor si le mascheaza cum poate, pot fi multe cauze, voi doua ramane sa aflati cauza si solutia. Ce vreau sa spun e ca exista o cauza, cauza nu e adolescenta asa... generic!

viviana spune:

Nu m-ai deranjat cu ce ai spus.
Sunt lucruri in lumea asta care ma deranjeaza dar asta nu e unul dintre ele.
Am facut doar niste adaugiri - depinde de tonul pe care le-ai citit tu.

Am inteles ce ai spus.

Temele la meditatii nu si le face pentru ca nu stie ci din lene si ca nu mai are timp sa-i zboare mintea aiurea.
Are niste chestii pe care nu le stie la mate, dar la romana nu.

revin acuma ma grabesc.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Selene_Bunny spune:

ela_04, reusesc prin multe, multe explicatii. Depinde mult si de firea copilului. Respectiv, daca e un copil care vorbeste bine, care intelege o explicatie, care pune intrebari - dar de ce? cum? - poti incerca asa. Jucarii stricate si noi avem - stricate in sensul ca sunt mazgalite cu pixul sau descompletate. Sau crapate, pentru ca le mai arunca de pereti - si aici eu am fost exemplul negativ, eu sunt o fire colerica, am nervi furtunosi, tzip, rup, arunc. Na, si m-a copiat.

Dar:

Acum are 3 ani si intelege explicatiile, insa... uneori le ignora si atunci primeste time-out la ea in camera, cand chiar se obrazniceste - de exemplu, lovit desi ii spun sa nu o faca.

Dar:

Nu ia si nu strica jucariile altor copii.
Rar s-a intamplat sa faca circ in magazin, pentru jucarii - ultima data a fost din vina mea, efectiv se inchidea si nu a mai apucat sa le vada. Atat isi dorea, sa le vada, m-am simtit tare prost.
Intelege cand cumparatul unei jucarii dorite mult se amana, din motive financiare sau din alte motive. Ia jucaria din raft, o admira, ii da un pupic si o pune la loc in raft.

Eu mereu, mereu vorbesc cu ea.

In perioada iernii, am stat f. f. mult in casa, din motive de programul meu, din motive de zapada mare, din motive de viscol si vant taios.

Cand plecam de acasa, stabilim clar regulile:

Va putea sa se uite la jucarii, sa se dea pe tobogan, sa intre in casuta de plastic DACA este atenta la mine (sa nu fuga de langa mine, sa nu dispara printre rafturi) si DACA este atenta cu lucrurile cu care umbla (nu le smulgem din raft, smucim, trantim, nu rupem ambalajul - nu a fost cazul sa distruga prin magazine, dar, stiind-o de acasa...)

In general, in magazine este cuminte. Dar... azi a facut figuri la Lidl, prin urmare, am dus caruciorul in dreptul paznicului, i l-am aratat, i-am explicat ce rol are nenea ala acolo si i-am spus ca, daca prefera, o las acolo, langa el, sa pazeasca si ea magazinul pana eu imi fac cumparaturile linistita.

Ce inteleg prin "figuri":
- cerut incontinuu ba una, ba alta, pe un ton ridicat - "maaammaaa, vreau paine, maaammaaa, vreau suc, maaammaaa, vreau ou de ciocolata - si le vreau ACUM"
- aplecat peste marginea caruciorului (locul pentru copii), cu capul in jos, in ciuda rugamintilor mele repetate de a nu face asta
- inceput cu matzaiala si cu cerutul in brate (cum pisicu' sa o duc pe ea in brate si plasa de cumparaturi pana la maxi-taxi, zau daca stiu - ea are 15,5 kg)

Eu nu astept pana ajungem acasa ca sa ii fac observatie.

Eu ma retrag cu ea undeva mai ferit, si, cu voce joasa, dar ferma, ii spun ce am de spus.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...

Selene_Bunny spune:

Edit, complet off-topic, dar draguuut:

A adormit Daria aici, in camera mare. Pisi noastra cea mica (are 4 sau 5 luni, nici nu mai stiu) sta cu labutele PE ea si toarce...



Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...

nelia spune:

Stiu, ca si ale mele sint ale mele.

Acum o dau pe gluma, dar daca s-a speriat, ce a facut? A stat asa, sperieta si atit? Asa mi-a spus si Agata: mami, m-am speriat ca nu ma vei ajuta la lectii nici daca iti cer. Si i-am spus: si? ce-ai facut? Pai, nimic, am stat asa speriata pina cind am vazut ca daca nu stiu sa fac o problema si vin la tine, totusi imi arati. Si i-am spus ca atunci cind te sperii, stuchi-n sin, faci un gest adica, fugi sau ramii, dar faci ceva. Nu stai asa speriat si astepti sa te dezsparie altii... a inteles si mi-a spus ca prefera sa stuche-n sin. Se pare ca a facut mai mult de atit, s-a apucat si de invatat un pic mai mult. Desi, daca o intrebi ce vrea sa faca, ea iti raspunde invariabil ca vrea timp pentru ea, sa citeasca... sa mearga la piscina si sa faca patinaj. C'est tout!

