Trebuie sa vorbim despre Kevin
Raspunsuri - Pagina 21
miereamara spune:
Cartea asta explica foarte bine anumite mecanisme de declansare si dorinta de a ucide sau a face rau
http://www.amazon.com/Boy-Who-Raised-Psychiatrists-Notebook-What/dp/0465056539
www.youtube.com/watch?v=qJXut4el9pQ" target="_blank">Nadia
rrox3 spune:
Am vazut si eu filmul, pot fi in sfarsit on topic 
Povestea, asa cum e ea expusa in film, are multe fisuri, lucruri care nu se potrivesc pur si simplu.
Trecand peste asta, Kevin are o latura sadica foarte vizibila. Sadismul se invata, nu ne nastem pur si simplu sadici si atat. E nevoie sa ni se si predea. In film Eva are si ea accente sadice, dar departe de ceea ce ar fi fost nevoie ca sa sustina povestea.
Eva nu e capabila sa relationeze cu Kevin. Nu il vede, nu il simte pe Kevin. Are un comportament de mama evitanta pana-n panzele albe. Ea nu relationeaza cu copilul, incerca doar sa-l evite emotional. Nu am vazut-o nici macar o data zambind cand era gravida sau copilului - cu exceptia momentului in care copilul se supune si performeaza - ii returneaza mingea, o data. Nu pare sa-si fi dorit copilul, nu il place si nu stie ce sa faca cu el. E socanta faza cand el spune "tu te-ai obisnuit cu mine" si ea e perfect de acord.
Pesta lipsa asta afectiva, vine insa si lipsa de structura si de limite. Eva ajunge sa fie victima lui Kevin, fiindca nu pune niciodata limite.
Nu il incurajeaza niciodata, nu il sustine. Scena cu numaratul e edificatoare: copilul ii arata provocator ca stie sa numere. Ea nu se bucura, nu il lauda, ci il umileste. E un gest sadic.
Practic nu e loc decat de ea insasi in relatia lor. E vorba doar de ceea ce ar vrea ea sa faca Kevin. Si Kevin nu vrea sa relationeze asa, el vrea sa fie vazut, cu orice pret. Scena cu ei doi fata in fata, Eva repetand obsedand :"spune mami". Si ea are mare nevoie sa fie recunoscuta ca mama lui, dar nu stie sa fie mama lui.
Copilul, si mai apoi adolescentul, o provoaca constant, fiindca are nevoie de alt raspuns din partea ei. D-asta ii spune si ca s-a obisnuit cu el, d-asta ii demasca intentia de a bifa timpul de calitate impreuna. Asteapta alt raspund de la ea, ceva real, nu bifat.
In final sadismul da in clocot, mor mult prea multi oameni. Ea se simte vinovata, d-asta il ajuta la proces.
Dupa doi ani, Eva nu mai are alta cale libera decat spre Kevin. Toate celelalte sunt inchise. Si se intoarce in sfarsit spre el.
nikol24 spune:
Am reusit in sfarsit sa vad filmul si asa cum spunea cineva aici f bine mi s a parut un cosmar,un cosmar al unei mame care nu e pregatita sa fie mama.
Eu nu vad in Kevin o victima.In mai multe secvente am observat ca mama a incercat sa se apropie de el.Un copil care plange non stop te epuizeaza psihic,iar era era clar epizata pentru ca nu avea ajutor de nicaieri.L a dus la doctor,s a interesat de sanatatea lui mintala,iar docotul i a spus ca nu are nimic.Scena cu mingea mi se pare incredibila,ea incerca sa se joace cu el iar el face pe stana de piatra si la urma dupa ce o scoate din sarite arunca mingea inapoi tocmai ca sa i demonstreze ca POATE dar NU VREA.
Scena in care ea i cinteste povestea iar el isi pune capul pe pieptul ei mi se pare ca este singura scena in care ea zambeste.Este fericita ca in sfarsit copilul ei ii arata un gram de afectiune.Ok accept ca nu se pricepe sa isi are iubirea materna dar asa cum poate si cum stie ea il iubeste pe Kevin.
