Simt ca-l pierd!

andacos spune:

Eu am trecut printr-un divortz,iar ceea ce spui tu, Victoria e o chestia care imi lasa un gust amar!

Important si esentzial este copilul si interesele lui!Nu orgoliul mamei sau al tatalui!



Momentele alea sunt dureroase si cumplite,iar un joc murdar ar putea dezechilibra si mai mult o persoana ,al carei univers si asa se prabuseste!

O colaborare intre mama si tata dupa divortz ,nu poate fi decit in folosul copilului!Adica mai exact ,itzi inghitzi orgoliul,frustrarile,durerea si te gindesti la copil!

Dana



www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

andacos spune:

Nici nu vreau sa ma gindesc cum ar fi fost daca tatal lui Andrei ar fi jucat murdar,daca nu mi-ar fi dat semnatura sa-mi pot lua copilul cu mine!

Cred ca a fost una dintre cele mai bune decizii (in ce ne priveste)pe care a luat-o,punind interesele copilului deasupra orgoliului personal!

Un joc muradr ar fi distrus si copilul si pe mine!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

nelia spune:

made_in_ro, n-am terminat de citit subiectul, dar cu copilul ai discutat ce se intimpla? Eu l-as lua deoparte si sincer de tot i-as spune adevarul. Nu i-as vorbi de rau tatal, dar i-as spune adevarul despre sentimentele tale, despre ceea ce ii doresti, despre ceea ce doreste tatal si ce face, despre surioara lui, ca e mai mica si poate ca asa pare ca tu o iubesti mai mult (spun asta pentru ca ai zis ca e gelos pe ea), tot-tot, aproape asa cum ne spui aici... dar fara sa-l hulesti pe tata, ba dimpotriva, spunindu-i ca va avea in continuare tata, va veni sa ii vada etc. Exista riscul ca el sa empatizeze cu tata pentru ca tu ai cerut divortul, tu ii ceri sa plece, el e cam singur si atunci se simte cumva obligat si poate ca ii face si placere sa fie aliatul tatalui... sperind ca asta il va face si mai important pentru tata si nu-l va pierde.

Baiatul este destul de mare ca sa inteleaga toate acestea... si daca alege totusi sa se duca cu tata, arata-i ca il intelegi de ce a ales si ca inima si usa ta vor fi tot timpul deschise pentru el. De fapt, inca de acum trebuie sa-i arati clar acest lucru...

Cornelia

nelia spune:

Am citit si am vazut ca ai vorbit si cu baiatul, mai vorbeste, ia-l partener in discutii, nu incerca sa-l iei aliat, lasa-l sa-=si apere tatal, nu schimba tu comportamentul in privinta a ceea ce stii ca e bun pentru copil (somn la timp, lectii), dar fii blinda, nu pune presiune pe copil mai mult decit poate duce (scoala, divort), da-i timp sa gindeasca cu mintea lui, arata-i ca il iubesti mai mult decit orice pe lume... si spune-i adevarul, al tau, nu-i spune tu ce face tatal... va vedea el singur. Si daca alege sa fie cu tatal, nu te supara pe el, daca il apara acum pina la proces, la fel...

Medierea cu sotul ar fi buna, dar nu cred ca va da roade, tatal pare hotarit sa-si ia copilul...

Am intrat la subiect pentru ca am o prietena care trece exact prin aceeasi situatie.

Scriu mic de tot... dar cale de impacare intre voi nu mai exista?

Cornelia

marius spune:

Puteai sa scrii mare de tot, din punctul meu de vedere era mai bine.
Atata vreme cat nu sunt probleme de fond, de principiu ci doar relationale de razboi de orgolii intotdeauna exista aceasta posibilitate. Doar ca trebuie sa creada in ea. Uneori suntem proprii nostrii dusmani.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Victoria_mami spune:

Dana, eu nu am trecut printr-un divort cu copil. Evident ca interesele copilului primeaza. Dar pana cand as fi in situatia asta, deocamdata vorbesc vorbe... daca as fi in prag de divort efident ca nu stiu ce as face. Acum cred ca as face orice sa imi castig copilul, in afara de situatia in care as sti cu siguranta ca i-ar fi mai bine langa tatal ei. Nu stiu, m-am bagat si eu in vorba, am gandit doar din punctul meu de vedere, evident fara sa gandesc prea mult cum mi-ar afecta copilul. Ce bine ca divortul nu e o chestiune de 5 minute si e muuuuuuult timp la dispozitie sa fie gandit bine.