Pe noi ne-a ajutat mersul la licee, dusul in productie... sintem in plin proces de cunoscut meserii acum, fara nici o discriminare, am dus-o peste tot, i-am aratat tot... pe cuvint ca ce va alege, o va face in cunostinta de cauza si nu am nici un motiv de culpabilizare aici. Probabil ca nu va alege sa se duca la vreo scoala de top, desi le stie pe toate... sau poate ca da. Imi place mult mai mult pozitia asta de mama care o sustine in tot, decit de o mama care o impinge o tzira peste tot. A doua stie ce vrea, ea vrea sa creasca cai... iar al treilea vrea sa fie sofer de camion sau tractor. M-am scos...

Cornelia

mihaela_s spune:

E foarte bine ca tinerii sa aiba contact cu meserii si sa vada ce vor si ce pot. E pacat ca in Ro nu exista posibilitatea asta dar a mea a invatat multe din perioadele de practica pe care le-a avut, de la scoala. Si-a ales la inceput o cafenea unde a muncit o saptamana, apoi o saptamana intr-un magazin de haine si alta intr-o farmacie. Concluzia a fost ca trebuie sa invete sa ajunga mai mult de atat(vanzatoare) dar in niciun caz farmacista(i s-a parut tare plictisitor).

Acum peste vara vrea neaparat sa lucreze, indiferent unde. Si-a depus vreo 15 CV-uri pe la magazine, cafenele si la farmacie si asteapta. Cred ca e o experienta minunata sa vezi pe pielea ta ce inseamna munca. Aici copiii au voie sa munceasca de la 13 ani la impartit ziare si de la 15 ani peste vara, la joburi simple si nu mai mult de 8 ore pe zi, numai ziua.

Rufus spune:

Singura diferenta intre parintii cu copii adolescenti si cei cu copii mici este surpriza pe care o ai la un moment dat. Asta este motivul pentru care nu coincid parerile si nu, cum gresit am fost eu sau altii interpretati, vreun gen de superioritate.
Cand am spus ca un parinte cu copil mic nu ma intelege, nu m-am gandit ca-i mai incet la minte; dar nu mai inteleg nici eu ceva.
Daca la Ioana lucrurile au decurs unitar (bine sau rau, asta-i alta discutie), Teodora m-a lasat masca. N-ati vazut des un copil mai atent, ordonat, calculat...etc ca fata mea mijlocie. Pana cand totul s-a intors la 180 de grade. In aceleasi conditii, fara bulversari fara nimic schimbat. Doar varsta.
Si atunci este inutil sa-mi spuna cineva cum se comporta copilul de cativa ani...ca asta stiu deja. Sunt la al treilea copil mic. Dar cele mari m-au dat pe spate. Si, ca si Viviana, vin si intreb, ca nu mai stiu ce sa fac.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

viviana spune:

Ah, Nelia la fii-mea e invers.
Se sperie. I se umezesc ochii, se abtine sa nu plamga. Se duce in camera sa rumege situatia.
Apoi se intoarce foarte serioasa si imi spune ce a simtit ea in momentul ala si de ce eu ar fi bine sa evit sa-i spun astfel de lucruri. Pentru ca uite acuma chiar i-a disparut cheful de invatat. .

E foarte incapatanata, foarte voluntara, doreste sa conduca si se oftica rau atunci cand isi da seama ca nu are spor cu mine.
Pentru a nu se recunoaste invinsa tine speechuri si teorii.
Si o chestie banala se transforma in minute, ore de vorbarie.

Ma straduiesc, cand simt ca se ivesc astfel de situarii, sa transmit mesaje scurte, la obiect, fara portite de iesire.

Da' zau daca imi iese intotdeauna!


Ma gandeam ce fain e sa fie mai multi frati. Fiind 3, in situatii conflictuale cu parintii ne plangeam una alteia, una ii vorbea de rau, alta de bine, trageam linie si eram ok. Defulam una la alta.

Dar fii-mea e singura, nu are cu cine ma barfi, pe umarul cui se plange, mai e si extrovertita si tot la mine vine sa se descarce.







Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ela_04 spune:

Selene e frumos si iti multumesc, dar la noi nu se potriveste deloc...
el are o oarecare intarziere de limbaj, abia acum isi da drumul, greoi si cu multe exercitii si atentie din partea noastra...
Si eu ii vorbesc mereu dar parca degeaba...asta imi aduce aminte de mine cand eram copil...cam la fel faceam si eu cu maica-mea...tot timpul aveam altceva mai interesant la care sa ma gandesc dar dadeam frumos din cap ...cam asa face si el si ma oftic de mor...
cat despre time-out..recunosc ca pana acum nu am aplicat nici o forma de pedeapsa...adica am incercat si eu o data cand mi-a dat una si i-am spus: treci la tine in dormitor! dar nu a iesit nimic ca a venit si mi-a mai dat una. dar eu eram in picioare acum si impactul a fost mic...asa ca i-am explicat ca nu e bine, ca noi nu ne batem, ca ma doare...etc
nimic...

cred ca intr-o zi o sa deschid un subiect referitor la aceste aspecte pt ca e pacat sa stricam subiectul lui Viviana care si el este destul de interesant...
Multumesc oricum