iubirea dintre frati

iubirea dintre frati | Autor: nikol24

Link direct la acest mesaj

Nu am mai vorbit cu nimeni despre asta pana acum si imi este greu sa mi deschid sufletul.
Am un frate mai mic decat mine cu un an si jumatate.Il iubesc tare mult mai ales ca am pierdut o pe mami acum un 3 ani si numai pe el il mai am( inafara de sotul si fetita mea).
Problema noastra a aparut din copilarie.Am fost primul copil.Mai iubit,mai destept,cu premii luate ,olimpiade ...ce mai..mandria familiei.Am fost crescuti amandoi de mami si mamaie .Mami a divortat cand eu aveam 2 ani si parctic ne a crescut singura,fara tata.El a fost mai incet un pic decat mine,nu a luat premii,nici nu a beneficiat de atat de multa afectiune si sustinere din partea mamei si bunicii.Mica fiind nu am sesizat ca el devenise oaia neagra,facea numai prostii incercat sa atraga atentia asupra faptului ca si el avea nevoie de afectiune.
M am casatorit f devreme.Am tinut legatura cu fratele meu cat ne a permis timpul.Am fost impreuna si am suferit amandoi cand a murit mami.
Este un om extraordinar care te ajuta dezinteresat,are un loc de munca stabil,este apreciat si respectat printre prietenii lui.Desi nimeni nu i dadea nici o sansa el singur cu puterile lui a reusit.Munceste de la 14 ani.
Insa oricat de mult as incerca sa il ajut (situatia mea financiara acasa este f grea )simt ca nu reusesc sa mi l apropii.Parca undeva in subconstientul lui ma face pe mine vinovata de faptul ca in copilarie a fost oarecum privat de afectiune si intelegere.Eram un copil atunci nu puteam intervenii si nici nu constientizam ce se intampla.
Suntem ff diferiti.Parca am fi crescut separat.Eu nu ma supar niciodata pe el.Chiar daca uneori intreece masura si uneori ma jigneste la nervi,incerc sa las de la mine.El nu e asa.Apeleaza la mine cand nu are bani sau cand vrea sa i fac ceva de mancare.Vine ,mananca..si pleaca.Schimbam putine cuvinte de multe ori si parca ma desconsidera cateodata.
Ma simt vinovata ca pe mine poate m au iubit mai mult cand eram mica si pe el mai putin.Ma simt vinovata ca el sta la un prieten si pe mine ma lasa sa stau in garsoniera care ne a ramas de la bunica noastra.Ma simt vinovata ca uneori ma scoate din sarite cand il vad atat de rece si parca imi pare rau ca il cocolosesc atat.
Imi pare f rau ca nu avem o relatie stransa cum ar trebui sa aibe 2 frati ramasi singuri pe lume...

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns giulia81 spune:

Nikol, de ce nu incerci sa vorbesti deschis cu el?cred ca o dicutie deschisa v-ar putea ajuta sa va apropiati...nu cred ca ar trebui sa te simti vinovata pentru nimic...

giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dorsilia spune:

e simplu. Nu te mai simti vinovata si fa ce simti ca vrei sa faci pentru si fata de el si nu mai astepta consideratie sau fapte mari de la el, nu astepta sa se faca luntre si punte pt ca-i dai sa manance cand si cand. E rece? si tu pari sa ai mari rezerve fata de el, il tot caracterizezi si incadrezi. Da, are o viata grea, da nu are un acoperis deasupra capului, da se zbate de mic sa se intretina. Nu e obisnuit sa fie cocolosit si nu se bazeaza decat pe el insusi, uneori cand apeleaza la tine probabil nu se simte ok. Nu a dispus de afectiunea necesara formarii unui psihic solid, asa ca daca tu stii toate astea acorda-i tu caldura si grija de care te simti capabila si nu-i ingreuna situatia, nu ingreuna relatia dintre voi cu expectante exagerate

bafta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alina_s spune:

Si eu iti spun la fel, discuta deschis cu el. explica-i ce simti, de ce te simti vinovata fata de el si stati la un 'pahar de vorba' si incercati sa vedeti fiecare ce vrea/este dispus sa ofere in aceasta relatie. Si eu am crescut cu o sora mai mare si am simtit pe pielea mea vesnicele 'tu de ce nu faci/simti/reactionezi ca sora-ta' si m-a afectat multa vreme...pana am crescut si mi-am dat seama ca aceste comparatii intre frati nu-si au rostul, fiindca avem firi diferite si personalitati diferite. Si n-am acuzat-o pe sora mea, ba chiar, depanand amintiri, ne-am dat seama ca inconstient ne 'aliam' impotriva acestor comparatii si invatam sa fim mai puternice si mai bune una cu cealalta, incercand in mintea noastra de copii sa creem o egalitate.
Merita sa ai aceasta discutie cu fratele tau, sa intelegeti ce simtiti si sa vedeti daca legatura dintre voi poate deveni mai stransa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxy spune:

Citat:
citat din mesajul lui nikol24


Ma simt vinovata ca el sta la un prieten si pe mine ma lasa sa stau in garsoniera care ne a ramas de la bunica noastra.

