Prea multe reguli. Prea putina copilarie

ML spune:

Imi cer scuze, am scris aiurea minutele, daca are importanta pentru cineva. Sunt 100 min./150 pe saptamana (a 3-a si a 4-a).

Sunt nascuti aici, Anamaria . Sotul ajungea acasa la 4, manca apoi se dadea obosit, copiii se culcau la 8, el le mai citea, daca avea chef, mai mult ii batea la cap ca sa stea cuminti. Ba le mai si vorbea in romana, dar stalcita (poate ca asa isi inchipuia ca le capteaza atentia cand isi aducea aminte de ei sau poate ca le vine mai usor sa comunice, sau astepta pe mai tarziu sa-si dea drumul , numai el stie). Copiii intelegeau tot in engleza, dar de vorbit nu prea, raspundeau inclusiv sotului tot in romana. Apoi cand au intrat la gradinita se supara pe mine ca de ce le vorbesc (inca!) in romana, ca-i zapacesc si nu fac fata in engleza. Eh, te las, baiatul este langa mine si nu ma slabeste cu povestile. Noroc ca se descurca f. bine acum in engleza. Si ca am citit pe forum sa nu renunt la bilingualism cum vroia el.

anja spune:

Adaug si eu cateva experiente din Suedia, desi Mihaela a scris deja ff bine.
Baietii mei sunt in clasa a doua.
Si aici sunt multe reguli marunte, insa copiii le-au acceptat foarte usor:
Despre mancare:
-nu au voie la scoala cu nuci, alune, migdale, nimic dulce (prajituri, biscuiti, etc), in schimb pot sa isi ia un fruct, iar de baut, orice, interzise sunt bauturile gen coca-cola, fanta, etc.
-la masa de pranz nu au voie sa isi ia decat o singura felie de paine si trebuie neaparat macar sa guste din "legumele zilei"
La joaca:
-Nu au voie sa se bata/tipe, si daca se intampla, trebuie sa isi ceara scuze.
-Imbratisatul este ceva ff comun, profesorii ii incurajeaza sa se imbratiseze. Ma distreaza enorm, sa ii vad dimineata, inainte de inceperea orelor, cand isi revad prietenii, cum se imbratiseaza.
Dimineata, la intrarea in clasa, profesoara ii primeste pe fiecare, da mana cu ei, le spune 2 vorbe frumoase.
-In fiecare saptamana au pauza de masaj. Copiii isi fac masaj unul, celuilat, pe spate, in par. Pentru mine, romanca, la inceput mi s-a parut mult prea mult. Acum mi se pare OK, si chiar apreciez ideea.
-Nici la noi nu au voie sa se joace cu bulgari de zapada, iar la sanius, neaparat casca, pantaloni, manusi.
-Au voie sa se urce in copaci. Nu au voie sa paraseasca scoala/curtea scolii.
-Toti copiii tb sa se joace cu toti copiii
-au voie sa aduca jucarii, dar nu in timpul orelor. Au o zi speciala pe luna cand prezinta colegilor jucaria/obiectul preferat.
In clasa:
-incep la 8.20 si termina la 13.40, cu pauza de masa. Apoi este after school.
-Liniste este, dar nu asa ca pe vremea noastra.
-Sunt obligati sa faca dus dupa fiecare ora de sport (de 2 ori pe sapt). Aici am avut ceva pb cu ei ca erau rusinosi, dar s-au obisnuit.
-Teme de scris, sunt numai 2 pe saptamana. Una la matematica, 5 minute, si o compunere. La compunere dureaza in general mai mult, mai ales daca vor sa scrie ceva mai mult.
-Teme de citit, minim 30 min zilnic, si tb sa faca o lista cu cartile citite in fiecare semestru.

Peste asta, au de pregatit, o data la cateva saptamani, sa prezinte o carte, sa o povesteasca, in fata clasei. Alta data sa faca o prezentare a unei teme, de ex, dinozaurii, sau despre Egiptul antic, despre fotbal. Alta data sa spuna o poezie, sa cante un cantec sau la un instrument in fata calsei.