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia

made_in_ro spune:

Buna dimineata! Imi cer scuze ca nu am intrat sa raspund, dar am citit tot ce s-a scris. Ca sa fie bine inteles, nu-mi vreau copilul numai din orgoliu. Stiu ca tatal lui il iubeste foarte mult, stiu ca ar avea grija de el daca ar sta impreuna. Tatal lui are un serviciu la care sta peste program cel putin 3 zile pe saptamana, ajungand acasa la 8 seara. Uneori lucreaza si sambata. Ideea este ca baiatul ar sta foarte mult timp singur, ceea ce cred ca nu-i face bine nici unui copil. Tatal sau nu are prieteni, cunostinte cu copii cu care sa se viziteze... Asta ar fi problema mea cea mare. Mi se pare corect ca cei doi copii sa creasca impreuna, iar tatal lor sa-i viziteze sau sa-i ia la el de cate ori vrea sau cand poate, tinand cont ca lucreaza si in week-end.
In alta ordine de idei, intre noi doi nu mai sunt sentimente de foarte mult timp. Am incercat pana acum sa stam impreuna doar pentru binele copiilor, dar mi-am dat seama ca le facem mai mult rau. Copilul trebuie sa stie ca intr-o familie se poate rade, te poti simti bine, ca nu e normal ca toata lumea sa stea incruntata.
Eu as fi vrut sa putem sa lasam deoparte sentimentele noastre, sa ne intereseze doar binele copiilor nostri. Stau si ma gandesc acum de ce il vrea doar pe baiat... de ce nu o cere si pe fetita, daca tot crede ca va face fata. Stiu ca nu mi-ar conveni, dar asa ar arata ca ii iubeste pe ambii copii la fel si nu m-ar acuza numai pe mine de acest lucru.
Baiatul cred ca a inceput sa inteleaga tactica tatalui. A inceput sa ma intrebe mai multe despre divort, sta mai mult cu sora lui, se joaca cu ea, cred ca isi da seama ca s-ar putea sa se desparta de ea si se pare ca nu ii convine acest lucru. Nu stiu ce sa zic, eu nu il pot de vorbi de rau pe tatal lui, relatiile dintre ei doi trebuie sa fie foarte bune in viitor si nu vreau sa stric acest lucru.
Cam atat acum, va multumesc.

AgnesLuca spune:

ma bucur ca a inceput sedimentarea dupa furtuna. cred ca ce ai scris arata ca sunteti pe drumul cel bun in a va regasi echilibrul

made_in_ro spune:

Nici nu stiu cu ce sa incep... Am recitit ce s-a scris acum mai bine de un an. S-au intamplat multe intr-un an de zile...
Divortul inca nu s-a finalizat, fostul sot a plecat din locuinta parintilor mei la vreo jumatate de an dupa ce am depus eu actele de divort.. Sentinta a fost ca amandoi copiii sa locuiasca cu mine, el sa le plateasca pensie alimentara si sa-i vada la fiecare doua saptamani in week-end in timpul scolii si o luna in vacanta de vara. A facut apel, sa vedem daca urmeaza recursul, acum nu mai vrea baiatul, vrea sa le dea copiilor mai putini bani si ca suma si ca perioada din urma.
Baiatul a ales sa stea cu mine si cu surioara lui. In privinta lui, lucrurile s-au mai aranjat, a mai crescut, s-a mai maturizat intre timp. Am fost impreuna la psiholog, abia acolo mi-am dat seama cat de debusolat era atunci. La fiecare doua saptamani copiii se duc la fostul sot in vizita, ei sunt foarte fericiti si mi se pare normal. Relatia noastra, a mea si a copiilor este destul de buna in general. Numai ca baiatului ii este foarte dor de tatal lui si imi spune ca nu ii ajung cele 2 zile din week-end. Am convenit amandoi, si fostul sot a fost de acord sa se vada doar ei doi si in vinerea sau sambata din saptamana in care nu e vizita legala. S-a intamplat si asta de cateva ori, numai ca, de fiecare data, baiatul vine inapoi acasa nemultumit si suparat si cel putin o zi nu ma pot intelege cu el. L-am intrebat daca, cumva vrea sa se duca la tatal lui, sa stea acolo, cu el, dar nu vrea, spune ca nu vrea sa plece de langa noi, nu vrea sa-si piarda colegii, scoala, prietenii. Si totusi sufera, si-l inteleg si nu stiu ce sa fac ca sa-i fie lui bine.
Ideea e ca fostul sot s-a mutat in alta localitate, nu e foarte departe, dar naveta zilnica ar fi imposibila.
Cu fostul sot inca nu pot sa vorbesc, am incercat de zeci de ori sa ne intalnim sa gasim o cale. Nu vrea si pace. Sau nu poate sa treaca peste divort. Nici macar nu mai intra in casa unde a stat atatia ani, isi asteapta copiii in strada. Din pacate asta se intampla acum. Am nevoie ca cineva din afara sa-mi spuna daca eu gresesc si unde gresesc...

AgnesLuca spune:

eu zic sa mai mergi o data cu pustiul la psiholog, probabil e un copil extrem de sensibil si are nevoie de suport specializat ca sa treaca peste divort.
psihologul (daca considera ca e nevoie)poate sa faca si citeva sedinte impreuna cu parintii, ar fi minunat daca ar reusi sa participe si tatal (separat, doar el si copilul) si poate asa o sa inteleaga si el problemele copilului si o sa-si mai schimbe comportamentul.