Simt ca-l pierd!

A_Iulia spune:

Ce intorsatura de situatie...nu m-as fi asteptat ca tatal sa renunte asa usor, la modul cum ai descris initial problema.

Se pare ca esti mult mai inteleapta si matura decat fostul tau sot. Mutarea lui in alta localitate mi se pare o atitudine extrem de egoista din partea lui, cata vreme copiii ramaneau cu tine. era de datoria lui sa gaseasca o posibilitate sa fie aproape de copii.

made_in_ro spune:

Din pacate baiatul nu vrea sa mai mearga la psiholog, iar eu nu pot sa-l oblig. Eu ma duc in continuare si terapia ma ajuta foarte mult in relatia cu copiii. Am incercat sa-l fac si pe fostul sot sa vina cu mine/cu baiatul la psiholog, dar nu vrea. Pe mine ma macina foarte mult faptul ca nu reusim deloc sa ne intelegem, sa comunicam, ca trebuie s-o facem prin copil, ca in jocul acela din copilarie, telefonul fara fir. De cele mai multe ori cand am ceva sa-i spun imi inchide telefonul sau nu-mi raspunde pur si simplu. Am reusit sa-i spun ceva legat de fetita prin e-mail si stiu sigur ca l-a citit, chiar daca nu mi-a raspuns.
Nu ma incanta cu nimic faptul ca sunt mai inteleapta decat el pentru ca tot nu-mi pot ajuta copilul sa fie fericit...atat cat se poate in situatia data.

catty spune:

Buna made_in_ro,

Inteleg ca baiatul tau nu vrea sa mai mearga la psiholog,insa cred ai putea sa il ajuti in felul urmator: fiecare scoala are personal de specialitate care sa acorde ajutor si sustinere copiilor. De ce nu vorbesti cu dirigintele lui, ii spui frumos situatia si ii ceri sa te ajute in sensul ce a-l trimite la psihologul scolii o data pe saptamana sub "pretextul" ca asta este cerinta, ca toti copiii care au parintii despartiti trebuie sa se duca acolo.
Cred ca baiatul nu mai vrea la psiholog din rusine sau din alte cauze. Poate i se pare ceva ciudat sau a vorbit cu vreun coleg la scoala care a ras de el ca se duce la "dr de nebuni". Din pacate copiii sunt foarte rai la varsta asta si rad din orice fara a putea discerne care este adevarul.
Fiind acum foarte afectat de tot ce se intampla in familie nu cred ca iti va spune vreodata adevaratul motiv pentru care nu mai vrea la dr.

Oricum fruntea sus si nu uita ca DD te iubeste si te va ajuta sa treci peste toate.

lara_c spune:

