Simt ca-l pierd!

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns irisM spune:


Cred ca am depasit putin contextul cu discutia noastra. Era vorba de o femeie, o mama, care a intrat pe un forum sa ceara niste sfaturi, aflata fiind intr-o situatie dificila. Eu nu sunt aici s-o judec, nici sa pun la indoiala spusele ei. Mi-e greu sa-i cer sa aduca si "paratul" sa depuna depozitie pe forum. Ca om care a trecut intamplator prin zona nu pot decat sa-i raspund ei, ce-as face eu in situatia prezentata de ea. As incerca sa gasesc o forma legala, acceptata in instanta de a "intregistra" situatia actuala a copilului si motivul pentru care are un program dezorganizat. Nu stiu..poate un psiholog care sa constate din discutiile cu copilul sau poate chiar diriginta, un profesor. Ca banuiesc ca temele facute aiurea, orele insuficiente de somn au fost observate si la scoala.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

Ne inflamam degeaba! In primul rand ca motivele gen nu culca copilul la 9 seara, nu-l pune sa-si faca lectiile, etc nu sunt subiecte de luat in seama daca e sa vorbim legal. Legiutorul distinge cazurile de abuz, abandon, situatii care aduc vatamare corporala sau psihica minorului. Nu e cazul aici. In plus, orice judecator stie ca, in caz de conflict urmat de divort intre parinti, fiecare incearca sa-si traga spuza pe turta lui, vorba aceea. Deci nu cred ca astea sunt motive pt care sa i se acorde custodia tatalui. Fff importanta mi se pare parerea copilului, care, ca orice alt copil sau adult, va prefera calea usoara, nu pe cea grea.
Eu, in locul tau made in ro, as aplica aceeasi metoda cu copilul. as lasa deoparte regulile restrictive - da, poate o sa ia 3 note de 4, ei si? - si as merge mai mult pe distractie, pe petrecut timp cu el, in care sa facem lucruri care-i plac. Sunt mai multe sanse sa-l apropii asa, decat de pe o pozitie de forta. Si hai sa nu uitam: divortul parintilor e o trauma pt copil, care poate sa-si schimbe comportamentul, pt a se proteja, pt a face fata conflictului, ca masura de razbunare pe parinti, etc..
Apoi, mi se pare, oricum, ca e o lupta care nu se termina o data cu divortul. Baiatul va dori mereu sa fie ca tatal lui si va face cu el lucruri pe care nu le face cu mama. Si e normal asa, pt dezvoltarea lui. Si daca ramane la mama, copilul tot se va duce la tata, in we, in vacante, cand nu va face teme, se va uita la tv pina la 12 noaptea, va sta la calculator, etc. Cand nu e coordonare intre cei doi parinti, nu e si gata. Trebuie gasita o cale de mijloc.
Eu sunt de parere ca, atat timp cat tatal nu e alcoolic, dependent de droguri, n-are un stil de viata nesanatos, poate ff bine sa-si creasca copilul - singur sau cu o noua partenera - mai ales un baiat de 11 ani, nu un sugar.
In plus, cred ca acum e si un joc de orgolii. Mai tarziu, se mai linistesc apele.
Fostul meu sot m-a anuntat, la inceputul relatiei cu actuala sotie, ca are nevoie de timp sa-si consolideze relatia (sic!) si nu va mai putea sa ia fata in we o perioada. Si nu stiu daca a vazut-o de 5,6 ori in anul ce a urmat. Am tacut, ce era sa fac.. Desi fata voia sa se duca la el. Asta dupa ce ma tirise prin tribunale, politie, scandaluri, etc.. Deci.. timpul le aseaza pe toate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxy spune:

