Podurile din Madison County ...

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 9

Carla_B spune:

oooh, buflea, tu dai sah la regina aici...

pai daca-ar fi sa pisikanalizez, as zice ca ol' Sigmund ca graieste aventura in tine... eh, in noi, dupa viteza 'subectului'

si ce-i cu concluzia ceea? sintem ipocrite? noi? 'piinica? pai dumneata nu stii ca eu tin dieta?' (vorba lui Vlad Musatescu, cind cintarea 250 de kile)

alexia_21 spune:

cui , noua? ai gresit forumul. aici e vorba numai de femei perfecte care sunt casatorite cu barbati perfecti.

buli spune:

eu cred ca filmul e de fapt despre alegeri.

alegerea ei, initiala, de a se casatori cu un barbat "bun", dar pentru care nu-i batea inima, alegerea de a nu-si refuza o experienta care putea sa-i arate ce e dragostea adevarata si, in final, alegerea de a ramane langa lucrurile care contau pentru ea cel mai mult - copiii, familia.
e ca un fel de cerc, iar "podurile" sunt ceea ce sunt, o experienta frumoasa si amintirea lor.

nu es sigur ca ar fi avut o viata buna alaturi de un fotograf vesnic pe drumuri, despre care nu stim cat de des se indragostea in calatoriile sale, cat de stabil ar fi fost daca ramaneau impreuna pentru totdeauna.

si mai cred ca a ramas impreuna cu sotul ei pentru, intr-un fel, el era un barbat bun, chiar daca nu prea artist. si tot din motivul asta a ales sa fie discreta, sa nu-l faca sa sufere inutil, aducandu-i la cunostinta aventura ei.

buli spune:

cu alte cuvinte, cred ca filmul e despre o femeie desteapta care si-a asumat alegerile din viata.

Ingrid S spune:

Citat:

citat din mesajul lui buflea

Citat:

citat din mesajul lui simplyana_m

Hai sa incerc si eu.
Povestea din Madison County este una erotica, nu de dragoste, e un fluture, o cometa rara, iar pe Francesca o iertam cu totii, pentru ca o traieste asa cum ar fura un flamand o paine, pe care nu-si permite sa o plateasca. Circumstantele sunt foarte atenuante, pedeapsa minima, cu suspendare

Absolut de acord ... nu numai ca o iertam, plangem si o indragim ... bine, cine o poate uri pe Meryl Streep ?
Dar in viata reala de ce nu suntem atat de permisivi cand intalnim o Francesca ?

Uite, cred ca intrebarea asta e cea mai buna de pana acum si reflecta foarte bine duplicitatea de care suntem uneori cuprinse.
Iti raspund eu, Buflea: pentru ca in viata reala Francesca poate fi oricine, de la vecina ta pana la colega de birou a sotului...si nu ne prea place un adulter la care nu platim bilet de intrare.
Una e filmul, alta e realitatea, frica e un factor important, nu ne permitem sa mangaiem pe cap casnice visatoare la feti-frumosi.
Iar filmul e despre alegere, alegerea dintre a-ti urma visurile sau a le ingropa in cavoul datoriei.

Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

mianna spune:

Citat:

citat din mesajul lui buflea

Citat:

citat din mesajul lui mianna
si totusi n-am vazut dilema ei intre dragoste si datorie. am vazut doar dragostea. fata de cineva care n-ar fi putut sta intr-un loc, fata de cineva care nu era catusi de putin stilul casnic, care nu s-ar fi putut stabili langa cineva.

aaa, si-am mai vazut ca ceva care a tinut doar 4 zile poate fi chiar dragoste, nu aventura.