Nope...sotul meu are grija de copiii nostri de 2 si 4 ani. Nu suntem divortati dar locuim la 7 mii de mile distanta. Si barbatii pot fi buni parinti .Nu e usor dar nici imposibil.
In cazul sotului tau il prefera pr bait pt simplul fapt ca e baiat. Pe mine asta m-ar infuria cel mai tare si as aduce in discutie la divort/ custodie mai mult decat cadourile. Apropos..cand ii cumpara jucarii aproape zilnic la baiat ii ia si la fata? Fata o lasa la calculator/ joaca jocuri impreuna ? Ca ai mei se bat pe ipad( ca si toti copiii cunoscutilor de altfel de varste chir mai mici)- deci varsta de 3 ani nu poate fi in nici un caz invocata...
Sotul tau este sexist si face diferente MARI intre copii si asta tb sa afle in primul rand judecatorul.
La 11 ani insa, cu tot respectul- un copil stie cand este cumparat.Un copil cu o inteligenta normala crescut cel putin pana acum echilibrat. Nu e prea mic sa priceapa.Stiu ca tu vrei sa ii cauti scuze...dar nu cred ca vei putea sa te amagesti mult timp ...ca e mic. Clar ca este ceva indus de tata...fiind sexist nu m-ar mira sa fie si materialist si asa il vrea si pe 'mostenitor'.
Dar eu cred ca e mai mult decat atat...sigur nu ii baga nimic in cap despre tine?? Tu suparata si stresata de situatie..obosita de munca, copii si de altele sigur nu iti pierzi rabdarea cu baiatul...?? Ajunge sa tipi la el de cateva ori si va cauta refugiu la tacsu' care e lapte si miere pe moment(si nu se va mai simtii nici vinovat ca accepta cadourile)..Sigur nu crezi ca daca tacsu' ii cumpara jucarii/ face mofturile tu nu mai e nevoie sa ii cumperi/ scoti in oras, etc niciodata. Ca doar are destule ...si tu atatea pe cap...?? Cand ai iesit cu el la o pizza / un film dupa scoala ultima data..Doar voi doi cu oportunitati ample ca el sa iti spuna ce are pe suflet...poate ti-ar povesti si ce parerea are despre cadourile excesive ...si altle..La asta cred ca ar tb sa ai grija.
Cat despre ' adus la reparat' cred ca a fost o exprimare nefericita...dar nu e neaparat de dat cu rosiile. Voi chiar ati accepta asa senine ca un copil sa va fie trimis pachet de cate ori are tata o noua iubita...o disputa cu copilul...s-au terninat banii de cadouri luna asta sau poate o noua familie cu copil mic ( i-al si tu vreo cateva luni ca io ma trezesc noaptea cu sta micu'si adu-l inapoi mai pe la Pasti..).
Nu cred ca e corect/ sanatos nici pt mama , nici pt baiat, nici pt surioara care e cam nebagata in semana de tata si putin mentionata de toti in postari...Copila aia nu e invizibila si are si ea (acelasi)tata, poate ca va trece si ea prin traume ca tacsu' n-a vrut-o ..

lara_c spune:

Am vazut ca s-a schimbat (un pic) situatia dar nu editez caci e consider ca e valabil in continuare ce am scris...
Chiar nu inteleg cum tu poti fi de acord ca baiatul sa aiba mai mult cu tatal lui decat cu fata...caci nu le ajunge timpul....
Pai daca cu sora-sa buna nu 'il poate imparti' ce va face daca tatal va avea o alta familie?
Crezi tu ca o noua nevasta ii va permite sa il prefere pe el ...mai ales daca ii mai face un baiat...
Poate crezi ca sunt rea, dar valorile pe care i le instilati baiatului nu sunt ok si nu e imposibil sa pateasca si el ce ii face suriorei. Primul post am vazut ca e de anul trecut deci baiatul are 12-13 ani acum.Nu e prea mic sa inteleaga... Fetita ce spune?

Rufus spune:

Ba eu cred ca situatia este foarte buna, nu numai comparativ, ci si in sine. Am mai spus: e normal sa le fie frica mamelor, insa tare as vrea sa-i vad pe barbatii astia care ameninta ca iau copiii de mame doar asa, sa le vada in genunchi...i-al nene, sa te vad cum il cresti. Se duc aia mancand pamantul. E usor sa fii parinte de duminica, mama ce simplu este. In fine...
Deci: e bine asa. Fratii sunt impreuna, sunt intr-o familie. Domnul nu suporta divortul, e clar. Am in apropiere in caz concret, nu-mi vine sa cred ce vad, la doi-trei ani de la divort, un tata care-si reface viata, cate sicane ii poate face inca fostei, care creste cei doi copii. Un om pe care-l cunosc, un tip ok, care se preteaza la niste chestii...pentru ca nevasta a zis stop. Nu vorbesc de motive, poate ca n-a fost totul ok din partea ei...dar frate, gata! Mortul de la groapa nu se mai dezgroapa!
Rezultatul? Copilul cel mare deja nu mai vrea la ta-su si nici pe ala mic nu stiu cat o sa-l mai tina.
Asta se va intampla si la voi, daca situatia continua. Cred ca baiatul este prins intre dorinta de a fi si cu tatal, dar si cu familia lui. E nesigur, insa tu trebuie sa-i fii pilonul principal. Lasa-l pe el sa ceara mai mult timp cu tatal, sau mai putin, adica lasa-l sa aleaga. Explica-i ca asta-i viata, ca incerci sa fie bine, dar nu depinde doar de tine. Nu fa mare caz de supararea ta (desi nu ti-e usor), fii cinstita si deschisa cu el, nu da cu pietre in fostul sot...dar nici nu ascunde ca vrea sa va taie din bani.
Eu nu cred ca trebuie sa conditionezi relatia baiatului cu tatal de un tratament similar pentru fata. Da, puteti discuta situatia in familie, insa nu poti impune nimic. Ambii copii vor trai prin propria piele relatia cu tatal lor si vor reactiona ca atare. E foarte probabil ca baiatului sa nu-i convina cat de curand ca restul familiei sale e tratata cu spatele.
E deja mare.

