Podurile din Madison County ...
Podurile din Madison County ... | Autor: buflea
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Si mie mi-a placut povestea lui ... Interesant este ca, impotriva curentului general de indignare, eu nu am nimic a-i reprosa lui NoUN ... Este foarte natural ce i se intampla si sunt convinsa ca o sa-i treaca. Am mai spus asta dar mi se pare ca se potriveste in contextul acestei povesti, asa ca o sa ma repet ... Omul nu este o persoana monogama, natural este sa ne indragostim si sa iubim cam de 3-4 ori in viata. Normele sociale si biserica ne impun sa fim monogami. Prin ratiune si control reusim acest lucru, mai mult sau mai putin ... Cateodata efortul merita, cateodata nu si ramanem cu regrete. Deci vestea proasta este ca nu exista dragoste pana la moarte si e bine ca cei care pornesc la drum impreuna sa stie chestia asta ...Vestea buna este ca atractia pentru alta persoana trece si se uita, asta ne ajuta in a fi monogami. Vestea proasta este ca uneori efortul de a sta monogam este epuizant ... Vestea buna este ca exista solutii discrete in a balansa toate nevoile ... Vestea proasta este ca solutiile necesita multa intelepciune si control asupra sentimentelor, asupra situatiei, asupra actiunilor ... Vestea buna este ca solutiile pot fi doar temporare ... Vestea proasta este ca undeva in adancul constiintei raman regrete si un sentiment de vina ... Vestea buna este ca iti poti regasi partenerul de o viata, pentrua n a oara, mai tarziu, la batranete si ca te poti reindragosti de el la orice varsta ... Si uite asa, cu o veste proasta si una buna trece viata, cu un pas drept si unul stramb, cu unul inainte si unul inapoi, eu nu cred ca pe lumea asta exista om fara regrete, asa ca, in loc sa defilam cu manualul perfectiunii in mana, mai bine cugetam si gasim intelegere pentru oricine are curajul sa spuna din suflet ... Pentru persoanele revoltate de aceasta marturisire, chiar as dori sa disecam putin mesajul filmului "Podurile din Madison County" .... Daca l-ati vazut, daca v-a placut si daca sunteti in continuare revoltate ...   |
La sugestia lui Pisigri ... deschid subiect separat cu filmul asta. E un film vechi din care, dand la o parte romantismul comercial necesar si obligatoriu oricarui film american, reprezinta o lectie de viata ...
Nu vreau sa aud remarci de genul "mi-a placut, un film bun" sau "ce bine joaca Meryl Streep si ce zbarcit este Clint Eastwood" - desi chiar sunt de acord cu asta
... Ar fi interesant sa discutam despre mesajul filmului, cat il credeti de posibil in viata reala, daca exista scuze si intelegere pentru personaje, daca v-a atins povestea / povestile de dragoste - daca lesinati de indignare sau nu, daca i-ati inteles sau nu ...
P.S. Am deschis subiectul dar nu stiu cata lume o sa marseze ...
Raspunsuri
Aqai spune:
incercam :D
Tin minte ca am incercat sa nu judec. Filmul nu l-am inteles la vremea lui, ci mult mai tarziu. Cand relatia mea era.... prea mult pentru mine. Din n motive care erau reale si ranjeau la orizont, nu se punea problema divortului. Sau ma rog, asta spun eu. Oricine altcine spune ca nu e asa :D Nu intru in detalii.
Am avut caderea vetii cand mi-am dat seama ca this is as good as it gets. Mai bine n-o sa fie in urmatorii 20 de ani. Psihologul ma asigura va va fi mai rau, fiindca comportamentele "nelucrate" se acutizeaza cu varsta. Si de fapt, tot ce se intamplase pana acolo imi confirma asta.
M-am prabusit total. Nu ma asteptau decat ani de suferinta si in cel mai bun caz singuratate sufleteasca, in momentele de pauza intre conflicte. Si cand totul va fi fost gata, peste 20 de ani, voi fi fost batrana. si amara si plina de regrete. Si in disperarea aceea crunta mi s-au sters rigiditatile si principiile si am inteles ca pana la urma fiecare cautam din rasputeri sa fim fericiti macar o clipa. Sa avem ceva de care sa ne agatam cand in fata e numai intuneric.
