Atractia sexuala in cuplu(2)

ary_v spune:

Sincer eu nu credeam ca un barbat in toata firea mai poate fi asa naiv. Cristina ta te-a jucat pe degete cum a vrut ea. Sa fim seriosi, toate am trecut prin astea. Mie nu mi s-a intamplat niciodata ca un barbat sa ma placa si eu sa nu imi dau seama. A, ca m-am facut eu ca nu inteleg nimic, asta e cu totul alta treaba.
Si m-am mai jucat si eu, eram constienta ca pun paie pe foc, dar niciodata nu m-am dus atat de departe incat sa musc dintr-un corn "cu pofta" si sa il servesc apoi pe respectivul. Adica tu ce trebuia sa intelegi din toata treaba asta? Cat e ea de altruista? Normal ca te-a respins, nu mai esti interesant pentru ea acum ca si-a atins scopul, are nevoie de noi provocari.
Tu ai cautat in alta parte, ce nu ai gasit acasa. Nu era Cristina,era alta si tot asa pana nu va rezolvati problemele din casnicie.

Toate mamele au o tendinta naturala de a se apropia prea mult de copiii lor, ignorand alte aspecte. Aici intervii tu si echilibrezi lucrurile. Pai tu ce esti acolo, cantitate neglijabila? Nu esti si tu tatal copilului,sotul ei? Nu ai nici un cuvant de spus? Pai ce te costa sa vii intr-o zi acasa si sa ii spui: "Mai, femeie , eu nu mai pot continua asa, ca o iau pe alte carari. Ori dormim toti trei in pat, ori mutam patul copilului in camera noastra, ori in camera lui (recunosc f ca nu stiu cati ani are copilul), dar eu singur nu mai dorm!" Scurt si la obiect. odata nemultumirea exprimata eu cred ca isi va gasi si rezolvarea. Eu cred ca tu nu prea iti gasesti locul in familie.

Rufus spune:

Chiar asa!

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Androix spune:

Hmmm, inca nu m-am lamurit dar inclin sa cred ca problema nu e ca nu poate NUN sa vina acasa si sa-si revendice locul in pat langa sotia lui ci faptul ca nu e sigur ca-l mai vrea! (locul in pat adica) Eu asta am inteles din ce a povestit el. Ca si sotia s-a indepartat, iar relatia lor s-a risipit intre lucruri si griji pamantesti, dar nici el nu ar mai fi asa dispus sa faca vreun efort sa iasa din impas, un fel de lasa-ma ca sa te las. Lui ii place ca se uita la televizor la ce vrea el si copilul daca se trezeste sunt mai putine sanse sa-l deranjeze si pe el, daca inca se trezeste noaptea.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

simplyana_m spune:

Da, si eu eram convinsa ca nu ai cum sa tipi de frig...Dar uite ca ne mai serveste viata cate un moment asa de acut, de-ti cauzeaza nebunie temporara.

http://www.lucamic.blogspot.com/

AgnesLuca spune:

Aproape off topic: o dezvoltare emotionala deficitara poate apare si in cazul in care mama leaga prea mult copilul de ea si ignora relatia cu tatal.

Simpliana, imi pare rau de nepotelul tau. Eu zic ca el a preluat problemele mamei, faptul ca ea nu reuseste sa se faca respectata in relatia cu tatal lui. El se simte vinovat pentru problema ei si incearca sa o ia asupra lui. Trebuie sa mearca neaparat la un psiholog-terapeut bun

simplyana_m spune:

Off topic:

Agnes, ai perfecta dreptate in ce spui, baietelul are problemele astea pentru ca e deosebit de empatic (ceilalti doi sunt mai echilibrati). Mama face tot ce poate si...isi permite financiar (psiholog scolar, Salvati Copiii), tarand dupa ea propria depresie. Tatal ramane nepasator fata de copil si complet refractar (chiar ostil) la propunerile mamei. Evident, este un complex de imprejurari si o intreaga poveste in spate, insa nu e loc SI pentru ea aici. Ideea era ca nu suntem niciodata singuri in problemele noastre, si pentru orice castig nemeritat, cineva plateste.

Multumesc pentru sfat si ganduri bune!

http://www.lucamic.blogspot.com/

cristoiu spune:

Inca o parere, poate falsa, poate nu.

