Trebuie sa vorbim despre Kevin
Raspunsuri - Pagina 13
nelia spune:
Chuny, eu cind spun de autenticitate, ma refer la nevoile copilului si nu la firea adultului, ci strict la partea care trebuie sa se muleze pe nevoile reale ale copilului in asa fel incit sa i le satisfaca. Asa, si cel care omoara e autentic... O mama autentica ar fi luptat mai mult pentru pasiunea ei, ar fi luptat mai mult sa ceara ajutor, ar fi recunoscut mai putin timid ca e depasita de situatie... nu stiu. In concluzie, pentru mine, nici unul din parintii din film nu sint autentici cu baiatul... sint pe linga nevoile lui, desi, aparent, fac tot ce trebuie.
Si mie mi s-a parut camera simpla si normala, dar la alt subiect se spunea ca din personalitate face parte si interactiunea cu mediul, deci si cu mama... Cind te uiti la camera aceea goala si ei doi, la distanta, fara nici un fel de interactiune intre ei... imi vine sa intreb si eu precum copilul, care personalitate? Pentru ca, noi adultii avem o viata inainte de a avea copii, viata copilului este cea de linga parinte. Asta e diferenta intre relatia parinte-copil si copil-parinte. El nu ne modeleaza viata, ne-o schimba si depinde de noi cum, dar noi i-o modelam pe a noi. La fel si cu personalitatea... Nah, e parerea mea, asa vad eu...
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
simplyana_m spune:
Chuny, cine trage de par, pe cine?
http://nimicurilagramada.blogspot.com/2012/02/tricouri-kevin.html (ca tot trecem la exemple)
Iar despre amenajarea camerelor, Eva propune, dupa cum spui si tu, sa decoreze camera lui Kevin dupa personalitatea lui, abia cand trebuie sa explice de ce a decorat-o pe a ei asa de fantezist.
http://www.lucamic.blogspot.com/
Chuny spune:
Citat: |
citat din mesajul lui simplyana_m Chuny, cine trage de par, pe cine? http://nimicurilagramada.blogspot.com/2012/02/tricouri-kevin.html (ca tot trecem la exemple) Iar despre amenajarea camerelor, Eva propune, dupa cum spui si tu, sa decoreze camera lui Kevin dupa personalitatea lui, abia cand trebuie sa explice de ce a decorat-o pe a ei asa de fantezist. http://www.lucamic.blogspot.com/ |
OTV-ul rezista, iata si dovada ca nu l-a iubit !
Chuny spune:
Acu daca e sa las gluma la o parte, mie mi se pare ca asta e doar ce putem vedea din amintirile ei, nu e realitatea, poate sunt doar tricourile care au marcat-o. Nimeni nu isi creste copiii imbracandu-i vreo 10 ani in acelasi tricou, mai ales ca la un momentdat copilul se imbraca singur si isi alege garderoba.
simplyana_m spune:
Gluma oricum nu am inteles-o, iar daca o dam la o parte, in realitate nici povestea nu exista.
http://www.lucamic.blogspot.com/
columbiana spune:
Referitor la haine: Kevin se imbraca singur cu ce vrea ( in scena cind ei merg sa joace golf el vine intr-un tricou subtirel rau desi e chiar frig si ploaie, si mama il intreaba " te-ai imbracat ca sa-mi faci mie in ciuda" sau asa ceva...)
Camera goala e livingul, in care stau ei doi la un moment dat dupa ce se muta la casa din banlieue; Camera lui Kevin e micuta, simpla intr-adevar (are doar arcul pe perete pentru ca pe copil doar arcul il pasiona)
Mama a facut multi pasi spre copil:
l-a dus la medic
s-a bucurat cind copilul a acceptat bratele ei, sa-i citeasca
s-a bucurat cind l-a vazut ca se imbraca singur, s-a avintat spre el si el a respins-o, cerindu-i sa inchida usa camerei lui si sa iasa;
s-a mutat in banlieue desi ei ii placea orasul...cind era vorba de mutat, tatal a subliniat " Kevin are nevoie de spatiu"...se mutau pentru copil
e o scena cind se uita pe geam, Kevin si tatal sau sunt in curte, veseli...ea e multumita
Mi se pare ca a incercat totusi...atit a stiut/putut.
Sympliana, tu sigur ai vazut filmul?
Mi-am mai amintit ceva; e greu de tras linia intre datorie si dragoste/impuls matern in actiunile mamei; probabil ca daca ar fi realitate am afla si despre trecutul ei ceva ce se leaga cu felul ei de a fi...
cert e ca eu ca mama, in scenariul dat, l-as fi abandonat pe Kevin in inchisoare pentru totdeauna; o fi fost copilul meu, dar in acelasi timp era criminalui celuilalt copil si al sotului; imi amintesc ca ea vorbea cu avocatul cum sa faca recurs.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
simplyana_m spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Ana Stroe Sympliana, tu sigur ai vazut filmul? http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759 |
Da. L-am urmarit chiar foarte atenta. De ce ma intrebi?
http://www.lucamic.blogspot.com/
Chuny spune:
Citat: | ||
citat din mesajul lui simplyana_m
Da. L-am urmarit chiar foarte atenta. De ce ma intrebi? http://www.lucamic.blogspot.com/ |
Mie mi se pare ca aveai o parere despre film inainte de a-l vedea si ca doar ai cautat argumente care sa-ti sustina teoria refuzand sa vezi si altceva in Eva decat ceea ce ai hotarat tu.