In schimb au mai multe teme de facut la scoala, exercitii in cartea de matematica (sau in cea suplimentara), exercitii in cartile de suedeza, de facut compunerea despre tema din saptamana respectiva. Daca nu termina in clasa, atunci isi iau acasa cartile.

Nici ai mei nu au timp de jucat afara dupa oara 15.30 cand ajunge acasa, mai ales ca acum iarna este intuneric, frig, si avem extra activitati app in fiecare zi, dar stiu ca stau afara la afterschool. Vara este mult mai bine, si sunt afara cat se poate de mult.

nelia spune:

Ah, prima m-a dat gata. Ai mei sint mari cataratori si se urca in toti copacii, doi dintre ei cel putin sint maimutici, dar la scoala, cind ii duce in parc, ca nu au copaci in curtea scolii, asa ceva nu au voie... zimbesc cind scriu, cred ca cea mare ar sta numai prin copaci.

Restul regulilor sint cam la fel, cu masajul inteleg ca e suedez desi sper sa nu fie obligati sa faca toti copiii la toti copiii si cei care nu se simt confortabil cu acest lucru sa fie lasati in pace... dar cu toti copiii trebuie sa se joace cu toti copiii... nu stiu ce sa spun. Ce se face inainte de a pune o asemenea regula? Nici un copil nu se joaca natural cu toti copiii, nici adultii nu sint prieteni cu toti adultii... de ce ar fi o asemenea regula? Ah, sa incerci sa socializezi pe cei care o fac mai greu, folosind tot felul de metode si trucuri si implicind alti copilasi da... dar sa obligi unul care socializeaza mai usor sa se joace cu copii cu care nu vrea sa se joace, asta nu suna bine.

Cu cititul si aici au de citit si de facut fisa cartii sau rezumate. Cel mic are la gradinita o carte pe saptamina, citita si trebuie sa o povesteasca in citeva cuvinte grupului (sint adorabili cum inventeaza, am stat citeva dimineti de-a lungul timpului si zici ca ascultam alta poveste si nu pe cea pe care o citisem impreuna acasa), cea din clasa I are cite o carte pe saptamina si un caiet in care face fisele, iar cea mare are cite una pe zi...

Cu rezumatele e mai greu, dar de citit ar face numai asta toata ziua... spre usurarea mea, ca a demarat greu. Mijlocia a citit din prima si citeste tot timpul natural, cu cea mare a fost nevoie de strategii... dar toti trei vad ca iubesc cartile si nu trece nici o zi sa nu citeasca in toate cele trei limbi. Eu, pasionata de lectura si de carti in general, sint superincintata la acest capitol!

Spuneai AB de studentii tai, sa stii ca nici aici nu exceleaza in franceza, in engleza mi se par un pic mai buni la gramatica, la scris... e si grea franceza, si ei sint lasa-ma sa te las, cei care continua studiile si ajung la colegiu si la facultate isi iau ore suplimentare de franceza, de redactare etc. Eu am luat carti bune de gramatica si incerc sa conving fetele sa lucram din ele, mai facem dictari, mai analizam cuvinte... stau bine pina acum, dar eu cred ca au nevoie de munca suplimentara ca sa ajunga la o franceza acceptabila pentru ca ceea ce fac in scoala nu le ajunge.

lara_c spune:

Wow.
Si fetita mea este la Scoala Franceza si sincer nu se intampla asa ceva in curte/recreatii- cred ca depinde si de tara / tara de provenienta a unor copii.
Noi nu avem voie sa ii ducem in clasa insa.
Nici macar in prima zi nu am avut voie sa stam in clasa- nici 5 minute.Fetita mea a fost la gradinita de la 2 ani si n-a avut probleme - si e genul care s-ar duce singura oriunde- dar alti copilasi am auzit ca au plans si cateva saptamani.

