iubirea dintre frati

roxy spune:

buna din nou.Imi spun iar parerea, vad ca si ceilalti care au postat dupa mine au cam aceeasi parere.Si eu nu cred ca e baiat rau fratele tau, si ca nu se gandeste la tine , din contra as spune, daca ar fi rau l-ar durea in spate ca nu ai unde sta, asa cum nici el nu are unde .Dar el ti-a lasat tie garsoniera.Asta ar trebui sa conteze foarte mult pentru tine.Si sa incerci sa nu-i mai spui sa vina pe la "tine" ...nu in sensul sa nu-l mai chemi, ci tot spunandu-i vino pe la mine , reese ca acea garsoniera e doar a ta si el e cel care e tolerat sa vina din cand in cand pe acolo.De fapt garsoniera e si a lui, dar faptul ca te-a lasat pe tine acolo denota o mare generositate din partea lui.Stiu ca din vanzarea ei nu ar reesi bani cu care sa va luati amandoi ceva , dar el nu vrea sa vina in garsoniera aia sa vedeti un film, el vrea o parte a lui pe care sa o foloseasca cum vrea el, parte care i se cuvine de drept.
Poate ca el spune ca ii convine sa stea la prieten ca nu plateste, dar dupa cum vezi pana si fratii se cearta ,dapoi prietenii, ce se face daca respectivul nu il mai vrea acolo...

AB_AC spune:

Draga mea tu stai intr-o casa care apartine in mod legal amandorura. Dpdv legal ar trebui tu sa-i platesti chirie pe jumatatea lui si el sa plateasca jumatate din intretinerea unui apartament gol. Asa ca eu cred ca-i datorezi bani. Indiferent cat de grea e situatia ta... legal ii datorezi.

Apreciaza faptul ca nu tii cere legal ci doar cand si cand. Cred ca tratamentul favorizat te-a facut sa pierzi putin simtul realitatii. E normal sa se distanteze cand ii refuzi si acest drept al lui.

nikol24 spune:

Departe de mine gandul ca fratele meu ar fii un baiat rau.Ma invionvatesc ca nu il pot ajuta mai mult decat o fac inideea ca dupa parerea mea acest lucru ne ar apropia mai mult.
Nu vreau sa fiu interpretata gresit si nici sa va faceti despre mine o parere gresita cum ca as fii o rasfatata care astepata totul de la oamenii din jurul ei.Eu de la fratele meu as dori mai mult afectiune.Am nevoie de afectiune exclusiv din partea lui.Il vreau pe el mai mult langa mine.
Niciodata nu am spus nu veni la stai cu noi,sau nu avem loc,decizia i a apartinut lui in totalitate.Desigur ca ii sunt recunoscatoare pentru acest lucru.
Problema cu care ma confrunt eu este ca nu resusesc sa mi l apropii deloc,iar din ce imi spuneti voi imi dau seama ca este numai vina mea.Eu l am indeptartat de mine pentru ca locuiesc cu sotul si fetita mea singuri ei el sta acolo unde sta

AB_AC spune:

Nikol nu l-ai indepartat stand, ci stand fara sa recunosti clar ca nu ti se cuvine. Cinstit ar fi ca la salariu a-l chemi si sa-i spui...uite atat avem vino la masa si sa-ti dau si niste bani din ce-ti datorez.
Tu ai nevoie de afectiune, el are nevoie de dreptate.
Pur si simplu puneti-va relatia pe alte baze si luati-o de la capat

cleo78 spune:

nikol, si euam frate mai mic. Citind subiectul, l-am sunat -desi ma costa mult si perioada e proasta, cam la fel ca la tine.

In general, barbatii isi exteriorizeaza mai greu sentimentele. Iar pt unii e f. greu sa ceara ceva - fie de la o ruda, si mai ales de la o persoana de sex opus. Si mie mi-e f. greu sa cer, d-apoi unui barbat.

Copilaria a fost la fel de grea pt amandoi. E firescul familiei cu 2 copii ca cei 2 sa se diferentieze. Faptul ca al tau frate a evoluat frumos, e meritul lui, si ar trebui sa ii arati aprecierea si admiratia.

Un alt lucru care conteaza, este sa incerci sa ii ceri sfatul. Spui ca ai o problema, si ca nu stii incotro sa o iei, fie financiar, fie profesional, etc. O sa ai o surpriza - de la un om cu experienta lui de viata - ca vede lucrurile diferit.

Inca un lucru. Intr-o prietenie, nu e suficient sa inviti pe celalalt la tine. Poti sa propui si lucruri comune: iesit la o plimbare in parc, mers la cumparaturi, sau iesit la o cafea, etc.