ladyJ spune:
Citat: |
citat din mesajul lui nelia Chuny, mama ii spune ceva copilului mic, ca inainte de a veni el pe lume, ea calatorea... era pasiunea ei. Refac din amintiri, nu mai stiu exact cuvintele... mai tirziu, cind se muta in casa noua, ea isi aranjeaza o camera numai pentru ea cu harti multe pe perete... pe unde a umblat, pe unde probabil ar fi vrut sa umble... si isi priveste satisfacuta si incintata opera. Copilul o observa... camera lui era simpla, in care creativitatea ei nu a functionat la fel ca in cazul camerei cu harti, nimic din camera nu arata ca e cea a unui copil, am observat si eu asta, dar nu m-a frapat chiar mult, era un decor simplu, curat... dar da, fara design copilaresc. Raspunde la telefon, cind se intoarce... copilul distrusese toata munca ei, stricind toate hartile de pe perete... Poate pentru ca pentru el n-a facut la fel, poate pentru ca o simtea autentica vs. de pasiunea e, calatoriile, si nu a simtit-o niciodata asa fata de el... cine stie!? |
Cum am zis, eu nu am vazut filmul, nu am citit cartea. Imi conturez o opinie grabnica din ce scrieti voi .
Negresit voi urmari povestea, sunt foarte curioasa.
Nu zic de autoare, ea stie exact ce crede si ce nevoi a avut, poate e super cool si toata povestea asta e doar...arta. Si interviurile pur PR. Sau poate are problemele ei care transpuse intr-o poveste de genul asta i-au adus si succes profesional. (si refulare persoanala) Chestie de noroc.
Sa luam deci povestea.
M-am oprit la paragraful Neliei, si va intreb: se poate ca incarcatura emotionala negativa a copilului sa fi fost sistematic intretinuta de mama ? Stiu eu, prin faptul ca nu l-a integrat pe copil in viata ei, prin faptul ca a subliniat clar in fata acestuia diferentele uriase intre stilul de viata ante bebe si stilul de viata dupa bebe?( unde evident ante bebe era mai bine)
Eva pare sa se si sacrificat pentru o viata asa cum credea ea ca trebuie sa fie cand ai copil, lucru care evident nu este spre binele copilului, pentru ca mama aduce cu ea in ´´noua viata´´ toate parerile de rau si regretele. Si le arata, fie ca vrea fie ca nu.
Cum e, ca si copil, sa porti in suflet o vina care indirect ti se atribuie? Ce optiuni ai? Te aperi prin ´´nici eu nu te iubesc, nu te vreau, nu imi pasa de tine, imi esti indiferenta´´. Asta e reactia. dar ce e cu adevarat acolo, dupa cortina, e o mare suferinta si o nevoie disperata de acceptare.
Nu stim daca copilul avea probleme psihice, am inteles ca asta e un mister.
Chuny spune:
Nelia, dar o mama care nu stie sa lupte, nu stie ca ceara ajutor si poate nu stie sa-si exteriorizeze sentimentele pe care le are nu e autentica ? Exista persoane extrem de timide, persoane fara incredere in ele, dar care au atat de multe de oferit, crezi ca nu sunt autentice? Suntem toti atat de diferiti si ne construim in mod diferit, tu cand spui autentic spui luptator ?
Ana, sunt complet de acord cu tot ce ai scris. Si mie mi se pare ca a facut tot ce a putut.
De altfel filmul mi se pare un fel de rezumat de concepte psihanalitice: mama nu l-a iubit destul, nu a fost suficient de buna si a creat un monstru; mama patogena, lipsa ingrijirii materne naste monstri; mama inainte de a avea copil era o femeie falica ce isi pierde falicitatea cand devine mama; copilul isi surprinde parintii in pat facand sex - nasoala treaba ce lasa urmari extrem de grave; tatal absent care nu e scut si nu protejeaza copilul de toxicitatea mamei etc ... Toate astea sunt conditii excelente pt a valida o teorie :-) Tocmai de asta nu vreau sa discutam filmul doar din principiul teoriei psihanalitice, cred ca subiectul in sine merita mult mai mult respect.
Ana, cred ca e foarte greu sa ne punem in locul ei. Cum reactionam ca mame in fata dificultatilor ? Ca asa e usor sa te dai rotund si perfect cand ai copil sanatos si bine inscris in "normalitate" ... ( am pus in ghilimele si sper sa se inteleaga ce e normalitatea, sper ca nu e necesar sa explic). Dar cand ai de-a face cu tulburari de comportament, cu patologii acolo e mult mai greu, mult de tot. Cum am reactiona noi in fata unui copil psihopat, lipsit de empatie, inteligent si manipulator asa cum e Kevin ? Pt mine cazul Kevin e clar ca intra in sfera patologicului, iar statistica arata ca foarte multi criminali aratau in mod evident acea lipsa de empatie si cruzime fara de animale ( de ex.). Oare mamele lor nu-i simt niciodata ? Am vazut un blog al unei mame care a inteles ca baiatul ei de 17 ani are inclinatii pedofile, a urmarit cu groaza de la prima suspiciune pana la certitudine ... cum am reactiona noi in fata unor probleme grave de comportament ? Noi :unele mai timide, mai nesigure pe noi, altele mai razboinice, unele rezervate, altele f deschise, unele cu studii, altele fara etc. ...