In schimb cu munca la soala....Fetita mea e doar la PS ( 3,5 ani) dar ma asteptam ca incet incet sa le 'trezeasca ' macar interesul pentru scris.
La alte scoli din cate stiu s-a inceput deja.Am colegi care au ales sa isi duca copiii la Scoala Americana de ex.Si la 5 ani fetita prietenei mele scrie f bine - invatat la scoala si banuiesc ca si in familie, stiu ca este stimulata si de parinti.Sora ei mai mare decat fiica mea cu vreo 5 luni deja recunoate toate literele de tipar si scrie cateva. Nu ca ar fi competitie doar ca unii sunt stimulati la scoala si altii nu.Si nu ar strica deloc, fara presiune asupra copilasilor care nu sunt interesati.

De citit li se citeste si primesc carti de la biblioteca scolii pt weekend etc.
De scris din cate am inteles pe la 6-7 ani. Noi am inceput usor cu ea acasa recunoaterea literelor, dar faptul ca nu e stimulata la scoala nu ajuta deloc.
Problema e la noi ca peste vreun an jumatate ne vom muta , fie inapoi in UK , fie in alta tara unde poate ca nu e scoala franceza si scrisul nefiind stimult/ incurajat deloc s-ar putea sa fie in urma colegilor cat am lucra noi cu ea acasa.

In rest sunt multumita de scoala, eu nici nu as vrea prea multe teme mai tarziu, doar sa fie putin mai stimulati, sa se sadeasca bazele ca sa spun asa.

cristinuk@ spune:

si a mea e la PS ii ducem in fiece dimi in clasa si la wc care vrea sa stea poate sa stea zee minute cu copilul a mea ma trimite la plimbare de fiecare data

au cate o litera pe saptamana afisata in clasa doar sa o recunoasca
la sf anului trebuie sa si recunoasca numele
au niste etichete... pana la vacantza de iarna era si poza fiecarui copil cu numelel dedesupt trebuia sa si o recunoasca si s o puna intr un buzunarel langa o culoare fiecare eticheta avea si o bulina a ei era verde
acum nu mai e poza e doar numele educatoarea ii asteapta si le zice uite numele tau e in gramada asta care el ai doi A in el de ex

pt cris fac cerculete si linii deocamdata pe care le includ in desene cu diferite teme

linii- ace de brad
cercuri- colier de perle

in privintza regulilor mie mi se par ok
nu fulare sa se stranguleze cu ele nu jucarii de acasa nu salopete nu slapi
toata lumea se pupa pe aci ingrijitoarele pupa copiii ii imbratiseaza ii tin in brate vorbesc dulce cu ei asta place
a mea se duce cu placere acolo niciodata a zis ca nu se duce

tinatache spune:

nu am vazut nici un post din Germania, may I?

Tb sa recunosc ca la capitolul asta nu se potriveste prejudecata (si a mea!) ca nemtii au pt orice nimic cate o lege/regula. Vad ca in alte parti e mult mai strict.

Mancarea: pot sa-si ia orice la pachet
De baut: depinde de invatatoare, unele accepta si suc, unele doar apa
Pauza afara: pana la iesit din curte si batai intre ei au voie orice: sa se catere, sa se dea pe zapada, l-am luat si plin de noroi cu pantaloni scortosi, probabil au fost uzi la un moment dat, joaca fotbal, au mingi de mai multe marimi si pt diferite jocuri. De fapt scot dintr-o magazie tot felul de jucarii pt afara, cu sau fara roti, si le pun la loc la sf. pauzei.
Si o chestie care la inceput, cand erau mai mici, m-a enervat, dar intre timp consider ca e buna: fiecare isi are grija, adica: ai/n-ai caciula, ai/n-ai manusi, ai/n-ai fular...treaba ta. In cls- I mai intreaba invatatoarea dar nu e resp. ei. Partea buna e ca intr-adevar s-au obisnuit sa-si ia tot ce au nevoie cand ies din casa/clasa.