made_in_ro spune:

Multumesc mult pentru raspunsuri! In momentul in care ti se spune parerea (cuiva) din afara, reusesti si tu sa vezi lucrurile mai bine. Aveti dreptate toti, in parte. Legat de psiholog, nu prea pot sa pun in aplicare ce-mi propune Catty. Psihologul la care eu ma duc in continuare este psihologul scolii si mi-a acceptat terapia ca fiind "pro-bono", se pare ca a considerat ca aveam nevoie de ea si nu mi-o puteam permite. Acum ii dau dreptate, mi-a facut mult bine si m-a luminat destul de mult, eram tare suparata pe lume, pe tatal copiilor si pe copii, din pacate. Copiii se duc in continuare la tatal lor din doua in doua saptamani, sunt foarte bucurosi ca fac lucrul acesta si e bine. Lara_c, fetita, chiar daca e putin mentionata in postarile mele este iubita foarte mult de mine si de fratele ei. In privinta tatalui nu pot eu sa ma pronunt. Nu am mentionat-o atat de mult ca pe baiat pentru ca ea este inca foarte mica si nu si-a exprimat nici un punct de vedere legat de vizitele la tatal lor si nici nu stie ca fratele ei il vede un pic mai des pe tata. Cand se va face mai mare, daca va avea si ea astfel de dorinte, voi incerca sa fiu corecta si le voi indeplini la amandoi aceste dorinte de a-si vedea tatal mai des, bineinteles daca se poate, daca tatal este de acord. Daca cumva nu este de acord, daca va vrea sa-l vada numai pe baiat in continuare in plus, nu stiu ce voi face, probabil le voi sista ziua aceea in plus. Nu stiu acum ce sa va spun, ce voi face atunci.
Tatal lor se poarta foarte frumos cu ei in zilele in care ii vede, are grija de ei, baiatul vine de multe ori si imi povesteste cate ceva din ce a facut. Niciodata nu l-am intrebat eu, nu l-am descusut, dar vad ca ei se intorc ok acasa si asta cred eu ca conteaza.

made_in_ro spune:

Legat de relatia cu fiul meu, sunt foarte deschisa, vorbim mult, incerc sa-i explic lucrurule pe care el nu le intelege. Rufus, nu dau cu pietre in fostul sot, nu pot sa fac asta chiar daca sunt foarte suparata pe el. Sunt constienta ca copiii il iubesc foarte mult si ca le-as face mult rau daca as spune tot ce simt EU fata de el. Trebuie sa ma declar multumita ca relatia lor este buna si sa sper in continuare ca se va schimba ceva, nu stiu ce, in atitudinea lui fata de mine. Stie si ca tatal lui vrea sa le dea mai putini bani. M-a intrebat luna trecuta daca le-a trimis ceva bani. i-am spus ca da, dar ca sunt foarte putini fata de cat ar trebui sa le dea legal. M-a intrebat daca stiu de ce a facut lucrul asta si nu am stiut ce sa-i spun. Am avut pe limba sa-i spun ca trimite asa putini ca nu cumva sa-i cheltuiesc eu pe cine stie ce...., dar i-am spus ca trimite atat -pentru ca atat considera el (tatal) ca le ajunge. Nu stiu daca am facut bine... baiatul s-a declarat multumit de aceasta explicatie.