Prea multe reguli. Prea putina copilarie
Raspunsuri - Pagina 10
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Teama mea e ca acelasi mecanism se aplica si in cazul in care un copil este sistematic bombardat cu reguli si afirmatii de genul nu trebuie sa gandesti, iti spunem noi cum sa faci (ca asta e esenta regulii). Ajunge in timp sa se multumeasca cu a asculta de reguli si a renunta la a face exercitiul de gandire. Acuma, buflea, or fi avand unii un grad mai ridicat de rezistenta si nu vor fi schimbati in mod radical. In acelasi timp cred ca ceea ne dorim noi ca parinti este ca fiecare copil sa ajunga un adult capabil sa discearna, nu un adult capabil sa urmeze reguli. Insa in scenarul de mai sus, doar "varfurile de rezistenta" vor fi capabili sa se dezvolte in adultul cu discernamat, ceilalti urmeaza norme si percepte si sincer pt mine asta e un scenariu really really scary pentru viitor. Si ca sa inchei poliloghia asta si sa ma intorc la oile mele :D consider ca e nevoie atat de activitati si medii structurate, cat si de activitati si medii libere pentru o dezvoltare armonioasa ca fiinta umana. personal, resimt o tendinta de eliminare a activitatii libere in favoarea celei structurate. |
Desi pare logic ce spune Buflea, eu sint mai degraba in partea asta cu opiniile.
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
buflea spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui nelia
Desi pare logic ce spune Buflea, eu sint mai degraba in partea asta cu opiniile. |
Aham .. te-am prins, tu esti una dintre aia doi "poetzi" din familie
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca Cam cum ai descris tu se simte si un copil intr-o familie care "nu i se potriveste", cred ca iti dai seama cam in ce fel se va dezvolta personalitatea lui in mediul respectiv (indiferent ca-i vorba de un copil ca tine intr-o familie de artisti sau invers, un copil artist intr-o familie rigida). Copilul saracu n-are unde sa plece... |
Nu m-am gandit niciodata la aspectul asta ... sa existe oare copii nascuti in familii nepotrivite temperamentului lor ?
Logic vorbind, probabilitatea ar trebui sa fie mica, pentru ca pana la urma copilul vine pe lume ca o combinatie genetica a celor doi parinti - deci din doi parinti poeti e putin probabil sa iasa un "netalentat" ... chiar daca contrastele se atrag intr-o oarecare masura, copilul rezultat ar trebui sa copieze in temperament pe cel putin unul din parinti, deci ar avea cel putin un aliat caruia sa i se potriveasca
...cam cum spunea nelia ca la ea in familie sunt 2 artisti si 2 realisti si din cate am inteles, mai exista un al 5 lea nedefinit inca (?) .Cred ca notiunea asta de "nepotrivire" prezinta intr-adevar un risc important in familiile cu copii adoptivi. Eu de ex as avea dificultati in a intelege trairile si instinctele unui copil creativ ... oricum, asa ca regula generala (haha ce v-am spus ca eu sunt cu regulile
) copilul trebuie observat si lasat sa se manifeste in zona lui nativa de confort.Oricum revenind - pe masura ce imi cresc copiii imi dau seama de importanta pe care o joaca temperamentul si bagajul genetic in general in modul de manifestare al copiilor de acum si desigur al adultilor de mai tarziu. Mi se pare aproape o lupta inutila incercare de a schimba aceste doua componente native, de aceea eu sunt mai relaxata in multe aspecte ale traiului zilnic considerate periculoase (mediile organizate, alimentatia, calculatorul, TV ...etc).
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea copilul trebuie observat si lasat sa se manifeste in zona lui nativa de confort. |
Pentru aceasta regula generala, iti dau un buchet de
si o mie de 
. Da, asta e alt lucru fundamental inteles in ultimii ani. Si noi adultii, facem ce facem, si exact asta nu facem.Si eu cred ca logic vorbind probabilitatea ar trebuie sa fie mica, dar se pare ca exista, se intimpla. Sau poate explicatiile sint in alta parte. Ar fi citeva explicatii, interesante, despre mostenirea intergenerationala... si nu ma refer la genetica. Dar cred ca e alt subiect...
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
Aqai spune:
Nelia, ma bucur ca ma intelegi. Sincer. Si fiindca ai copii mai mari, o sa te rog sa-mi mai spui cum merge treaba cu pastrarea autenticitatii.