Program: 08:00 - max. 13:00, dar in cls. I se termina la 11:20h ! Daca ai nevoie si ai prins loc, urmeaza after school, cu/fara masa de pranz, pana la 14:00/16:00 h. E tot in cladirea scolii si ii scoate afara cat de des se poate, aceleasi reguli, mai bine zis FARA aceleasi reguli.

Acasa: pt ca unde stam noi majoritatea mamicilor nu lucreaza decat putin sau deloc, maj. copiilor sunt acasa dupa-amiaza si poti stabili si spontan sau de pe o zi pe alta o intalnire de joaca. Afara, sau in casa, dupa chef, vreme etc. Dar e drept pe masura ce cresc sunt tot mai putin "accesibil", aproape zilnic au cate ceva, mi s-a intamplat sa stau cu calendarul in fata ca sa gasim o zi libera. Vara e mai simplu.

La cresa/gradi ii luau in brate, la scoala nu. Nu stiu daca e interzis, dar... sa-i ia invatatoarea in brate in cls. a 3-a?? Le pune o mana pe umar, sau ii oblojeste dar imbratisare asa ... nope.

PS: regula: nu au voie sa vina cu bicicleta la scoala pana nu iau permisul (!) de bicicleta care se da in cls- a 4-a, in colaborare cu politia rutiera!

buli spune:

fain in DE!

la noi la scoala e cam la fel, minus magazia cu jucarii.

gmmm spune:

aquai, eu cred ca am inteles ce vrei sa spui cu mesajul tau initial.

Imi amintesc ca atunci cind eram copil, pe vremea comunismului, citeam cu mare nesat carti de calatorie de "dincolo".
Si imi amintesc si acum mirarea unui scriitor cum ca in "vest" nu vedea copii batind mingea nestingheriti si ca toate activitatile erau incadrate de un adult, in locuri dedicate etc.

Cred ca fiecare reactioneaza la spusele tale si in funcite de propriile nevoi, ca adult. Unii se acomodeaza foarte bine cu un sistem in care timpul comum, timpul social, este foarte formalizat. Altii vor sa mai si respire din cind in cind.

Bag de seama si ca nimeni n-a simtit nevoia sa raspunda la fraza lui AB AC in care spunea ca mai bine la scoala decit hai-hui pe strazi.
Eu cred totusi ca fiintele umane in general (inclusiv copiii) au nevoie si de un timp de "hai-hui". Cred ca asta incearca sa spuna aquai.

Cred ca schimbarea asta (fiindca nici in vest nu a fost dintotdeauna asa) este legata de mai multe schimbari de mentalitati.

Mai intii, nivelul de risc acceptabil, din ce in ce mai scazut, cu cit copiii sint mai rari si mai doriti.
Ceea ce obliga parintii la o vigilenta permanenta. Cineva spunea pe paginile dinainte ca ea-si lasa copii sa se joace liberi atita timp cit nu sint in primejdie. Ceea ce presupun totusi ca esti in permaneta cu ochiii pe ei. Si ei stiu asta.
(Bulgarii de zapada. Copil fiind, am auzit o data de un accident de genul acesta, cu gheata. Insa, chiar daca exista un risc teoretic,eu n-am cunoscut pe nimeni ranit, inca si mai putin care sa ramina cu urme pe viata. Si nici n-am cunoscut copii atit de sadici incit sa faca asta intentionat. Nu ca n-ar exista, dar citi sint?)

Pe urma, convingerea ca totul (sau aproape) poate fi controlat. Si, legat de asta, convingerea ca daca ceva nu e cum trebuie, e neaparat din vina cuiva. Daca inviti copii la tine, pai tu esti responsabil. Nu-i de mirare ca parintii n-au chef sa se lege la cap prea des.