Asa incat vezi, eu ii inteleg pe cei 2. La urma urmelor mai erau si batrani, deci era cam ultimul tren.
Dar ca sa veeti cat de interesanta poate fi viata: la momentul filmului nu le-am inteles motivatiile dar nu i-am judecat. Acum inteleg "de ce", dar stiu si cat e de gresit. Da' tot n-as da cu piatra ...
Mai sunteti cu mine? sau am luat-o prea razna? 
buflea spune:
Eu sunt cu tine .... Asa este cum ai spus ...este o situatie in care "se intampla" si de aia e bine sa-l vada cei care nu vad viata decat in alb si negru. Ma intreb cat pot intelege din film sau macar daca au disponibilitatea sufleteasca sa fie toleranti ...
Citind in manualul monogamului perfect, iti vine sa-i acuzi, sa te revolti : EL cum de a indraznit, EA cum de a cedat, EI cum de nu s-au gandit inainte ...etc ... si apoi, cu gura plin de sticla pisata (cu "s" nu cu sh" ) te lasi purtat de frumusetea povestii de dragoste - care este total atipica - ea e atat de incolora si de gospodina incat e chiar plictisitoare, el e atat de zbarcit si de urat incat iti vine sa dai ochii peste cap ... Si se plimba prin Madison County, si ce romantic fac poze ca doar el e fotograf ... si se iubesc nebun si stai asa ca spectator sa te gandesti ca ce daca nu e moral ce fac, uite cat e de frumos ... si dupa ... hmmm ... manualul monogamului perfect spune ca ar trebui sa-si taie doua vene si sa se spovedeasca zi lumina spre iertare ..si cand colo, ei se lupta in a lua o decizie. Si se vede in ochii ei ce vrea, si se vede pe fata ei ce zbucium are in suflet - da, da, stiu, in viata nu e asa (zice la manual, e doar Meryl Streep care joaca prea bine) si cum au indraznit desi daca stau sa analizez mai profund, cum de si-a permis ea, femeie maritata cu copii sa deschida usa si sa intre in vorba cu un necunoscut, sa-l primeasca in casa si apoi hellooo, unde e respectul pentru sot, nu mai poate omul sa plece de acasa ca uite ce se intampla in spatele lui, sex in bucatarie - cata vulgaritate ... si EL, ce neobrazare, sa profite asa de slabiciunea femeiasca, o fi gandit ca "e buna" cand a vazut-o in capotul ala cu floricele, bine ca nu a avut cui sa-i impartaseasca acest gand infantil ... inadmisibil !
Eh ! Sa vedem acum daca o iertati si mai ales "de ce" ?
pisigri spune:
Eu filmul nu l-am vazut, am citit cartea. Mi-a placut.
Nu cred ca i-am inteles cu adevarat atunci, desi am citit cartea intr-un moment in care traiam cea mai mistuitoare etapa a povestii noastre de dragoste, tot cu un usor iz de "interzis".
Dar pe mine nu m-a indignat atunci concretizarea pasiunii celor doi, ci intelepciunea (asa o vad azi) despartirii.
Atunci, la 22 de ani sa spunem, mi s-a parut complet de nedrept sa lasi sa plece iubirea vietii tale. Pina la urma, cite sanse ai sa traiesti o asemenea pasiune intr-o viata de om? Si atunci...o lasi sa plece? Cum mai poti trai cu tine insati, cu omul de linga tine, care poate ca este un om bun, foarte bun, dar alaturi de care nu exista acea scinteie magica?