Acuma o sa-mi mai dau niste dureri de cap doamnei buflea care spune ca ea si face ca noi :))))
Intai si intai, nu e vorba numai de creativitate aici. Creatrivitatea e un exemplu particular oarecum al capacitatii de a gandi cu mintea ta si nu cu mintea altora. Asa incat, tu, foarte pragmatica si rationala cum esti, cand te-ai vazut in harababura de start-up organization, nu te-ai luat cu mainile de cap ca nu ai reguli si proceduri pe care sa le urmezi, ci ai incercat sa construiesti si sa implementezi un sistem.
La celalat pol se afla doamna teacher cu ceaiul: copilul isi varsa continutul termosului din greseala in clasa si asa teacher vede ca nu e apa. (Nu era de 2 luni apa in termos, btw). Trimite biletel: in classe voie doar cu apa, nu cu suc. Sucul are zahar, face mess greu de curatat etc. Eu, cu ramura de maslin in brate: dar nu e suc, e ceai. fara zahar. cu lamaie. Da, dar e voie doar cu apa. Da, dar ceaiul e apa calda si consider ca fiul meu are nevoie de el (are un gat foarte sensibil si un-doi face rosu in gat cand bea ceva rece).
Ghinionul meu si al copilului, procedura nu stipuleaza nimic referitor la ceai, scrie de apa si suc si cum ceaiul nu e apa, a ramas pe a ei.
Vezi tu diferenta intre tine, o persoana cu gandire proprie si ea, o persoana care a crescut de mica intr-un sistem super-reglementat? Fie nu stie sa gandeasca mai departe de situatia apa/ suc fie nu are vointa sa faca ceva, fiindca se simte protejata in interiorul unui sistem care nu ii cere sa ia decizii. (Btw, in unele scoli de la noi din oras e reglementat si mersul la toaleta. Te apuca intre timp, vai de tine).
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
buflea spune:
Aquai, hai ca asta e simpla - am gasit raspunsul dintr-o clipire, no durerilor de cap ...
Doamna Profesoara este ori limitata (ceea ce nu cred), ori este orgolioasa si nu a vrut sa-ti dea dreptate ... daca ea a apucat sa iti faca observatie in scris ca n-ai facut bine cu lichidul ala care s-a scurs din termos si despre care nu a stiut ca e fara zahar, atunci asa ramane - de ce sa recunoasca ca a gresit cand e mai confortabil pentru autoritatea ei sa iti puna regula in fatza.
Aqai spune:
Acuma, capitolul creatitivate. daca ai oarece, nu strica :). O rugam si pe Nelia sa confirme
Dar, gandirea e un proces.... educabil si se invata, la un nivel normal de inteligenta, dotari naturale, cum sa-i spun eu.
Uite, o sa-ti confirm ca eu prin temperament :) eram tare poeta si matematica era un perete pt mine, ceva impenetrabil si lipsit de sens. M-am hotarat sa dau la ASE in cls a 11a si am lucrat cu un profesor care m-a invatat sa gandesc structurat si sa inteleg "datele problemei" si ce sa fac cu ele. Pe bune, si acum om mare folosesc aceleasi abordari de atunci in tot felul de situatii practice. De ce? Fiindca am fost invatata sa gandesc, sa explorez scenarii si alternative, sa il duc pe fiecare pana la capat si la sfarsit sa aleg unul. Crede-ma ca nu sunt in stare sa socotesc (tot prin partea aia cu care ne nastem am si o oarece dislexie numerica) si sa retin numere; dar la capatul unui an si jumatate de exercitii de gandire, nu matematica, am intrat la facultate cu 10 la mate. daca mai spun si ce cariera mi-am ales cand m-am prins ca din poezie in Ro o sa mor de foame, n-o sa ma credeti.
Vezi Buflea ce vreau sa spun? Tu nu esti un follower. Esti o persoana pragmatica (dupa cum te autodefinesti, interesant ar fi cum te vad si altii) dar sunt destul de sigura ca in mediul tau esti si un trend setter. iti place structura, ti-o creezi.
O sa ma intorc mai tarziu la partea aceea cu nepotrivirea in familie. Mi-a placut cum Nelia si-a identificat tipologiile, eu inca nu sunt in stare:). Poate cand mai cresc domnii cei mici, pana atunci ne mai spargem capetele unul altuia, noi parintii: Cu tine seamana, e incredibil de incapatanat! ba alalalt seamana cu tine, da cu barosul si apoi se mira ca nu mai e nimeni! Dar asa cum sunt, pentru ca ii iubim, trecem peste orice, nu?