,,IDEALUL ESTE INVIZIBIL OCHILOR''


uite din tot ce ai scris asta imi sare in ochi.Poate nu e chiar asa, poate acolo unde sta el e ok pentru el...dar aici as incerca sa rezolv cumva in limita a ceea ce se poate.Sa aiba si el un loc al lui, nu sa cedeze toata viata lui pentru altul...pentru ca la asta se reduce .A cedat iubirea parintilor, in cazul asta a mamei si bunicii...acum si posibilitatea sa aiba o locuinta.Nu stiu cum a fost cand el a fost de acord sa stai tu in casa dar posibil sa fi cedat tocmai ca asa a fost invatat sa faca toata viata.Si de aici raceala asta a lui.Esti sora lui , dar nu esti egala lui.Stiu ca nu ai nici o vina ca ai fost iubita mai mult decat el, dar acum matura fiind ar trebui ca macar tu sa nu mai faci discriminari.
Eu am doi copii , e greu sa-i apreciezi egal pe amandoi pentru ca sunt foarte diferiti.Unul e iute ca focul si face tot ce nu te astepti, ti se baga pe sub piele, te linguseste pana obtine ce vrea...celalalt e retras si daca nu-i propui tu ceva el nu vine sa-ti ceara chiar daca ii curg ochii dupa ceva.E greu ca parinte sa tii echilibru, dar mereu caut ca atunci cand primeste unu ceva sa aiba si celalalt daca nu la fel, macar gestul ca m-am gandit si la el.
A fost greu sa inteleaga de ce la ziua de nastere doar cel sarbatorit a primit cadou si celalat nu.Am oscilat cu ideea sa le cumpar la amandoi cadou chiar daca nu era ziua la amandoi, dar am renuntat tocmai ca ei trebui sa inteleaga ca nu sunt o singura persoana,ci diferiti, si fiecare are atunci cand trebuie.I-am invatat ca atunci cand unul are ceva sa il intrebe si pe celalalt daca vrea sau are nevoie si sa imparta intre ei.Nu stiu daca e ok sau nu , poate e gresit, dar eu asa am simtit.
Si eu am o sora mai mica, a fost adusa pe lume pentru ca eu am insistat si mi-am dorit-o.Aveam 7 ani cand s-a nascut ea, culmea atat e si diferenta intre copii mei, dar tot asa am fost invatate sa impartim intre noi.Doar ca acum mari fiind doar eu am ramas cu ideea asta ca trebuie sa-i dau si ei din ce am eu, invers nu mai e valabil.Si ma doare dar asta e, nu ma pot schimba si ii trimit cand am ceva si ma gandesc mereu la ea cand imi iau ceva nou.
Dar poate e mai bine s afie invatat egoisti, doar pentru ei , asa nu mai sufera in viata.Cine stie care e calea cea buna...m-ar interesa si pe mine sa o stiu.
Dar sa ma intorc la subiectul tau, incearca daca tu ai fost mai favorizata de astre sa zic asa, ca macar tu sa ii faci viata mai lina fratelui tau , cat poti , fara sa astepti recunostinta vesnica pentru asta.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurenta spune:

mie mi se par ca are o mare dreptate el,fratele daca mai si locuieste in alta parta si doar mananca pe la tine e clar.si eu am ramas fara parinti dar daca as fii avut un frate banuiesc ca miar fi fost mai bine..........ma gandesc asa : pretuiestel mai mult si aratai fff mult ce ai tu de fapt pt el in suflet,comunicai prin gesturi deocamdata si apoi prin vb........si acum tot tie tia lasat locul privilegiat.......ei cum sa fie ok?......am dubii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ab5174 spune:

Citat:
citat din mesajul lui nikol24
Este un om extraordinar care te ajuta dezinteresat,are un loc de munca stabil,este apreciat si respectat printre prietenii lui.Desi nimeni nu i dadea nici o sansa el singur cu puterile lui a reusit.Munceste de la 14 ani.

.................................
Suntem ff diferiti.Parca am fi crescut separat.Eu nu ma supar Ma simt vinovata ca el sta la un prieten si pe mine ma lasa sa stau in garsoniera care ne a ramas de la bunica noastra.Ma simt vinovata ca uneori ma scoate din sarite cand il vad atat de rece si parca imi pare rau ca il cocolosesc atat.
Imi pare f rau ca nu avem o relatie stransa cum ar trebui sa aibe 2 frati ramasi singuri pe lume...

,,IDEALUL ESTE INVIZIBIL OCHILOR''


Normal si frumos este sa aiba si el parte de jumatate de garsoniera .......bani din partea ta, vindut si impartit banii, etc......
Frumos ca este respectat si apreciat ....totul a facut singur, de mic.
Faptul ca sta la un prieten ...este tare trist....
Pe mine ma infioara ideea cind prietenul ii spune ca trebuie sa se mute.

