Ce probleme pot sa ai cu un copil adoptat?
Raspunsuri - Pagina 4
Jasmin012 spune:
La urma urmei un copil e un copil: o bucurie si o adevarata comoara in viata unui om. Indiferent cum ajunge el intr-o familie sau in viata unui om. Nu stiu cum sa te sfatuiesc sa ajungi la concluzia asta caci fiecare are modul lui de a gandi si simti. Dar cred ca va fi mult mai usor daca vei trece peste aceasta limitare si vei ajunge la concluzia ca a avea un copil e un dar nepretuit. In momentul acela nu-ti va mai pasa cum a ajuns acel copil la tine.
S_Elena spune:
Stiu ca un copil este o bucurie.De asta mi-am ales si meseria pe care o am.Dar ma confrunt si cu prejudecatile altora,dar si cu ale mele.
Jasmin012 spune:
Elena, nu trebuie sa ai grija decat de ceea ce crezi si vrei tu. Una din fete explica intr-una din paginile anterioare, ca atata timp cat nu face rau nimanui nu e problema altora cum isi traieste ea viata (relativ acesta era mesajul). Si pe buna dreptate. Daca pe tine te face ceva fericita si nu afecteaza in rau viata nimanui (ba dimpotriva) ce treaba are altcineva? Stiu, te inteleg, uneori e greu sa treci peste prejudecati ca te tot gandesti ce zice unul, ce zice altul, e omenesc, dar trebuie sa te gandesti si ca viata ta e strict treaba ta si ca merita sa o traiesti asa cum vrei. Chiar de aia ni se da viata, ca sa facem asa cum credem de cuviinta ca trebuie sa traim. Sper ca toate astea sa te ajute, nu intentionez sa te derutez si mai mult.
S_Elena spune:
In regula. Multumesc.Nu m-ai derutat.Acum ma gandesc la mine si la propriile mele prejudecati.Ma gandesc ca pentru a vedea daca sunt in stare de asta, adica sa adopt un copil, sa trec prin situatia de asistent maternal. Nu stiu daca este o idee buna in general.Dar poate fi buna pentru mine,personal.Tocmai pentru ca eu cred ca adoptia e un lucru serios.
malex spune:
Elena.....imi pare rau ca sunt atat de categorica cu tine, dar nu esti pregatita sa adopti, punct.
Noi ti-am impartasit dorintele, trairile si convingerile noastre, dar tu pasesti in continuare pe pamant nisipos....si inca ceva daca ti-ai dori cu adevarat nu ar conta parerile noastre sau a celor din jur.
Tu ar trebui sa stii cel mai bine lucrul acesta pentru ca esti cadru didactic iar in facultate ai avut cu siguranta si ore de psihologie, plus ca lucrand cu copiii ar trebui sa stii cel mai bine psihologia copilului, fata de noi care citim carti si ne documentam in acest sens.
Prin urmare eu zic sa mai astepti .....vezi ca vei fi evaluata psihologic, si nu stiu daca psihologul iti va da verdictul ca esti pregatita sa adopti....am intalnit un caz in acest sens cand tatal nu era pregatit si familia nu a fost atestata din cauza lui
malex spune:
Si inca ceva ....pentru a deveni asistent maternal trebuie sa te lasi de servici, adica sa renunti la catedra......
amy2007 spune:
Problema cu ce spun altii si cat de mult ne afeacteaza am intampinat-o si eu.
Cand am depus dosarul de adoptie, am sunat-o pe nasa, care este foarte buna prietena cu socrii mei si i-am zis ce vom face (oricum afla de la socrela). Bineinteles ca raspunsul si parerile contra au venit instant: finul are copii din prima casatorie, ce va mai trebuie? Da, are 2 copii, dar au ramas la fosta sotie, deci nu sunt ai mei si oricum vin la noi un we la 2 saptamani. Pai... se va supara nasul. So what??? Intr-un final i-am zis: stiti ceva, dvs sunteti acolo cu toata familia, cu baiatul, cu nora, cu nasul, noi seara inchidem usa cand ajungem acasa si stam ca 2 huhurezi. Noi asta am hotarat, asta e.
Cu soacra ne-a spus de la inceput ca nu e de acord si de atunci nu am mai deschis discutia. Caminul este in spatele blocului, mi-a promis fina ca ma ajuta cand e nevoie neaparat sa plec de acasa si nu pot lua copilul de la cresa/camin. Vecinii, desi stau de 2 ani acolo nu ii cunosc si oricum nu m-ar fi interesat.
Pentru mine nu conteaza decat sa fim noi toti 3 fericiti si restul lumii sa-si vada de treaba, ca nu ma duc la ,,zeama de varza" la nimeni.
:)
S_Elena spune:
Cred ca sunt pregatita sufleteste sa adopt. Nu stiu ce va evelua psihologul...Eu stiu doar ca vreau sa cresc un copil. Chiar daca ce gandesc eu acum nu este pe placul tuturor, sunt framantarile mele. Oricum, nu ar trebui sa-mi fac griji dintre nepotrivirea dintre mine si copil pentru ca de asta au grija cei de la DPC. Eu stiu doar ca am forta si iubirea necesara si altora. Si asta ma determina sa cred ca voi face fata.
Jasmin012 spune:
Eu nu as putea sa fiu asistent maternal. Ma cutremur numai la gandul ca as creste un copil ca pe propriul meu copil si intr-o buna zi ar putea sa-l adopte cineva si sa mi-l ia.
S_Elena spune:
Da, aici ai dreptate.E mai dureros sa ti-l ia cineva decat sa astepti mai mult timp un copil.