Mi se pare ingrozitor sa traiesti asa
Mie aici mi ati lasat impresia ca o parte dintre voi i ati gasit deja scuze lui Kevin,iar ea ca mama este singura vinovata pentru tragedie,ceea ce se intampla si in film.Kevin ajunge la inchisoare iar ea ajunge de rasul intregului oras,este palmuita in plina strada,nu o mai saluta nimeni din oras iar ea ,desi a pierdut un sot,o fetita isi duce crucea ca si cand ea i a pus arcul in mana lui Kevin si l a trimis sa i ucida pe acei oameni nevinovati.
Un film extrem de interesant cum nu am mai vazut de mult timp care lasa loc de interpretari de ambele tabere.
ela_04 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nikol24 Scena in care ea i cinteste povestea iar el isi pune capul pe pieptul ei mi se pare ca este singura scena in care ea zambeste.Este fericita ca in sfarsit copilul ei ii arata un gram de afectiune. Kevin ajunge la inchisoare iar ea ajunge de rasul intregului oras,este palmuita in plina strada,nu o mai saluta nimeni din oras Un film extrem de interesant cum nu am mai vazut de mult timp care lasa loc de interpretari de ambele tabere. ,,IDEALUL ESTE INVIZIBIL OCHILOR'' |
Ca sa primesti afectiune trebuie sa oferi afectiune...
nu poti cere de la copilul tau ceva ce tu nu poti sa-i oferi...
cat despre rasul intregului oras...asta pare cea mai mica dintre problemele ei...
ca si rezultatul cresterii -crima din final, autoare a punctat magistral lipsa de afectiune care uneori poate crea monstri....
citind tousi interviul cu ea...parca ai spune ca altcineva a scris cartea...
asta este filmul pe care eu l=am vazut...
olympia spune:
| Citat: | ||
| citat din mesajul lui Ana Stroe Olimpia, asta-i un punct de vedere foarte general, si fara legatura cu filmul (l-ai vazut???); exista context, intentie, diferite modalitati in care poate fi spus ceva anume ce schimba fundamental perceptia; in momentul cind i-a spus mama asta, copilul nu mai era atit de mic, si mai ales deja respingea orice apropiere a mamei; chiar ar trebui sa vedeti filmul ca merita, inainte de a emite judecati si teorii pe seama lui; La cite gesturi brutale, intentionate i-au fost servite mamei de Kevin ca raspuns la orice incercare de apropiere...nu vad alte solutii; perioada pentru care o `condamn` pe mama e cea a virstei copilului de pina la 3-4 ani, cind puiul de om a fost 100% in mina ei...si nu s-a apropiat destul, atunci a pierdut ce ar fi fost de pierdut (daca nu-i patologic); mai tirziu e doar o incrincenare si o brutalitate din partea lui Kevin... cititi cu atentie postarile lui chuny, e vorba de o realitate foarte actuala din Franta; packingul si alte monstruozitati la adresa copiilor merg mina in mina cu condamnarea mamei; aceeasi `profesionali` ce explica toate problemele copiilor prin prisma actiunilor mamei au un metode si tactici dezastruoase in terapiile aplicate; nu se aduce nici un serviciu copilului in felul asta.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759 |
Ana, pai tocmai asta incerc sa spun, in niciun context, mama nu are voie sa spuna asa ceva. Poa' sa spuna celei mai bune prietene, psihologului ei, preotului, da nu copilului. De fapt, n-are decat s-o spuna, multe mame aleg s-o faca, dar costul, pretul il plateste in primul rand copilul. Si daca apare argumentul ca sa zicem Kevin nu era "normal", cu atat mai mult, nu-i spui asa ceva.
O sa vad filmul, nu cred c-o sa citesc cartea, mi-au fost de-ajuns interviurile, sper ca autoarea sa-si gaseasca si ea drumul la un moment dat. Eu o vad o baby sitter la fel de distanta pe cat o zugraviti voi pe Eva ca mama, chiar merita "un camion in cap" sa se trezeasca.
