Simt ca-l pierd!

AgnesLuca spune:

Eu as incerca sa discut cu el in afara tribunalului, eventual in prezenta unui prieten comun, o persoana echilibrata.
As incerca sa il conving ca un copil are nevoie de doi parinti echilibrati, indiferent cu cine ramine si ca nu vrei sa il excluzi din educatia copiilor dar ca pentru aceasta trebuie sa pastrati o relatie constructiva indiferent de relatia dintre voi ca barbat si femeie.
Incearcac sa ai o atitudine calma si sa-l faci si pe el sa redevina rational.

Nu stiu cum e acum din punct de vedere juridic, dar pe vremea cind eram eu copil, peste virsta de 10 ani se tinea cont (si) de dorinta copilului.

buli spune:

e foarte, foarte greu.
baiatul ce sentimente are?

ai putea sa incerci sa pui mai presus de toate "binele copilului".
adica sa negociezi cu sotul tau o custodie corecta a copiilor, chiar si posibilitatea ca baiatul sa ramana la el, cu conditia ca el sa renunte la comportamentul distructiv pe care il are.
adica sa-i ceri sa il respecte pe baiat si sa se poarte ca un tata, chiar daca, pt tine, asta ar insemna sa-ti vezi copilul mai rar.

exista un motiv anume pentru care consideri ca baiatului i-ar face rau sa locuiasca cu tatal lui?

buli spune:

ai putea sa discuti cu un psiholog ce a mai intalnit situatii din astea.
e foarte rau cand adultii trag de un copil, tb sa va gasiti alt motiv de disputa. dar probabil ca sotul tau vrea sa te loveasca unde te doare mai tare.

AgnesLuca spune:

da, si de-aia zic ca ar tb sa incerce sa discute in afara tribunalului si fara avocati, intr-o atmosfera cit mai relaxata. Tribunalul, avocatii, procesul, autoritatile nu fac decit sa tensioneze, sa inspaiminte, sa faca omul sa se inchida in el.

Rufus spune:

Mai, mie mi se pare putin probabil sa rezolve ceva cu discutia; nu numai ca tatal da dovada de rautate prin modul in care procedeaza (in pofida interesului copilului), dar chiar si-l doreste. Ok, incercarea (de discutie) moarte n-are.
Pornind de la premiza ca exista posibilitatea ca judecatorul sa desparta copiii, eu zic sa lasi avocatul sa conduca ostilitatile. Precis acesta va aduce probe ca copilul este cumparat (martori, cel putin) cu un pret care-i poate dauna. Exista posibilitatea ca judecatorul sa inteleaga.
Dar cel mai important este ca tu, ca mama, sa nu blamezi copilul ca e usor de dus cu presul. Trebuie sa-i transmiti constant dragostea ta, dezaprobarea pentru ceea ce-i insufla tatal, chiar daca el nu-i de acord. Exista sansa ca, in caz e reusita, tatal sa se schimbe dupa succes, iar copilul va sti ca usa inapoi este deschisa.
Stiu ca se intampla si chestii din astea, dar eu nu ma pot obisnui cu realitatea asta, in care un parinte ii face rau copilului doar pentru a-i obtine custodia. Este un act criminal.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

anda141 spune:

Cred ca tatal nu este in primul rand suficient de matur comportandu-se asa. Il felul asta copilul ala nu va avea nici o educatie, nici o regula si nici un viitor prea bun. Iar un parinte normal stie ca toate astea nu-i fac bine unui copil, ci il distrug.
Eu as incerca sa stau de vorba cu copilul si sa ii explic ca nu-i face lui bine sa nu invete, sa piarda vremea la jocuri, sa se cucle tarziu etc. Ca va creste mare si cand va fi singur nu va sti sa si rezolve singur o tema...sunt multe de spus ,iar copiii inteleg in principiu. Cred ca mai bine va intelege copilul decat tatal. El ar trebui sa stie toate aceste lucruri. E tare greu si toata vina o are tatal, ca foloseste o metoda josnica de a atrage copilul si de a profita de el. Oricum faptul ca inca nu a plecat desi tu ai depus actele de divort iar mi se pare pueril din partea lui si probabil ca vei scapa greu de el. Incearca sa vorbesti cu un psiholog despre problema asta.