ilia_99 nu te superi ca spun asta...nu stiu daca tu ti-ai refacut viata...dar daca nu, si vei cunoaste pe cineva (ca doar nu te calugaresti dupa divort ) cum e in opinia fostului sot...tu nu ai aceleasi drepturi sa-ti consolidezi noua relatie singura ? Ai putea sa ii lasi fata vreun an asa (sau cat iti trebuie ca sa faci lucrurile cum trebuie)? Sau se pare ca doar ei au dreptul sa fie nesimtiti , sa se dea mare ca ii vor la divort , sa acuze in stanga si-n dreapta si apoi se fac ca ploua.Si cauta sa scape de ei, ca ii incurca.Sunt si exceptii (asta ca sa nu se supere Rufus ) dar de regula asa e.
Probabil ca pentru o mama e ok asa , dar corect nu e .
Acest comentariu e doar retoric, stiu ca nici tu si nici eu nu am face asta , dar tot nu pot sa ma opresc sa nu ma intreb de ce ei au atatea drepturi si noi doar sa ...tacem.





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Eu nu sunt de parere ca incredintarea baiatului tatalui ar fi un lucru atat de cumplit. Poate pentru orgoliul mamei o fi cumplit. Dar in practica, atata timp cat tatal il iubeste, exista posibilitatea ca instanta sa decida (pe buna dreptate) ca baiatului i-ar putea fi mai bine cu tatal lui si sa hotarasca domiciliul cu tatal (de vazut totusi unde va fi acest domiciliu...)

mai cred ca tatal isi va schimba comportamentul dupa ce isi va rezolva problema (si anume obtinerea domiciliului comun cu baiatul). Se pare ca el stie bine ce face acum.

Totusi legislatia actuala implica custodia comuna. Nu e usor sa iti cresti copilul intr-un mod civilizat chiar si atunci cand sunteti divortati, dar nu e nici imposibil. Trebuie doar sa vreti amandoi.

Ar fi bine sa se inteleaga ca parinti sunt amandoi si ca amandoi au exact acelelasi drepturi. E simplu sa-i ceri celuilalt sa-si puna coada pe spinare si sa paraseasca casa...lasand acolo copiii. Cate dintre noi am face-o? si de ce cerem barbatilor sa accepte treaba asta?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Citat:
citat din mesajul lui ilia_99

Apoi, mi se pare, oricum, ca e o lupta care nu se termina o data cu divortul. Baiatul va dori mereu sa fie ca tatal lui si va face cu el lucruri pe care nu le face cu mama. Si e normal asa, pt dezvoltarea lui. Si daca ramane la mama, copilul tot se va duce la tata, in we, in vacante, cand nu va face teme, se va uita la tv pina la 12 noaptea, va sta la calculator, etc.
Cand nu e coordonare intre cei doi parinti, nu e si gata. Trebuie gasita o cale de mijloc.



Nu sunt de acord cu tot mesajul (adica partea in care mama ar trebui sa faca la fel ca tatal), insa ceea ce am citat este foarte adevarat. O cale de mijloc trebuie gasita si asta pentru ca totul pleaca de la parinti, adica de la divort.
Roxy, iti multumesc pentru atentie. Barbatii au un astfel de comportament (sa ameninte cu luatul copilului) pentru ca are rezultat, o mama sare de doi coti in sus si ar face orice (si nu neaparat de bine!) sa nu-i ia copilul. Am mai spus, daca mamele ar fi mai indraznete, ar zice: il vrei? Ia-l! Si tuatia s-ar schimba radical. Dar stiu ca nu se poate.
Pentru ca, altfel intreb si eu: si ce-i asa mare tragedie ca un copil ramane cu tatal? E o crima? Nu vorbesc de o ambitie...vorbesc de un tata care isi iubeste copilul, care ar face orice (ca si mama) sa fie impreuna.
Nu e vorba de drepturi...e vorba de un anumit comportament al parintilor, vinovati nu ca divorteaza, asta e viata, ci ca nu pot gasi acea blestemata de cale de mijloc buna pentru copiii lor.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

E un razboi de orgolii de ambele parti. Este defect principiul. Nu copilul, sotul sau sotia. Din pacate una din cele mai mari pierderi relationale apare in general in exact momentul in care absurditatea razboiului relational duce la decizii seci, reci ale legicului. Niciodata o dispozitie judecatoreasca nu poate sa fie in intimitatea ei mai corecta sau mai umana decat deciziile a insasi parintilor si copiilor. Iar regretele nu ajuta la nimic.
As recomanda medierea inainte de orice proces. Este mai facila mai ieftina si de extrem de multe ori mai eficace din toate punctele de vedere. Exista acest serviciu juridic al mediatorilor.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxy spune:

Rufus nu ar fi nici o tragedie sa ramana copilul la tata, daca acel tata ar fi fost implicat in cresterea copilului de la inceput.Cot la cot cu mama sau in cazul in care tatal a fost cel care s-a ocupat mai mult de copil decat mama (sunt si asemenea cazuri ) si cunoste cu ce se mananca cresterea unui copil.Dar in conditiile in care singurul contact al tatalui cu al sau copil este intrebarea adresata mamei seara..."ce a mai facut draga copilul azi ?", asta nu inseamna crestere.
Si sunt multi tati care considera ca daca aduc bani in casa inseamna ca si-au crescut copii.
Asa gata crescut si cu lectiile facute e usor sa-l ia...nu credeti? Eventula cu schema de functionare dupa elsi adresa servicului unde sa caute ajutor (ca tot se facea pe aici referire la masini ).Ca doar la astea se pricep tatii...

Dar atunci cand tu ca mama ai lasat tot si ai crescut acest copil cu tot ce inseamna asta sa vezi ca el il alege pe tatal care a fost doar cu numele alaturi de el pana atunci nu prea iti cade bine...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Asta nu presupune sa generalizam. Cu atat mai mult cu cat eu cunosc caz concret in care conform modelului descris de tine este perfect, dar pe invers. Mama e cu banii multi si tata cu cresterea si educarea.
Presupun ca, in conformitate cu ceea ce ai scris, in caz de divort, "mama nu va trebui sa aiba pretentii in a lua de'a gata un copil crescut de tata", nu?

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxy spune:

marius nu generalizez, sau ma rog, as vrea sa nu generalizez, dar ma pun pe mine in situatie, care mi-am crescut copii de cand au facut ochi sa zic asa, sotul fiind la capitolul buget, si venind seara acasa mai mult cand ei erau deja in pat la culcare.Poate de asta am dat acest exemplu, ca mie una nu mi-ar cadea bine ca el sa-i ia acum mari...doar atat, cu toate ca legal ar avea mai multe sanse decat mine sa-i obtina (casa, masa, bani...)


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

roxy, eu mi-am refacut viata.. si in timp ce fostul isi consolida relatia cu actuala sotie eu eram in spital nascand un copil prematur. un telefon n-a dat sa intrebe daca n-ar fi mai bine sa stea fata la el o perioada, pina ma pun eu pe picioare, de ex. sau macar in week end-uri. nu, eu trebuia sa am grija si de ea, sa-mi bat capul cu cine o duce la gradi, cine o ia, la ce scoala o inscriu, etc.. basca era si bolnava uneori, repetate amigdalite cu febra mare. asta pe linga bebelul abia nascut, care cu greu punea 200 gr pe el, avea nevoie de controale sapatamanale, mai ales la ochi, etc.. nu mai vreau sa-mi aduc aminte cat de greu a fost.
si nu, la mine nu s-a gandit nimeni ca as avea nevoie sa-mi consolidez actuala relatie, poate de aia am si ajuns intr-o mocirla la un moment dat, fiindca timp pt noi, ca un cuplu, n-am avut prea mult. grija mea majora era ce face fetita, ce maninca, ce gradi, ce medicamente, ce doctor, ce bona, ce scoala, fara niciun moment de consultare cu fostul, pt ca nu-l interesa... actualul partener era dupa toate astea, fireste.
da, din experienta mea, unii barbati au impresia ca au mai multe drepturi decat noi. dar probabil ca e vina noastra, ca nu facem cum a zis rufus. il vrei, ia-l!
si rufus eu n-am zis sa faca mama ca tatal pe termen lung, dar macar pe perioada divortului, ca baiatul sa aiba de ales intre doa medii placute in egala masura. ca daca intr-o parte e numai miere si-n partea ailalta e numai cu reguli, sigur ca va trage la miere..:)

Mergi la inceput