Azi, la 30, inteleg si renuntarea. (asta o fi semn rau pentru mine?:)). "Fluturasii" nu traiesc vesnic si uneori o amintire frumoasa e mai pretioasa decit banalizarea. Oricum, nici o relatie - nici una !! nu ramine neschimbata in fata trecerii timpului. In cel mai bun caz cistiga la capitolul incredere, intimitate si respect, dar pierde la capitolul spontaneitate si raspuns la spontaneitate, surpriza, pasiune, "fluturasi". Ori pina la urma...ce ne ramine in memorie in cele din urma? Cred ca cele mai intense amintiri sunt cele legate de "fluturi"...
Sa fie omul o fiinta monogama? Cu siguranta nu. Intrebarea este daca monogamia este o valoare atit de iportanta incit sa merite pastrata si respectata pina in pinzele albe. In exemplul oferit de film/carte, u zic ca nu. Dar eu sunt mai ... relaxata la capitolul asta.
http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Atunci, la 22 de ani sa spunem, mi s-a parut complet de nedrept sa lasi sa plece iubirea vietii tale. Pina la urma, cite sanse ai sa traiesti o asemenea pasiune intr-o viata de om? Si atunci...o lasi sa plece? Cum mai poti trai cu tine insati, cu omul de linga tine, care poate ca este un om bun, foarte bun, dar alaturi de care nu exista acea scinteie magica? Azi, la 30, inteleg si renuntarea. (asta o fi semn rau pentru mine?:)). "Fluturasii" nu traiesc vesnic si uneori o amintire frumoasa e mai pretioasa decit banalizarea. Oricum, nici o relatie - nici una !! nu ramine neschimbata in fata trecerii timpului. In cel mai bun caz cistiga la capitolul incredere, intimitate si respect, dar pierde la capitolul spontaneitate si raspuns la spontaneitate, surpriza, pasiune, "fluturasi". Ori pina la urma...ce ne ramine in memorie in cele din urma? Cred ca cele mai intense amintiri sunt cele legate de "fluturi"... |
Aham ... deci la 20 de ani, nu-ti curgea pic de morala prin vene si gandeai tu cum ca pasiunea asta merita o investitie atat de traumatizanta pentru cei din jur ...
La 30 de ani vad ca apreciezi intelepciunea deciziei ... apreciezi cu intelepciune - nu o acuzi, nu o ierti, mai mult o intelegi ... nu-mi place ca nu ma pot certa cu tine, asa cred si eu. Nu vad un personaj negativ in povestea asta desi se intampla atat de multe lucruri "wrong" ... Filmul asta ne spune ca poate fi atat de frumos si neplanificat sa gresesti, ca oamenii pot gresi si merita iertati si ca da, monogamia vine din ratiune si nu din suflet dar poate sfarama sufletul.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri Intrebarea este daca monogamia este o valoare atit de iportanta incit sa merite pastrata si respectata pina in pinzele albe. In exemplul oferit de film/carte, eu zic ca nu. Dar eu sunt mai ... relaxata la capitolul asta. |
Foarte interesanta intrebarea si foarte greu de raspuns la ea ...cateodata merita, cateodata nu. Dar decizia nu tine absolut deloc de sentimente, caci cand ajungi in acest impas sentimentele le cauti in trecut ...
De ce spui ca in exemplu oferit de carte, monogamia nu merita pastrata ?
J G spune:
Robert, please. You don't understand, no-one does. When a woman makes the choice to marry, to have children; in one way her life begins but in another way it stops. You build a life of details. You become a mother, a wife and you stop and stay steady so that your children can move. And when they leave they take your life of details with them. And then you're expected move again only you don't remember what moves you because no-one has asked in so long. Not even yourself. You never in your life think that love like this can happen to you.
Nu pot decat sa ma bucur pentru Francesca ca a trait acele zile :)
Nu e nimic de iertat, nimeni n-a avut de suferit, nu? Ea ramane monogama, isi face datoria pana la capat.
buflea spune:
Cum asa ? Ca ma ia cu lesin - te bucuri ca o femeie a infaptuit adulter ? Si i-a mai si placut ? Pai unde este respectul. bunul simt, dragostea si afectiunea fata de sot si copii ? Si consideri ca nu e nimic de iertat pentru ca nimeni nu a avut de suferit ? Deci cu alte cuvinte accepti adulterul atata timp cat nu ii afecteaza pe cei din jur ? Pai, iti dau cu MMP (manualul monogamului perfect) in cap ... asta e marlanie si nerusinare. Am zis ...