Ok - daca aceeasi situatie ti-o povestea o persoana reala, cu cuvinte simple, cu comparatii poate nefericit vulgare, cu trairi si exprimari mult mai slabe comparativ cu cele ale lui Maryl Streep, ai mai fi fost atat de miscata de poveste ?

as in "buey, sa vezi, o aparut odata la usa mea unu' bun raaau. io, fomeie maritata si cu copchii, am zis mersi ca ai mei erau plecati la targ, mi-am tras-o cu el 3 zile si 3 nopti si-n bucatarie, si-n cada, din cand in cand am mai ajuns si-n pat, da' n-am plecat cu el in lume ca n-avea stare sa se-aseze la casa lui, se agita ca un coi intr-o caldare, asa ca nu facea sens sa-mi las famelia. ashe c-am imbatranit alaturi de prostu' de barbatu-meo care n-o simtit niciodata nimic"

pot rescrie astfel orice carte/film, dar ce sens are?

corap spune:

eu am vazut filmu' acu 200 de ani (cand eram in anul 1 la facultate), pe o vreme ca asta, la cinema corso - era un frig de crapau pietrele in sala, la sfarsit imi inghetasera lacrimile pe obraji.
mie nu mi se pare ca ar fi vorba de adulter in film.
mie nu mi se pare ca francesca ar fi fost o femeie stearsa. (nici lui Kincaid nu i se parea "Don't kid yourself, Francesca: you are anything but a simple woman.")
eu cred ca e vorba despre dragoste. o dragoste surprinzatoare in sine. o dragoste care i-a luat prin surprindere pe amandoi. asa o dragoste e un pacat sa se iroseasca. (adulterul e doar un amanunt neglijabil in povestea asta. asa cum si viata fiecaruia dintre ei, luati separat, e un detaliu).

Francesca: They came home. And with them, my life of details.

(eu sunt convinsa ca frumos e sa iesi dintr-o relatie inainte de urmatoarea, matur si asa mai departe. dar ei erau social constransi, asa ca bla- bla-urile si convingerile mele nu sunt universal aplicabile. eu sunt doar altfel, dar asta nu ma face sa cred ca mie nu mi se poate intampla niciodata ceva asemanator.

filmul meu preferat e "love actually" - e acolo un personaj, karen, care imi e mai apropiata ca gandire decat imi e francesca
si dialogul ar fi asta:
Karen: Tell me, if you were in my position, what would you do?
Harry: What position is that?
Karen: Imagine your husband bought a gold necklace, and come Christmas gave it to somebody else...
Harry: Oh, Karen...
Karen: Would you wait around to find out if it's just a necklace, or if it's sex and a necklace, or if, worst of all, it's a necklace and love? Would you stay, knowing life would always be a little bit worse? Or would you cut and run?
Harry: Oh, God. I am so in the wrong. The classic fool!
Karen: [voice breaking] Yes, but you've also made a fool out of me, and you've made the life I lead foolish, too! ")

si sa inchei cu o remarca a lui tony blair:
"But the difference between a good film and real life is that in real life there's the next day, the next year, the next lifetime to contemplate the ruinous consequences of easy applause."

(in rest, habar n-am de ce vorbiti, NUN&co. but is sex and a necklace or love and a necklace?)

pisigri spune:

Citat:

citat din mesajul lui buflea

Citat:

citat din mesajul lui mihaela_s

In cartea si filmul in discutie era o fapta foarte delasatoare ca ea sa fi plecat cu fotograful. Era prin anii 50-60 parca, ei stateai la tara. Divorturile inexistente, unde mai pui ca o femeie sa isi paraseasca familia. Daca vreti ea a fost Anna Karenina care nu a plecat cu Vronski. Poate chiar citise cartea

si nu voia soarta Annei.

Actiunea parca se intampla in anii '60 - cand divorturile erau legale in America. Eu nu am avut impresia ca asta a oprit-o pe ea in a-si urma fericirea personala ... a oprit-o exact ceea ce spune in paragraful dat de JG - a oprit-o constiinta, datoria, exemplul pe care trebuia sa il dea copiilor ei ... a oprit-o ratiunea si certitudinea ca omul de langa ea nu merita asta. A facut acest sacrificiu pentru cei din jur pentru ca prin acea aventura a constientizat ca nu le mai putea oferi dragoste, acea dragoste cu care pornise la drum.

