Atractia sexuala in cuplu(2)

balanta spune:

nikol24...nu e normal sa fie asa...in viata reala am gasit pana la urma sprijin de la oameni la care nu m-as fi asteptat...culmea...de ce?...am aflat ulterior...nici ei nu erau asa "curati", dar mergeau conform valului...sa nu afle lumea, sa nu se stie, sa par asa cum crede lumea,asa da bine, sa nu se bucure altul de raul meu,etc...si atunci?...cum am crezut io toanta de mine ca in spatele unui ecran si al unor nikname-uri o sa vina solutiile salvatoare...sunt ferm convinsa ca cei care cauta solutii ( si nu din dorinta de a fi apreciati sau aprobati) o fac ca nu ajung cumva la un rezultat.
Ce-i ciudat...cu cat am cautat mai mult cu atat am descoperit mai multa ipocrizie, minciuna, prefacatorie si diverse dezechilibre emotionale.Ce azi zic nu, maine e da. Ce azi fac maine blamez....si tot asa...cum bine spune o prietena draga.
Am intrat la topicul asta dintr-o mare coincidenta...asa s-a nimerit in ziua in care am intrat pe DC....barbatii nu prea intra pe topicuri si nu prea isi dezbat problemele personale...nici nu au ce...m-am bucurat cumva ca vine un barbat sa spuna si el ceva...am avea de invata daca am ASCULTA si de la ei...pana la urma nu stiu de ce exista aceasta sectiune...mai bine s-ar scoate si ar ramane doar cele strict pt femei...sau ar trebui o precizare..." in unul sau in doi mergem mai departe ...cu mesaje cenzurate"...multa, multa ipocrizie...eventual daca nu esti pe plac esti invitat sa iesi pe unde ai intrat...sau daca nu iti place...hai pa...apoi am inteles ca asa se intampla unde se aduna multe femei...eu am lucrat candva mai mult printre barbati ...

daniela_b spune:

UC, asta e ceva exagerat!
I-as spune prostie dar intii trebuie sa ma asigur ca intelegi bine ca ma refer la ideea in sine!
Am observat ca deindata ce cineva nu poate explica ceva sau ma rog, nu poate intelege clar un lucru, imediat in aduce pe Dumnezeu in discutie(asa vrea Dumnezeu, asa spune Dumnezeu, asa a lasat Dumnezeu, numai Dumnezeu stie etc).
Scria cineva ( mai demult, pe forum) ca fiecare avanseaza cu logica pina acolo unde incepe sa se simta depasit in competenta ( era altfel forumulat, mult mai bine).
Asa si cu dragostea, sexul si casnicia. Cit stapinim lucrurile e ok, ni se pare ca stim totul despre acestea, sintem larger than life&all.
Cum ni se intimpla "neintimplabilul" cum pac!incepem sa gasim tot felul de subtilitati ale credintei si ale lui Dumnezeu.
Culmea culmilor este ca abia atunci cind dam la o parte toate lucrurile astea, descoperim sec si la rece ca omul este un animal nepregatit pentru o relatie monogama.
Dar, desi se spune adevarul elibereaza, noua oamenilor acestui secol nu prea ne place sa credem ca e adevarat fiindca oricum nu am mai sti ce sa facem cu libertatea...

p.s. nu sint ateista si nici darwinista

To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce

ingridnen spune:

bine ai revenit, balanta ! Intotdeauna mi-a placut cum gandesti

Ingrid si Cristi 8 ani

NoUserName spune:

Sa stii ca si eu am cautat probleme asemanatoare vazute prin ochii barbatilor. Dar surpriza! Aproape inexistente. Apoi am gasit forumul acesta si fel de fel de situatii, unele care nici nu mi-as fi putut inchipui ca exista. Nu am venit sa gasesc solutii de-a gata, ci sa pot sa-mi fac o imagine cat mai ampla pentru ca in situatia in care va trebui sa iau o decizie de moment sa nu-mi para rau. Iar problemele de genul acesta nu se impotmolesc in detalii ca nume, inaltime, greutate sau detalii particulare gen o alunita.