kariguld spune:

eu nu inteleg ceva. de ce nu poti discuta cu sotul? o discutie pe fata despre toata situatia care exista.
i-as spune care vor fi urmarile a ceea ce face. si in acest caz ii voi lasa copilul lui. chiar daca mi se sfasie sufletul si ma rup in doua de durere. i-as mai spune cum va deveni baiatul mai tarziu si cat de mult rau ii face el cu propria mana. si ca va avea probleme mai tarziu si nu va stii cum sa iasa din ele. iar eu nu voi interveni sa repar ce strica el.
stiu ca suna dur si poate multi nu-s de acord. dar asta i-as spune. el joaca dur, eu de ce sa n-o fac?

ioana spune:

[quote]citat din mesajul lui kariguld
si ca va avea probleme mai tarziu si nu va stii cum sa iasa din ele.

Stii ce va face? Va trimite copilul inapoi, ca "nu se mai intelege cu el".
Cunosc un caz asemanator, din pacate. Copil unic, 11 ani, in fata judecatorului afirma ca vrea sa ramana cu tata. "Cumparat" in acelasi mod josnic, cu bani din belsug, calculator fara limita, calatorii in strainatate. In clasa a XI-a i l-a trimis inapoi, nu se mai intelegeau (tatal si fiul). Din pacate, scoala lui a fost ratata, ca si perceptia despre viata (doar banii sunt importanti, totul poate fi cumparat, nu conteaza modul cum ii obtii). Si acum, la 26 de ani, inca locuieste cu mama.

Un sfat bun ti-a dat cineva mai sus: indiferent de decizia judecatorului, pastreaza toate portile deschise catre copil, nu-l invinovati. S-ar putea sa ti-l apropii maimult asa.

Ioana.

ramiris spune:

La scoala unde invata baietelul tau nu este un psiholog? Eu as merge sa vorbesc cu el si sa-l rog sa lucreze cu copilul tinand cont de situatia ingrata in care este pus acesta fara vina lui. I-as cere si psihologului sfatul in privinta celei mai potrivite abordari pentru binele copilului.
Daca psihologul considera ca este in interesul baietelului va poate propune sa va intalniti cu totii si sa aveti o discutie mediata de el. Este important sa gasiti metoda cea mai potrivita de a-i explica copilului ce se intampla in viata voastra in asa fel incat sa nu fie afectat emotional (de fapt sa minimizati impactul emotional asupra lui) dar nici sa nu incerce sa speculeze conflictul dintre voi asa cum il incurajeaza involuntar tatal lui.

Stiu ca o prietena s-a folosit de ajutorul psihologului de la scoala atunci cand a divortat de sot si a ajutat-o foarte mult sa inteleaga cum trebuie sa se comporte cu copilul, incearca sa faci acelasi lucru.

Nu te focusa pe "trebuie sa fac orice ca sa nu pierd copilul" ci pe "trebuie sa fac orice ca sa nu fie afectat copilul si sa-i fie lui cat mai bine".
O sa-ti fie greu dar trebuie sa ai putere sa lupti pana la capat pentru binele copilului, daca tatal lui il iubeste va intelege pana la urma ca important este ca baietelul sa fie bine, fericit si sa aiba o viata ordonata, mult mai putin important decat cu care dintre parinti va ramane. Trebuie sa-i explici ca esti dispusa sa iei in calcul orice varianta in interesul copilului si ca daca il iubeste si-i vrea binele si el trebuie sa faca la fel.

salcia spune:

Daca tatal este in stare sa faca asa ceva, sa faca lucruri care in mod clar ii dauneaza copilului doar pentru a obtine custodia, nu cred ca o discutie va rezolva lucrurile, din pacate :(. Ca si Rufus, nu inteleg cum pot unii parinti sa isi foloseasca astfel copilul si sa-i faca rau cu buna stiinta (si pentru ca intreba cineva de ce ar fi rau daca baiatul ar locui cu tatal - comportamentul iresponsabil si distructiv de acum nu e suficient, faptul ca nu pune binele copilului mai presus de orice?). E revoltator si strigator la cer. Si intr-adevar, mi se pare tare trist sa fie despartiti copiii, de mama si unii de altii.

Cred ca discutia cu psihologul nu are ce sa strice, asa cum ziceau si fetele, si in rest sa speram ca avocatul va sti ce sa faca.

Multa putere si intelepciune iti doresc!