Aqai spune:

Multumesc, gmmmm. Cam asa e. Cred ca prea multa structura limiteaza capacitatea de a judeca si a lua propriile hotarari... cumva ne multumim ca sunt reguli si stim ce sa facem si intr-o situatie pentru care nu exista reguli, apare descumpanirea. Cam asa vad eu lucrurile si asta e procesul pe care as vrea sa-l evit, pe de o parte.

pe de alta parte, e vorba exact despre timpul ala petrecut liber care te obliga sa iti asumi niste roluli in cadrul unui grup, sa ai curajul de a face anumite lucruri. Nu neaparat hai hui pe strada (dupa mine AB AC putea sa se fi referit la copiii care capta obiceiuri periculoase, gen droguri, gangs stiu eu mai ce) dar macar intr-un back-yard sau un parc unde sa poata interactiona natural. Spuneam intr-un post ca nu sunt nostalgica dupa copilaria mea, insa ceea ce regret este libertatea de a lua decizii si de a ma expune unor risuri si de a iesi mai mult sau mai putin sifonat din diverse intamplari. La varsta copiiilor mei faceam acte de bravura cand ne intlneam cu vulpea la furat de gaini sau ieseam la o "toaleta rustica" in vreo curte noaptea muscandu-mi ungiile de frica dar stiind ca trebuie sa imi infrunt frica asta; ei nu merg singuri pana in basement seara. Si singura explicatie o gasesc exact aici: limitarea ocaziilor de a "infrunta necunoscutul" sau de a-si asuma roluri.

Ieri stateam de vorba cu o mamica ingrijorata de forta baiatului meu mai mare si de faptul ca daca se joaca mai aprins (si copiii ei sunt mai iuti asa din fire) poate deveni periculos si ca mai bine sa se intalneasca in medii structurate, nu libere.

Uite ca pot sa o inteleg ca e ingrijorata pt copiii ei; (adica ii respect preocuparea, procesul de gandire, modul de exprimare si deciziile in final) insa mie nu mi-ar fi venit in cap ideea asta in 10.000 de ani. Iar cazul asta mi se pare un exemplu semnificativ de overprotection.



Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

buflea spune:

Eu nu prea cred in asta ... in orice comunitate indiferent de varsta si de regulile care o definesc, exista formatori de opinie, personalitati care vor crea reguli, le vor contesta pe cele existente sau vor incerca sa le modifice. A fi formator de opinie nu cred ca se invata - este ceva nativ - si se vede din copliarie, asa ca ma indoiesc ca restrictiile de orice fel modifica temperamentul copiilor. Pe de alta parte, limitarile scot in evidenta tocmai aceste trasaturi - unii se vor supune fara sa-i deranjeze, altii vor fi incomodati si vor incerca sa scape de ele, altii vor incerca sa le schimbe dupa cum le convine lor. E bine ca noi parintii sa observam aceste detalii - face parte din cunoasterea propriilor nostri copii si maturi si mai intelepti, putem folosi aceasta informatie in avantajul lor.


Aici iti dau si nu iti dau dreptate ... in unul din actele mele de bravura de la 6 ani, in fata blocului, m-am dat in leagan pana la bara si de acolo am sarit acrobatic, am cazut si mi-am rupt prima falanga de la inelar ... cand spun rupt, inseamna ca falanga a ramas in leagan si eu pe jos - deci nu s-a fracturat. Spital, operatie, de la 6 ani am un deget mai scurt ...

Ce vreau sa spun cu asta este ca temperamentul fiecaruia nu se modifica, incep usor, usor sa cred ca nimic nu il modifica. Educatia nu face decat sa ne ofere posibilitate de a ne cunoaste mai bine, tocmai pentru a ne gasi mai usor un drum care sa ni se potriveasca.
Un copil prudent, se va duce o data noaptea in curte la WC si va sti ca e ok si ca poate - dar actiunea asta va ramane toata viata in afara zonei lui de confort, prin urmare, toata viata va evita pipilitul in intuneric.[/quote]