Cine are urechi de auzit, aude (bine, in cazul particular al forumului ochi pentru citit). Cine nu vrea sa auda, poti sa-i tipi si-n ureche, ca tot n-ai nicio sansa sa te faci ascultat.

Eu pe masura ce citesc experientele voastre din anii trecuti parca incep sa-mi fac o idee mai clara despre problema mea. Si sunt din ce in ce mai sigur ca va trebui sa vorbesc deschis cu Cristina. Desi n-as fi vrut sa mai continui un dialog cu ea pe tema asta, cred ca ma va ajuta sa inteleg mai bine "de ce". Adica de ce ea si nu alta, de ce acum si nu in urma cu 4 ani si multe alte "de ce"-uri. Singurul lucru care ma retine este ca pe mine ma afecteaza problemele oamenilor apropiati si imi place sa cred ca si pe apropiatii mei ii afecteaza problemele mele; chiar daca eu nu inteleg complet problema unui prieten stiu ca celalalt sufera si n-am cum sa ma bucur pentru asta. Acum trebuie sa gasesc un mod in care sa-mi aflu raspunsurile la intrebari fara s-o pun intr-o situatie delicata.

@cristoiu
N-am inteles relevanta intrebarii "cum stai cu engleza" si de aceea nu m-am grabit sa raspund (daca tot n-aveam nimic de spus la subiect). Stau suficient de bine cat sa citesc cursiv orice documentatie tehnica sau sa vad un film si suficient de prost incat sa nu pot pricepe nimic din subiectul asta daca ar fi in engleza.

belleane spune:

Non: Eu ma gandeam sa vorbesti deschis cu sotia apoi cu Cristina. Poate UnCabotin iti povesteste cate ceva din experienta lui vasta. In rest.. din 30 pagini de sfaturi&stuff fiecare intelege ce vrea.

NoUserName spune:

Cu sotia am vorbit dar nu i-am spus explicit "vezi ce e vorba despre... Cristina". Nu pot sa duc o astfel de discutie dincolo de limita "stiu ca si pe tine te doare, dar eu mai am de adaugat ca...". Pentru ca astea sunt exact lucrurile care degenereaza in cearta si in alte experiente neplacute. Intr-o discutie in general iti dai seama care e pragul de la care se transforma in cearta iar prin certuri nu rezolv nimic. O astfel de problema mai bine o las in suspans pana la un moment ulterior.

Un_cabotin spune:

Daniela,
Te-as intreba care crezi tu ca este sensul vietii, implinirea - ca sa fiu un pic mai "concret"?
Ideea cu "animalul poligam" este doar o... idee.

Omul cred ca ar trebui sa aiba, pe langa Credinta, si niste repere morale. Cinstea, loialitatea, curajul, compasiunea, adevarul... mai zi-le si tu, Loredana

L-as intreba pe NoUserName, dar si pe cateva colege de forum, care au trait "experiente" similare, v-as intreba daca in momentul cununiei ati jurat sa fiti impreuna la bine si la rau, la bucurie si la necaz?!

Casnicia (mea) nu este ceva ce se face si desface dupa bunul plac al unuia sau altuia.
Este un Juramant!
Nu insist aici in fata Cui s-a facut, ci doar ca este un juramant.
Ati vrea sa va traiti viata alaturi de un om caresi incalca juramintele?
Ce fel de caracter are un barbat/femeie care, cu buna stiinta, puna umarul la destramarea unei familii.
Cum vedeti viata voastra, si aici o intreb si pe initiatoarea topicului, cum vedeti viata impreuna cu cineva care, stiind prea bine ca sunteit casatoriti, ca aveti si un copil, ca aveti o familie, incepe sa va complimenteze, sa va faca ochi dulci, sa stea notpile pe sms-uri/chat etc... ?!

Imaginati-va ptr. o clipa ca divortati, ca o luati de la capat cu noul partener(a), si ca dupa 5 ani o (il) surprindeti stand pe chat/sms cu altcineva.
Deh, dragostea (nebuna) tine si ea doi, trei ani, nu-i asa?!
Ori poate va imaginati ca armasarul ce va complimenta cu lejeritate cand erati maritata (cu altul), va continua sa va ridice osanale si la 7 ani dupa consumarea paritdelor de sex salbatic specifice oricarui inceput de relatie/adulter.