XIO spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca74 E bine ca, "de curiozitate", va interesati si la alti "anormali" care au facut acte similare, omorand oameni nevinovati. V-am pus pe pagina de dinainte linkul unuia din Montréal; mai sunt si altii in US (vezi Columbine, etc.). Lady J, nu discutia mi se pare inutila, ci argumentarile care au ca unic scop in a gasi scuze unor acte de neconceput pentru orice om normal. Ba mamele nu i-au iubit pe dementii astia, ba sistemul social nu stiu ce le-a facut, ba societatea i-a aruncat la gunoi, etc. Dar de victime... nu prea auzim de niciun fel. Sau de familiile lor. De ele societatea nu se prea intereseaza. Ne interesam insa la greu sa intelegem cum un copil stricat la cap din nascare ajunge criminal. In ciuda faptului ca a avut o familie care l-a iubit - nu se poate spune ca sora-sa, tatal si chiar maica-sa nu l-au iubit. Ba mai mult, ne este mila de criminalul-copil ca... deh, nu a fost iubit de muma-sa asa cum trebuia, nu a fost leganat cat era cazul, strans la piept mai des, etc.  Dar de sora lui mai mica... ea nu va intereseaza? De ea nu va e mila? Ce vina a avut copila respectiva? Era totusi deosebit de dragalasa, nu? Intai a ajutat-o sa-si scoata un ochi, apoi a omorat-o de-a binelea. Dar de tatal lui? Dar de colegii lui de scoala nevinovati? Daca asa ceva s-ar intampla la scoala unde unul din copiii vostri ar merge... cum ati reactiona? V-ar mai fi mila de bestia cu pricina? I-ati mai cauta scuze si argumente pentru gestul sau? M-am saturat de scuze si argumentari (para)psihologice vis-à-vis de personage stricate la cap. A ignora cu desavarsire victimele in asemenea context este reprobabil. Ele ar trebui sa fie subiectul discutiei. E lumea cu susul in jos.  |
Anca, uite de-asta unii sunt psihologi, psihiatrii, respectiv au inclinatie spre a intelege cum functioneaza mintea umana, iar altii nu.
Problema nu este ca nu te intereseaza lucrurile astea, ci ca nu vrei sa intelegi importanta lor.
Eu am citit fara sa repir cartea "Vinovati de dementa" a autoarei Dorothy Lewis, o psihiatra din America.
Pt. cine vrea sa o citeasca e tare interesanta, chiar asta dezbate in toata cartea, impactul copilariei asupra omului. A vorbit si cu Ted Bundy si alti criminali in serie, dar studiul ei s-a bazat in cea mai mare parte pe adolescenti.
rrox3 spune:
Revin, cautand cumva motivatia povestii asteia si incercand sa o vad si din afara ei. Tinand cont de declaratiile autoarei, pe care nu le prea cred simplu PR.
Autoarea pare sa fi vrut sa creeze o Eva mama OK, care se straduieste pentru Kevin, incearca, si totusi eforturile ei sunt inatmpinate cu ostilitate, sfidare si violenta. Si totusi, pentru mine - si pentru alte spectatoare - Eva e incompetenta in postura de mama a lui Kevin. Practic se lupta continuu cu el si sfarseste ca victima a lui.
Cred ca toata povestea e despre nestiinta si blocajul autoarei relativ la cum este sa fii mama. Eva abordeaza maternitatea deja invinsa, neputincioasa, o simt precum un copil la randul ei, o fetita speriata care incearca sa aplice retete de mamica si da din colt in colt. Iar Kevin e zugravit precum copilul din infern, monstru, al carui singur scop e victimizarea mamei.
E o poveste ireala, un cosmar al unei fetite.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui olympia Eu o vad o baby sitter la fel de distanta pe cat o zugraviti voi pe Eva ca mama, chiar merita "un camion in cap" sa se trezeasca. |
Ce simplu ar fi, sa trezim oamenii din experientele lor traumatice cu un camion in cap...
nikol24 spune:
E o poveste ireala, un cosmar al unei fetite
La asta nu m am gandit.Interesant punct de vedere
Selene_Bunny spune:
Citind aseara ce a scris anka74, mi-au venit in cap urmatoarele:
Daca autoarea - care am inteles de la voi ca a afirmat ca nu simte nicio apropiere sufleteasca de copii, nu ii intelege, nu le vede rostul - traieste atat prin Eva, mama, cat si prin Kevin, copilul? Ba chiar mai mult prin Kevin decat prin Eva?
Daca (,) Kevin este expresia furiei autoarei vizavi de societatea care inca are asteptari ca o femeie sa devina SI mama, chiar daca nu prezinta nicio inclinatie, nicio aplecare inspre acest rol? Daca Eva este expresia cedarii autoarei in fatza presiunilor societatii?
Daca povestea este exprimarea acestui conflict devastator intre cele doua - presiune si cedare? Care fiecare urla si explodeaza in felul ei?
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
Martisoare de vanzare...