S-a vandut Rosia Montana?
Raspunsuri - Pagina 13
Deceneus spune:
| Citat: |
| www.cotidianul.ro//sindromul-maimutei-din-cocotier-193598" target="_blank">Sindromul maimutei din cocotier de profesor universitar doctor matematician Afrodita Iorgulescu Daca ne uitam în istoria României secolului 20, vedem tot interese si presiuni externe. Sa amintesc câteva: În perioada interbelica, au existat doua tabere în politica economica româneasca: a celor care au promovat politica prin noi însine (proclamata de catre P.N.L. înca înainte de primul razboi mondial) si a celor care au promovat politica portilor deschise (în care intrau toate celelalte partide politice din România) . Teoreticianul incontestabil al politicii prin noi însine a fost Vintila Bratianu, care a fundamentat programul prin noi însine sub forma lui integrala – aceea a nationalismului economic- care rezerva primul loc „fortelor vii ale natiunii”, adica capitalului, muncii si initiativei românesti. Adeptii politicii portilor deschise dadeau liber capitalului strain în România, fara restrictii. Celebra Lege a minelor din 1924, comuna pentru mine (aur etc.) si petrol, scoasa de liberali în cadrul politicii prin noi însine, prevedea printre altele ca resursele naturale, printre care aurul si petrolul, sa fie exploatate doar în companii mixte în care capitalul românesc sa aiba cel putin 60 % participare. A existat o puternica presiune externa, europeana si americana, ca legea sa fie modificata. Trebuie sa amintim activitatea diplomatica stralucita desfasurata de N. Titulescu pentru protejarea intereselor României: „România a putut face fata la toate nedreptatile. Greselile i-au fost întotdeauna masurate cu metrul. Nedreptatea si dreptul, cu milimetrul”. Citez din istoricul Gh. Buzatu: “Fiind de acord cu o întrepatrundere a intereselor României cu cele ale puterilor apusene, diplomatul (N. Titulescu) se pronunta pentru respectarea reciprocitatii, respingând ferm orice ingerinte în treburile interne ale tarii sale. Cu referire speciala la bogatiile nationale, el a afirmat pe atunci, la Geneva, „suveranitatea” deplina a dreptului intern. Totodata, într-un subcomitet al Societatii Natiunilor el s-a opus cu tarie celor care insistau pentru internationalizarea bogatiilor naturale ale statelor posesoare, precizând – cu mentiune anume la petrolul românesc – ca „nu accepta” presiuni pe aceasta tema asupra guvernului de la Bucuresti. ...Într-o epoca dominata cum se stie de presiuni ale trusturilor internationale si de tentative de internationalizare a bogatiilor solului si subsolului, Titulescu remarca cu sagacitate: „Când în România era nevoie de credite, de masini, de sustinerea schimbului ei, nu aud niciodata vorbindu-se de internationalism.Când statele straine au nevoie de bogatiile României, internationalismul apare imediat”. De aici, propunerea ferma a diplomatului român în fata forului de la Geneva unde reprezenta tara: „Sa ne punem în comun acord riscurile si nevoile si pe urma sa cautam cum internationalismul se poate împaca cu suveranitatea nationala”. » (vezi Anexa pentru mai multe citate foarte concludente). În 1929, în urma presiunilor externe, dupa pierderea alegerilor de catre liberali, legea minelor din 1924 a fost abrogata (amanunte în Anexa). Dupa 1989, în România, legile separate ale minelor si petrolului au fost concepute în spiritul politicii “portilor deschise”, fiind din ce în ce mai defavorabile statului român (legea petrolului în perioada 1990-1995 prevedea împartirea productiei, avantajoasa statului, legea petrolului 134/1995 prevedea concesiunarea, cu redeventa variabila în natura, pentru ca în legea petrolului 238/2004, redeventa petroliera sa devina fixa, de maximum 13,5 %, si în bani, nu în natura). Astazi, UE ajutata de FMI (sau invers ?) aproape ca au reusit sa impuna internationalizarea bogatiilor naturale ale României; saracia, tiganii, etc. au ramas însa ale României. .. A venit în sfârsit anul 1989: am scapat (nu stim exact cum nici acum) de comunism – ultimii din Europa. Am fost foarte fericiti ca vom începe o viata noua, mai buna, doar au venit în sfârsit americanii - si europenii. Ni s-a dat putina atentie, am dat petrolul. Ni s-a mai dat putina atentie, am dat cimentul, apoi gazele, si tot asa. Au disparut fabrici, au aparut mall-uri în locul lor. Ni se dau bani cu împrumut, cu dobanda, dam întreprinderi de stat viabile. Acum se doreste sa dam si aurul si gazele de sist si sa privatizam ultimele întreprinderi de stat importante. |