Imaginati-va viata alaturi de un nou partener dupa 15 ani...

UC

aiamoni spune:

NuN, chestia asta nu stiu daca ai spus-o exact asa , dar eu as fi fost praf s-o aud de la sotul meu:
"ai grija ca-mi lipseste fata de care m-am indragostit la inceput; aproape te-am pierdut si sunt pe cale sa-ti caut inlocuitor"
Stiu ca i-ai spus inca si mai putin decat ce s-a intamplat in realitate, dar tot nu-mi vine sa ma pun in pielea ei...brrr
Acum 2 intrebari: 1. mai exact ce vrei sa afli de la Cristina? De ce te-a respins?
2. in afara de faptul ca nu vrei sa imparti copilul in jumatate mai e alt motiv care te tine langa sotia ta? Adica daca ea ar schimba cate ceva ai fi interesat sa randul tau sa cladesti inapoi ce s-a prabusit doar pentru ca vrei sa fii cu ea, fara legatura cu copilul?

NoUserName spune:

Intrucat intrebarile imi sunt adresate personal, o sa va raspund fiecaruia:

@UC
Da, am facut un juramant si am crezut in el la momentul acela. Sunt nevoit sa ma repet, insa totdeauna crezi in ceva pe baza experientei tale de viata de pana atunci si nimic mai mult. Acum asta incerc sa fac: sa-mi imaginez viata peste 15 ani cu un nou partener si sa vad daca merita in comparatie cu viata peste 15 ani cu actualul partener, prin prisma experientei pe care o am pana acum. Si sunt o multitudine de alte lucruri de luat in calcul, nu doar 2 parteneri. Probabil la 60 de ani voi rezuma si eu problema de acum prin "am avut si eu candva momentul meu de ratacire, dar acum sunt bine". Intelegi ceva din acest rezumat? Nu cred. Iar casnicia mea s-a facut in urma vointei mele si a sotiei mele, nicidecum in functie de dorinta divinitatii. Sa nu confundam intamplarea (pe care am explicat-o in postarile mele precedente) cu divintatea (asa e scris si asa se va intampla). Daca am sau nu moralitate, cinste, curaj si alte caracteristici le am pentru ca asa ma simt eu bine si nu ca sa corespund standardului crestinitatii.

@aiamoni
Daca-mi aduc bine aminte, i-am spus "...si sa nu te mire daca-ti gasesc inlocuitor". Oricum, esenta a fost aceeasi si am considerat ca e mai bine decat sa-i spun peste 3 ani "stii, iubi, intre noi totul a fost perfect dar ti-am gasit inlocuitor". Praf sau nu, asta e realitatea acum. Iar ceea ce vreau sa analizez cu Cristina (nu sa aflu de la ea) am scris mai sus: de ce ea si nu alta, de ce acum si nu altadata. Ce-am facut oricum nu pot schimba. Pot schimba doar ce fac de acum inainte, dar asta doar daca inteleg de ce am facut ce am facut. Altfel o sa ma invart intr-un cerc vicios.

aiamoni spune:

NUN, pai deja i-ai gasit acum inlocuitor, nu peste 3 ani. Daca acum nu i-ai zis despre Crisitna, de ce i-ai spune daca s-ar intampla din nou peste 3 ani, de vreme ce ai recunoscut ca ai inselat-o emotional si doar refuzul Cristinei te-a impedicat s-o inseli si fizic? Intreb doar ca sa inteleg mai bine, te asigur, nu critic nimic.
Sigur ca un semnal de alarma a fost strict necesar, bine era mai devreme chiar, ma gandesc insa ce greu trebuie sa-i fi picat formulat astfel...sau nu? Sunt chiar curioasa, a raspuns ceva? (daca nu sunt prea indiscreta)
Nu mi-ai raspuns la a doua intrebare. Daca vrei o mica incurajare sa stii ca o femeie poate schimba brusc dupa "n" ani felul in care isi vede sotul, lucru care se poate intampla uneori exact dupa un astfel de semnal de alarma. Va doresc sa vi se intample exact asta.