P.S. am recitit incheierea subiectului tau: cum adica 2 frati ramasi singuri pe lume? tu ai familie: sot, copil, o locuinta sigura. El e cel ramas singur pe lume, neavand nici una din astea.

nikol24 spune:

Cand am deschis subiectul acesta a fost pentru a mi manisfesta lipsa de afectiune din partea lui,nevoia de afectiune care vine numai de la el.Nu ma plang de familia mea(sotul si fetita mea).Imi lipseste afectiunea lui.Acum ma refect strict la relatia mea cu el lasand la o parte celelate amanunte din viata mea.Imi doresc tare mult sa ma ia macar o data in brate si sa mi spuna ca si eu sunt atat de importanta pentru el cum este el pt mine,am nevoie de ceva palpabil.
Poate ca sunt prea rasfatata si cer prea multe de la el si poate ca el in felul lui mi a demostrat de atatea ori ca tine la mine iar eu am fost prea 'mioapa' sa vad...

CorinaDani spune:

nikol, fratele tau nu are cum sa se exteriorizeze asa cum iti doresti tu, fix din cauza modului in care a fost tratat in copilarie. cauta pe forum subiectul cu copilul captiv si vei intelege multe...
si cu cat tu insisti si vrei sa obtii de la el manifestari din acestea, cu atat mai mult il vei indeparta. si mai este ceva : suntem unici. chiar daca sunteti frati si tu esti foarte afectuoasa, asta nu inseamna automat ca si fratele tau sa fie asa. viata l-a pus la incercare, nu-i mai arde de dulcegarii...in sinea lui te iubeste si tine la tine, insa nu-l forta sa-ti arate sau sa-ti spuna clar in fata acest lucru...

cleo78 spune:

nikole, nu e vorba de rasfat. Voi sunteti 2 frati. Ca intr-o relatie si de amicitie, si tu trebuie sa ii oferi dragoste si atentie.
Inainte de al trata ca frate, incearca sa fiti prieteni.

Mai e un lucru: fratele tau este obisnuit de copil sa isi prezinte sentimentele? sa primeasca afectivitate si atentii si dragalasenii? sau doar tu?

Incearca sa il iubesti asa cum e el. Si sa ii vezi si calitatile, si sa te focusezi pe ele.

Si inca o data vin cu intrebarea: el este om matur. F. matur din ce zici. Ai incercat sa vb deschis cu el despre ce simti?
P.S. eu sunt o persoana de actiune, m-as indrepta catre pasi clari, care pot fi facuti imediat si care sa clarifice lucrurile.

michelle-usa spune:

si eu am un frate cu 11 ani mai mare decat mine. am crescut impreuna...de fapt el a avut mult timp grija de mine.

dar de cand sunt plecata, de ani de zile, doar o data m-a sunat la telefon (cand era in Italia si era la greu).
in rest de loc. cand il sun vorbim de filme,rar...f. rar...imi mai spune ce mai e pe acasa, ce a mai facut...in general discutia noastra se termina in 5-10 min.
are computer, camera web...ultima data ne-am vazut in 2010. nu pot sa-l inteleg de ce e asa.
eu tzin f. mult la el, vreau sa vb cu el...el imi spune ca nu se intimpla nimic intereseant in tzara si nu are ce sa-mi spuna...si ce sa vb.
cu tata din totdeauna am fost mereu pe aceeasi lungime de unde... putem vorbii ore in sir...dar cu fratele meu, nu.

michelle

nikol24 spune:

De la copil captiv,maltratat emotional sau fizic pana la ceea ce a fost cu fratele meu e vreme lunga.Am insistat pe faptul ca eu am primit mai multe laude pt ca am invatat mai bine,am primit mai putine pedepse pentru ca nu am spart geamuri etc.Fratele meu nu a fost nici batut,nici gonit de acasa,nici lasat de izbeliste in timp ce pe mine ma tineau in puf.Ne a iubit mami pe amandoi insa sunt constienta ca la mine s a manifestat altfel pt ca a vazut la un moment dat poate mai multa implinire.
Nu vreau sa vina sa planga in fata mea,vreau sa simt ca i pasa de mine.nu ca ma suna la o saptamana ca sa mi ceara bani si daca nu am sa i dau inchide telefonul.As vrea din suflet sa il ajt nu pt ca stau in garsoniera noastra ci pt ca e fratele meu si as vrea sa i fie bine,insa nu am de unde.Nu am de unde sa mai rup ca sa i dau si lui