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
Aqai spune:
Stai ca partea cu durerea de cap nue aia. E aia in care iti spun ca tu spui ca tine si faci ca noi :))))))
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
vikinga spune:
Aqai, cit de mari sunt scolile respective de au nevoie de atitea reguli? Ma gindesc ca pina la urma e vorba de bani. Adica scolile la un anumit nr de copii, isi pot permite financiar un anumit numar de personal, de la director pina la femeia care face curatenie. De asta au nevoie de reguli ca sa previna accidentele intre copii, ca nu prea are cine sa-i supravegheze, de ex.Acum cu sucul, mai degraba zicea si ea ca ce nu e apa, arata a suc si copiii trebuie ca macar la scoala sa stea departe de asa ceva si daca unul are, ii face idei si altuia.Asa cu curatenia, la o adica si o sticla cu apa care curge intr-una face deranj. Mai bine responsabiliza copilul si-l punea sa stearga de cite ori lasa termosul deschis, stiu si eu..Urmatoarea regula o sa fie ca nu au voie cu piine ca face firmituri?!In orase mari, in scoli mari, trebuie sa fie altfel in ideea ca toti sa fie la sfiristul orelor in siguranta si programul scolar sa mearga.Din multe motive am fugit de o scoala primara mare, conceptul scolii la care merge copilul meu, m-a atras, pentru ca are in prin plan unicitatea copilului, nu uniformizarea de dragul binelui colectiv.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Uite, o sa-ti confirm ca eu prin temperament :) eram tare poeta si matematica era un perete pt mine, ceva impenetrabil si lipsit de sens. M-am hotarat sa dau la ASE in cls a 11a si am lucrat cu un profesor care m-a invatat sa gandesc structurat si sa inteleg "datele problemei" si ce sa fac cu ele. Pe bune, si acum om mare folosesc aceleasi abordari de atunci in tot felul de situatii practice. De ce? Fiindca am fost invatata sa gandesc, sa explorez scenarii si alternative, sa il duc pe fiecare pana la capat si la sfarsit sa aleg unul. Crede-ma ca nu sunt in stare sa socotesc (tot prin partea aia cu care ne nastem am si o oarece dislexie numerica) si sa retin numere; dar la capatul unui an si jumatate de exercitii de gandire, nu matematica, am intrat la facultate cu 10 la mate. daca mai spun si ce cariera mi-am ales cand m-am prins ca din poezie in Ro o sa mor de foame, n-o sa ma credeti. |
Da, exemplul este foarte bun, imi confirma teoriile - ai invatat matematica si ai inteles ca poti sa te descurci cu ea (mai bine decat credeai), asa cum copilul ala a invatat ca poate face pipi noaptea in curte si cum si eu am invatat sa fac o compunere (mi-e si rusine sa va spun ca am si scris intr-o revista - tehnica desigur
) ... dar zona ta de confort a ramas probabil "poezia", a copilului "tinutul de pipi pana dimineata" si a mea materiile exacte.| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Vezi Buflea ce vreau sa spun? Tu nu esti un follower. Esti o persoana pragmatica (dupa cum te autodefinesti, interesant ar fi cum te vad si altii) dar sunt destul de sigura ca in mediul tau esti si un trend setter. iti place structura, ti-o creezi. |
Asa este - nativ sunt o persoana care are tendinta sa-i organizeze pe cei din jur atunci cand ordinea existenta nu corespunde zonei mele de confort - de aceea am si intrat in conflict cu cel de la jobul amintit, pentru ca ordinea existenta nu corespundea nevoilor mele de lucru. Asta nu inseamna ca ordinea mea este cea mai buna si general valabila ... mi s-a intamplat sa-mi anulez reguli, concepute tot de mine cu aceeasi convingere cu care le-am anulat
.Copiii mei sunt exact la fel, baiatul care ma copiaza este, asa mic, un formator de opinie si activitati(si la lucruri bune si la prostii), iar fata este un foarte bun follower.
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Cu tine seamana, e incredibil de incapatanat! ba alalalt seamana cu tine, da cu barosul si apoi se mira ca nu mai e nimeni! Dar asa cum sunt, pentru ca ii iubim, trecem peste orice, nu? |
Oooooo ...asta e clasica : Barbata-meu crede ca copiii seamana cu mine la tot ce nu ii place lui, de altfel si eu cred la fel ca au luat toate relele tatalui lor
. Cea mai tare e soacra-mea care crede ca fi-meu seamana cu fi-sau si fi-mea seamana cu EA 
... I mean, helooooo, eu, mama lor, unde sunt in poza asta ?