Eu cred ca problema lui NUN este ca a realizat ca ii lipseste ceva in relatia cu sotia. Se intimpla de multe ori ca in relatie sa lipseasca un jenesaisquoi sau mai multe, sa nu realizam asta luati de valul diurn al micilor detalii. Si o atractie dintr-asta brusca sa iti deschida ochii, sa te faca sa realizezi ca nu e ok ceea ce ai tu acasa, ca nu esti multumit etc.

E posibil ca NuN sa nu fie atit de cotropit de imaginea Cristinei, cit de "evenimentul" Cristina din viata lui. Care nu s-ar fi intimplat daca omul era pe deplin satisfacut acasa.

Eu cred ca potentialul de a ajunge intr-o situatie asemanatoare o avem toti, depinde doar de starea relatiei pe care o avem. Mie mi s-a intimplat ce descrie el acolo. Diferenta era ca nu eram nici casatorita, nici cu copil si el la fel. Si am iesit din relatia respectiva fara mari distrugeri. Sa fi fost in situatia lui NuN, ar fi fost probabil la fel de demoralizator pentru mine, dar cred ca as fi incercat sa reaprind focul. In orice caz, pentru mine pasiunea respectiva a fost un eveniment care mi-a deschis ochii, m-a facut sa realizez ca de fapt imi doream mai mai mult, sau altceva. Nu am reusit sa obtin ceea ce aveam nevoie si pentru ca investitia in relatia respectiva era minora, nu facusem inca nici-un pas major, am considerat ca nu are rost sa continui o relatie care de la inceput are issues. Cum spun, alta ar fi fost situatia daca as fi fost casatorita si cu copil.

Deci Nun, numai tu poti confirma daca despre asta e vorba, eu cred ca esti super bulversat de o pasiune pe care nu ai cautat-o, care ti-a cazut ca o bita in cap si te face sa iti vezi viata dintr-o perspectiva diferita. Cred ca e normal sa te afli in butoiul cu deznadejde. Dar e o stare din care trebuie sa iesi, nu te va scoate nimeni de acolo, nu va trece de la sine. Pune mina si fa ceva. Deschide gura si COMUNICA. Nu vorbi vorbe, nu discutii, nu certuri, nu la asta ma refer. Tu cu sotia e clar ca aveti clasica problema a lipsei de comunicare. Tu singur ai spus ca ai crezut ca ea are nevoie de una, pe cind ea de fapt isi dorea altceva. Cred ca e esential sa va cunoasteti nevoile unul altuia in relatie, ca sa le puteti implini. Pentru ca probabil ca nici sotia nu le cunoaste pe ale tale si probabil ca nu ti le mai satisface demult. Faceti o lista, care sunt cele mai importante nevoi si discutati-le.

Cum spuneam, e doar o parere, un sfat din unghiul meu interpretativ.

NoUserName spune:

Bine a zis cine-a zis ca suntem duplicitari (nu dau nume). Am intrat cu bocancii in comunitatea voastra si am uitat sa ma descalt la intrare. Ba, colac peste pupaza, am mai lasat si urme pe covorul cel bun. Si m-ati judecat in toate felurile pentru ce gandesc, nu pentru ce fac; pe unii i-am pierdut pe drum la "buna rau", pe altii la povestile interminabile. Pai nu stiu cum v-au ales pe voi sotii (dar e un topic dedicat pentru asta), insa eu pe sotia mea am vazut-o si mi-am spus in sinea mea ca e... hai sa zic altfel: "nu-i rea!". Ca sentimente, aspiratii, suflet, bla-bla-bla le-am descoperit mai incolo si franturi din toata povestea o stiti, e cu totul altceva. Dar nu m-am dus la ea sa-i spun "stii, te-am vazut asa de la distanta si-mi place fizicul tau", insa asta a fost un motiv ca sa ma determine sa o abordez. Daca as fi avut un grup de o mie de femei din care sa-mi aleg o sotie, n-as fi stat sa le iau pe fiecare in parte sa fac o lista cu ce-si doreste fiecare de la viata si apoi s-o aleg pe cea care corespunde "cerintelor" mele. E intamplarea pur si simplu faptul ca ne-am intalnit si atractia cea care ne-a determinat sa continuam si am ajuns la iubire, casatorie, copil, probleme, certuri, impacari, obisnuinta si adaptare. Observa cineva pana aici vreo asemanare cu cazul "Cristina"? Ca acum am alte obligatii e de mult clar pentru mine. Dar nici macar sa nu mai vad nimic? sa nu-mi mai doresc nimic? sa nu mai gandesc deloc?