Pai acelasi lucru se intampla cu Isabella de la subiectul de mai jos si cu Nousername de la subiectul Isabellei si iata cata revolta au provocat ...
P.S. Stiam paragraful ala - este foarte adevarat desi putin cam trist, nu-i asa ?
Nu-mi place nici de tine - ca nici cu tine nu ma pot certa ...
pisigri spune:
Citatul este superb (si desigur ca suna mai bine in limbain care a fost scrisa cartea de la "tata" ei...) si explica multe. Pina la urma, explica (cred) si deteriorarea relaiei dintre No_username si nevasta-sa.
Da, la o asemenea iubire indraznesti sa speri la virsta adolescentei, te convingi ca nu poate sa existe la virsta maturitatii (cind si sa existe, nu poate sa tina de foame :)) si...oricum e timpul trecut pentru tine atunci cind si copiii au plecat la casele lor.
Si daca totusi prin absurd, printr-un noroc chior, printr-o ciudata intorsatura a soartei, te trezesti fata in fata cu ea...nu e pacat sa o lasi sa-ti scape printre degete?
Nu stiu, mie nu decizia de dragoste trupeasca dintre ei ma mira/intriga, discutabila mi se pare tocmai decizia de a se desparti. Rational o inteleg si o aprob, sufleteste mi-e greu sa cred ca as avea taria de a renunta.
http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
Aqai spune:
citat din mesajul lui pisigri
Intrebarea este daca monogamia este o valoare atit de iportanta incit sa merite pastrata si respectata pina in pinzele albe. In exemplul oferit de film/carte, eu zic ca nu. Dar eu sunt mai ... relaxata la capitolul asta.
Bine, eu o sa vin ci o alta intrebare atunci :) merita fericirea pesonala orice pret? fiindca invariabil pretul exista. si e cel platit de cel luat cu acte in prima faza. Apoi inerentele sentimente de vinovatie - sunt curioasa daca sunt doar apanaj feminin :D. Dar ma rog, despre astea filmul nu ne vorbeste. Si nici in cazurile reale pe care le-am cunoscut, protagonistele nu au vorbit pe fata despre asa ceva. Le-am dedus din felul in care isi justificau povestea. Sau nu justificau. Validau.... cautau obsesiv validari.
uite-i si pe isabella, si pe NUN... ei ce fac pana la urma?
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai citat din mesajul lui pisigri Intrebarea este daca monogamia este o valoare atit de iportanta incit sa merite pastrata si respectata pina in pinzele albe. In exemplul oferit de film/carte, eu zic ca nu. Dar eu sunt mai ... relaxata la capitolul asta. Bine, eu o sa vin ci o alta intrebare atunci :) merita fericirea pesonala orice pret? fiindca invariabil pretul exista. si e cel platit de cel luat cu acte in prima faza. Apoi inerentele sentimente de vinovatie - sunt curioasa daca sunt doar apanaj feminin :D. Dar ma rog, despre astea filmul nu ne vorbeste. Si nici in cazurile reale pe care le-am cunoscut, protagonistele nu au vorbit pe fata despre asa ceva. Le-am dedus din felul in care isi justificau povestea. Sau nu justificau. Validau.... cautau obsesiv validari. uite-i si pe isabella, si pe NUN... ei ce fac pana la urma? |
Eu nu cred ca exista sentimente de vinovatie - vinovati ii facem noi, cei care le fluturam MMO-ul pe la nas. Filmul n epune in sufletul unui personaj care greseste, ii place si decide cu mintea nu cu sufletul ... si surprinzator, unora (noua) ne-a placut desi probabil in viata reala suntem foarte morali si dedicati familiei.
Isabella si NUN, pe pelicula de film, sunt in faza de decizie, cam pe acolo pe unde ei stateau la masa din bucatarie si ea (Francesca) ii spunea lui cuvintele citate de JG.