Interesant este ca in final le-a marturisit copiilor asta si desigur, probabil romantat, copiii au inteles perfect situatia. Nu stiu daca e chiar asa in viata reala, nu stiu cati copiii pot accepta dragostea unui parinte pentru altcineva ...cred ca cei care au trecut printr-o asemenea experienta mor cu secretul in suflet.

Filmul este un strigat de dragoste in contextul unei decizii de familie.

Perfect de acord.
Nu mi se pare ca ar fi avut o casnicie nefericita, ci una stabila, tihnita, aproape monotona. De aceea a si fost asa de "vulnerabila" la o "schimbare de ritm", la o scinteie. Avea acasa sotul alaturi de care iti doresti sa imbatrinesti.

http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

aylui spune:

Interesant subiect! Desi sunt mereu pe forumul asta, de putin ori m-am incumetat sa raspund.
Ma "bucur" sa observ ca povestea mea exista deja scrisa si in filme si in viata reala de inca multi altii (uitasem complet de filmul asta!)

Ceea ce vreau sa spun este ceea ce simt, in definitiv toti ne dam cu parerea pe aici prin prisma propriei experiente de viata.
Consider ca in oricare din situatii (din film, NUN, Isabella, eu...) esti condamnat la suferinta din momentul in care el/ea ti-a aparut in fata. Orice ai alege, indiferent de ce vei face, intr-un fel sau altul vei suferi. Daca alegi sa ignori ca-ti bate inima mai tare vei trai cu un regret si intrebarea vesnica "daca totusi...?". Daca vei consuma fapta, vei suferi de asemenea, fie ca iti vei distruge familia, fie ca iti faci inima bucatele. Nu exista scapare din momentul in care soarta ti-a facut "surpriza" asta.
In rest totul tine de propria perceptie.

Off topic: Dati-mi voie sa cataloghez ca egoism toate parerile extremiste gen: "cum ramane cu respectul, bla bla bla" si sa reamintesc "psihologilor" de pe aici ca toata viata noastra graviteaza al naibii de nedrept intre "ceea ce trebuie" si "ceea ce-mi doresc" si faptul ca uneori invinge "ceea ce-mi doresc" nu mi se pare neaparat o lipsa de caracter. Ne cam place ce-i drept ca cei din jurul nostru sa reactioneze exact asa cum am face-o noi, sotul sa spele vasele cand se umple chiuveta, copilul sa-si face lectiile imediat ce s-a spalat pe maini, soacra sa-si tina gura, Isabella sa-si vada de sotul ei, NUN sa si-o scoata din cap pe Cristina , etc...

pisigri spune:

Citat:

citat din mesajul lui buflea

Citat:

citat din mesajul lui J G

Eu, recunosc, sunt prea batrana si harsita ca sa mai cred ca exista o mare unica iubire care te lasa scoica goala.
Exista mai multe mari iubiri si ne casatorim cu cea care coincide cu epoca in care "trebuie" sa ne casatorim. Si dupa 10 ani, 15 ani calcaiele au uitat de sot. Si sunt nostalgice :)

Francesca il iubea pe sot si nu il iubea datoriceste sau din mila, ci il iubea iubea, asa cum iubesti un sot vechi de 15+ ani, care e parte din tine si din trupul tau si caruia nu i-ai face niciun rau, indiferent cat ti-ar arde calcaiele. In plus, spune chiar ea ca societatea de acolo i-ar fi sfasiat, ar fi avut repercursiuni asupra fetei ei etc.

Mai mult, povestea cu Kincaid avea sens ca flama, ca iluzie, ca ultim strigat al feminitatii ei...si nu ca relatie de lunga durata.

Si tot din capitolul batraneti, stiti cum e, cu varsta moralitatea omului e din ce in ce mai indoielnica. Mie mi s-ar fi parut aberant sa nu se fi culcat cu el, sa nu fi mers pana la capat...
Ma rog, din punctul meu de vedere povestea e perfecta :)

Puah ! Habar n-am cati ani ai dar parem a fi de aceeasi varsta