Mi se pare ca multi confunda atractia cu dragostea, dragostea cu casatoria si casatoria cu fericirea, dar atat viata cat si cele 63 de pagini ale acestei sectiuni de forum se incapataneaza sa ne dovedeasca contrariul. Depinde de fiecare dintre noi cum ne apreciem viata si partenerul sau cum reactionam intr-un caz concret. Daca eu voi ramane cu sotia si copilul (nici nu m-am gandit vreodata la altceva - inca) fara sa ne certam in public, fara sa stie vecinii problemele noastre, vom continua sa iesim impreuna pe strada sau cu prietenii, sa mergem impreuna la nunti si alte evenimente festive, n-o sa parem peste 30 de ani cuplul perfect? N-o sa fim dati exemplu pentru cei care au aceleasi framantari ca si mine acum la fel cum si mie imi sunt date exemple cu batrani care se plimba impreuna prin parc tinandu-se de mana? Dar cine le stie toate secretele? Cine stie cate compromisuri au facut ca sa ajunga la acea varsta impreuna, cate lucruri si-au dorit dar nu si le-au spus sau de ce se mai tin acum de mana? Insa avem un spirit de observatie foarte ascutit: vedem "doi batrani tinandu-se de mana" si presupunem restul vietii lor. Iar in functie de prespunerile noastre tragem concluzii si dam verdicte in stanga si-n dreapta. E viata comparabila cu o calatorie prin lume fara a avea gps sau macar o harta? Pai pentru mine cam este. Depinde ce cale alegi, cu cine te intalnesti pe drum, cat esti in stare sa tii pasul cu cei cu care te-ai intalnit, la cate intersectii poti merge cu partenerul de viata pe acelasi drum, cu cine te mai intalnesti...

Vreau sau nu, Cristina e un episod din viata mea. Putea fi oricine altcineva. Macar am constatat ca-mi lipseste ceva. Poate incheiat la stadiul la care e, poate nu. Cert e ca daca va mai fi ceva, o sa am grija sa respect sfatul pe care i l-am dat Isabellei in prima mea interventie pe forum. Stiu, M.M.P.-ul (manualul monogamului perfect pentru cine n-a citit topicul "Podurile din Madison County") spune ca-s un nemernic. Asa pot sa spun si eu ca cei care sustin ca sentimentele apar in urma unui rationament sunt ipocriti. Noroc ca nu ma cunoasteti in realitate.

PS: @Cristoiu, pe cuvant ca ce am scris mai sus a fost pana sa te citesc. Nu de alta, dar in mare parte e cam acelasi lucru.

belleane spune:

Non: Totusi cu sotia ai discutat despre problemele voastre? Povestea ta aduce cu bancul in care iepurasul voia sa imprumute ceva de la urs.

simplyana_m spune:

Mi-am iesit ieri din fire si am fost cam off topic, dar nu ma retrag...de tot.
NoUserName, acum ma adresez tie mai la rece.
Pe cine acuzi de duplicitate? Sau trebuie cumva sa fim politically correct si cand ne induiosam? Toti vrem sa fim generosi, si buni, si drepti. Si in incercarea de a fi toate astea avem nevoie de valori. Eu una nu-mi dau voie sa inchid ochii la deraieri, daca nu am in balanta si ceva de valoare. Trebuie sa atarne ceva acolo, sa ma mentin in echilibru cand "las de la mine". Gresesc? Si tot ce ai turnat tu aici sunt maruntisuri care au valoare NUMAI pentru tine. Noi toti am fost acolo, de asta ai si primit destul de multa intelegere, insa este doar o zona de pasaj (nici macar o rascruce), semnificativ este abia ce vei face de aici inainte. Fiecare a preluat pasajul si l-a dus putin intr-o directie sau alta, insa nu te-a nimerit nimeni? Te prezinti ca un tip cu inaltime medie, greutate medie, varsta medie, un venit mediu, toate medii. Dar ceva distinctiv ne dai? O alunita?

Si ma irita putin pretentia pe care o ai, cumva, de a calauzi pe cineva de pe-aici, pe oricine. Vrei tu sa ne faci pe noi sa intelelgem ca...ce? Ai putea sa tragi o linie, sa ne spui cine esti si ce vrei,intr-un singur paragraf? E foarte obositoare chestia asta cu demnostratia inaintea enuntului.

http://www.lucamic.blogspot.com/