El tare mult are nevoie de tine

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nikol24 spune:

Imi pare f bine ca ati acordat atentie acestui subiect sa imi face f bine sa vb despre asta.
Nu vrea sa stea cu noi pentru ca el acolo nu plateste nimic la prietenul lui,il ajuta pe respectivul da diverse chestii si are cazarea si mancare uneori asigurata.Eu nu am fost impotriva sa stea cu noi ,este vb despre o garsoniera cf 3 f mica de 14 metrii patrati insa el a zis ca nu e dispus sa dea bani la intretinere si la mancare si ca prefera sa stea la prietenul lui.
Il simt rece pentru ca uneori are prea multe asteptari de la mine.Eu nu pot sa il ajut cu bani chiar daca el ma lasa sa stau in garsoniera si el sta la prietenul lui.Situatia mea financiara este grea,sotul nu munceste ,isi cauta de munca si mai avem si fetita.Si parca atunci cand il refuz cu bani se distanteaza si mai tare.Ma face vinovata undeva in subconstientul lui pentru faptul ca in copilarie a fost defavorizat.
Repet il iubesc f mult.As vrea sa il ajut mai mult,sa fiu alaturi de el dar uneori imi da impresia ca apeleaza la mine numai atunci cand are nevoie de ceva.As vrea sa vina sa stea pe noi macar in timpul lui liber cand nu e prins cu altceva,sa mancam impreuna ,sa vedem un film....
Am incercat sa vb cu el dar e prea ocupat si nu are timp sa stea de vb cu mn.
Il simt ca o responsabilitate,parca e datoria mea sa il ajut mai mult si nu am de unde.Si daca nu il ajut cu bani il pierd incet incet.Se distanteaza de mine pentru ca traieste cu impresia ca am si nu vreau sa i dau.Ca ar trebui probabil ca i ofer ceva pentru ca regla balanta dintre noi,el nu a primit in copilarie tot,eu am primit tot si acum ar trebui sa fac ceva EU ca sa egalez balanta dintre noi.Dar nu am cum...
Iar in privinta garsonierei i am spus ca pot sa o vand sa i dau lui jumate si eu jumate dar nu vrea. A zis ca nu are ce sa faca cu junatea lui si sa nu o vindeam deocamdata pana nu reusesc eu sa ma incadrez intr un credit pentru un ap cu 2 camere
M am lungit cam mult.Multumesc pentru spijin

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurenta spune:

adica ar fii doar interesat??? cand nul ajuti .....pa sau cum? sau poate asa ti se pare tie? sau poate el se simte indreptatit sa-ti ceara si tu sai dai?
ai analizat si situatiile astea? ar putea fii rezultatul privarii de dragoste si de atentie in copilarie..........

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nikol24 spune:

Parerea mea este ca datorita faptul ca a fost privat in copilarie de anumite lucruri si eu nu acum am datoria morala fata de el sa il ajut.Adica daca eu am avut in copilarie mai mult decat el acum trebuie sa i dau si lui ceva ca sa echilibrez balanta
Acum nu va ganditi ca eu manacam carne si el fasole,nicidecum.Am primit amandoi hainute,bani de buzunar,cadouri de srabatori etc etc.Insa ajungand la o varsta mi am dat seama ca datorita faptului ca eu am invatat mai bine,am fost mai ascultatoare ,mai supusa eram mai rasfatata ca sa zic asa.In schimb el era mai neascultator cand era mic (Si acum e) ,ca baiat era normal sa fie mai dificil ma gandesc eu ( am fetita nu stiu cum e cu baiat nu vreau sa generalizez aiurea) .Pentru nazbatiile pe care le facea mami il mai pedepsea si toata ura lui se indrepta catre mine care nu primeam pedepse pentru ca nu aveam pentru ce.
Nu stiu sincer daca iubirea mea pentru el este sincera si daca cumva nu s a nascut din responsabilitatea pe care o simt fata de el.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rustynails spune:

Nu cred ca este baiat rau totusi,pentru ca altfel ar fi fost de acord cu vanzarea garsonierei si astfel ar fi avut ceva bani dupa aceea.Probabil se gandeste si la situatia ta,nu te poate lasa in strada. In multe familii cu copii baiat-fata exista mici conflicte,in general pentru ca fetele sunt mai protejate de parinti,iar atunci,in unele cazuri, baietii se indeparteaza putin de familie si se racesc relatiile intre frati.Si asta se intampla pentru ca fetele sunt mai apropriate de parinti,mai atasate sufleteste pe cand baietii sunt putin mai independenti.Acum nu generalizez,dar asa s-a intamplat si in familia mea,am avut mereu conflicte cu fratele meu mai mare pe cand eram adolescenti,el avand impresia ca parintii m-au rasfatat mai mult pe mine,si totusi ai mei nu faceau diferente intre noi material vorbind,nici afectiv,doar ca diferenta era ca eu eram mai apropiata de ai mei pe cand el era mai rece.
Cred ca trebuie in continuare sa incerci sa il aproprii de tine si de familia ta,sa se simta parte din familia ta,probabil asta-i lipseste.

Mergi la inceput